România poate fi ţara în care transfuziile de sânge NU vor mai fi URGENŢE. Povestea SÂNGELUI ARTIFICIAL care se naşte acum, la Cluj

20 Iul 2015
România poate fi ţara în care transfuziile de sânge NU vor mai fi URGENŢE. Povestea SÂNGELUI ARTIFICIAL care se naşte acum, la Cluj
 Vă imaginaţi cum ar fi ca, în România, să nu mai fie nevoie de donare de sânge? Să nu mai vedem anunţuri pe reţelele de socializare în care oameni disperaţi anunţă că au urgentă nevoie de sânge? Această lume este posibilă!

Un proiect unic al cercetătorilor de la Cluj ar putea revoluţiona lumea medicală. Cel puţin cazurile care ajung în Urgenţe şi care necesită transfuzii de sânge

Vorbim de o soluţie care poate înlocui sângele uman. Sângele artificial, mai exact un substitut de sânge, s-ar dovedi util în cazul unor intervenții chirurgicale sau al unor accidente.

Cercetătorii de la Cluj se află la 6 luni distanţă de finalizarea testelor pe animale. Daca va fi aprobat pentru uz uman, ar putea fi folosit la fel ca si sangele provenit de la donator, dar numai pentru perioade scurte. Nu este deci un inlocuitor complet de sange, ci un substitut temporar, şi asta pentru că are o compozitie mult mai simpla decat sangele – sunt doar cateva molecule (proteine, antioxidanti).

În urmă cu un an, după o vizită în Israel, preşedintele Traian Băsescu declara că omologul să de la acea vreme, Shimon Peres, a amintit despre sângele artificial, invenţie a cercetătorilor clujeni.

Tot anul trecut, proiectul a întâmpinat probleme de finanţare. Cu toate acestea, cercetătorii de la Cluj nu s-au gânditi niciun moment să îşi ducă proiectul în altă ţară.

Aşadar, am dorit să aflăm care mai este stadiul proiectului, cum evoluează cercetările, şi mai ales dacă sunt bani.

Radu Silaghi-Dumitrescu este conferenţiar la Facultatea de Chimie a Universităţii Babeş - Bolyai. Din 2007 lucrează la un substitut de sânge cu o echipă de cercetători. Conferenţialul vorbeşte cu modestie despre proiectul lui. Nu îi place să-l numească invenţie, lasă revistele de ştiinţă să decidă asta. Nu s-a gândit niciun moment să îşi ducă proiectul în altă ţară. Crede cu tărie că sunt foarte mulţi colegi de-ai lui, în sistemul sanitar românsc, oameni speciali care dau valoare fiecare în parte.

Despre proiectul său, despre planurile de viitor şi şansa României, ne vorbeşte conferenţiarul Radu Silaghi – Dumitrescu, care a acordat un interviu site-ului mariustucă.ro.

Care este stadiul proiectului dumneavoastra?

Finalul testelor cu animale este prevăzut peste circa șase luni. Ar fi de preferat să se discute mai multe numai după publicarea rezultatelor în reviste de specialitate și nu „pe cuvântul meu”.

Ştiu că anul trecut aţi întâmpinat probleme de finanţare, s-a rezolvat această situaţie?

Informațiile pe această temă sunt publice. Instituțiile care gestionează finanțarea pot da detalii.

În acest moment aveţi bani pentru etapa în care vă aflaţi?

Ultima oară când am răspuns la această întrebare, mi s-a reproșat, deși cuvintele mele spuneau opusul, că am căutat atenția presei pentru a mă lăuda și pentru a cerși bani.

Având în vedere problemele cu care v-aţi confruntat în România, unde se găsesc bani foarte greu pentru cercetare, a fost vreun moment în care v-aţi gândit să duceţi proiectul în altă ţară?

Nu. Dacă aveam astfel de priorități nu m-aș fi întors deloc în țară.

Aţi avut oferte din alte ţări pivind proiectul dumneavoastră?

