Citesc și mă crucesc, oare cât mai poate îndura hârtia cu antet oficial, de data aceasta al Ministerului Public? Fiindcă în rechizitoriul nr.6720/284/P/2024 din 15 septembrie 2025 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală, sub semnătura procurorilor Marius Iacob și Gheorghe Cornescu, sunt încondeiat virulent pentru păcate imaginare, născocite din motive lesne de priceput. Ei bine, în partea expozitivă a actului de trimitere în judecată, între alții, și a „penalului” Călin Georgescu, se scrie cu dezinvoltă dușmănie de breaslă că aș fi „unul dintre apărătorii unuia dintre inculpații din prezenta cauză” ! Dar iată fragmentul incriminator: „Cu toate acestea, în locul unei asemenea abordări, o parte a discursului public, inclusiv anumite voci preluate în presă, a optat pentru minimalizarea gravității situației, apelând la ironii, paralele istorice forțate sau interpretări subiective care deturnează atenția de la esența problemei. O evaluare atentă și obiectivă conduce însă la concluzii diferite, punând în lumină aspecte îngrijorătoare ce merită o dezbatere responsabilă, nu bagatelizare.
Spre exemplificare, ținând seama inclusiv de forma și cadrul de exercitare a profesiei de avocat de către unul dintre apărătorii unuia dintre inculpații din prezenta cauză (subl.m.), observând și analizând din perspectiva contrarietății cu acuzația penală a argumentelor expuse în cuprinsul articolului semnat de avocatul Marian Nazat, intitulat Georgescu Călin și uzurparea statului român de drept, preluat pe site-ul luju.ro în 3 septembrie 2025, se constată că abordarea pamfletară și stilul literar substituie analiza juridică riguroasă extrem de necesară. În concret, articolul se poziționează ferm în direcția minimalizării faptelor deosebit de grave ce fac obiectul cercetărilor, bazându-se în acest sens pe o serie de deficiențe ale argumentației și comparații istorice nefondate. În mod sistematic, autorul adoptă un ton ironic și reductiv față de acuzațiile formulate, sugerând că acestea ar fi exagerate, absurde sau rupte de realitate. Această abordare ignoră faptul că, potrivit ansamblului probator, în cauză este vorba despre elemente de natură penală concrete, și nu despre simple opinii politice sau gesturi simbolice”.
Păi, dacă, în actul de sesizare a instanței evocat, procurorii se pretează la ditamai minciuna, ce credibilitate mai are acesta! Ori n-au citit cu atenție dosarul? Cât încă nu-i târziu, le recomand s-o facă și să nu mai falsifice grosolan realitatea ! Ar afla astfel că nu