Avem colaborări în alte țări de multă vreme, și există permanent oferte sau discuții noi cu alți potențiali colaboratori. Cam toți cercetătorii activi din România au astfel de relații. Cercetarea românească e mult mai bine conectată la cea internațională decât lasă să se înțeleagă întrebarea dvs – deși e încă departe de a-și folosi întregul potențial, și inclusiv departe de cele din vestul UE.

Ce ar însemna acest proiect pentru România, îl putem numi o invenţie?

Cred că termenul invenție i s-ar aplica doar în momentul în care s-ar încheia cu succes testele cu pacienți.

Am spus-o de mai multe ori: în opinia mea, bazată pe evaluări din partea specialiștilor străini din domeniu, proiectul este unul dintre sutele de proiecte de cercetare decente din România. E drept, sună mai spectaculos decât multe dintre ele. Nu l-am ales însă pentru sonoritate, și nu îl consider superior celorlalte. Există în România numeroși cercetători, și proiecte, cu rezultate mai de impact decât ale mele – inclusiv (sau mai ales) în domeniul medical. Cred că aceste lucruri trebuie spuse mai des, și trebuie să învățăm să îi apreciem (decent, fără hiperbolizări înspre pozitiv ori înspre negativ) pe cei foarte mulți care muncesc cu rezultate bune în România.

Consideraţi că este un efort să fii cercetător în România? Credeţi că tinerii au motive să rămână aici şi să activeze în acest domeniu?

În experiența mea avem o societate mai ineficient organizată decât altele, astfel încât pentru toți oamenii care pur și simplu muncesc (indiferent dacă e vorba de cercetare sau de altceva) se aplică exact sintagma unui clasic contemporan „trăim în România și asta ne ocupă tot timpul”. Viața unui om cinstit e mult mai simplă în Vest, iar alegerea de a pleca din România, ca vot de blam dat societății sau uneori pur și simplu pentru că ești izgonit, e la fel de justificabilă ca cea de a rămâne.

Tinerii, în opinia mea, pot avea două motive să rămână aici. Unul ar fi că există „insule” în cercetarea românească în care ei au acces la un mediu de lucru (aparatură, expertiză, moralitate) compatibil cu cele mai performante din străinătate; aceste insule își extind continuu numărul și suprafața, de ani buni de zile. Al doilea motiv ar fi aplicabil doar celor care au ambiții „extracuriculare”: s-ar putea ca rămânând aici, sau întorcându-e aici după studii în străinătate, să poată da ceva înapoi societății care i-a format; dacă o fac, trebuie să știe că există toate șansele să aibă o traiectorie profesională de mult mai puțin succes decât ar fi avut-o în străinătate, și să constate că eforturile lor de a contribui la mersul în bine al societății au rezultate greu de decelat în mod explicit. Și poate, că încercarea de a contrabalansa acele eforturi le ocupă altora tot timpul.

Câţi tineri vă ajută în proiectul dumneavoastră?

Sunt trei care dedică majoritatea timpului de cercetare acestui proiect. Pe lângă ei încă 5-10 care ajută ocazional (postdoctoranzi, doctoranzi, masteranzi, studenți de la nivelul de licență). Pe lângă ei, o rețea de colaboratori seniori de la mai multe instituții din Cluj, și câțiva din străinătate. Tehnic vorbind, sunt atât de mulți, și cu contribuții atât de ample, încât expresia „proiectul dumneavoastră” (în sensul de al unei singure persoane) este inexactă.

Unde va vedeţi peste 5 ani?

Probabil acolo unde vor dori alții. Nu cred că există oameni de neînlocuit, și nici oameni cărora le stă scris în stele a ocupa un anumit loc.

Ce înseamnă pentru sistemul românesc de sănătate sângele artificial?

Sistemul românesc de sănătate include medici excelenți, foarte mulți, a căror expertiză profesională este mult subapreciată de societate. Unii dintre ei fac în plus și cercetare cu mare impact, inclusiv în revistele Science și Nature. Ar fi indecent să îmi amestec numele cu ale acelor oameni remarcabili.

Alte stiri din Actualitate

Ultima oră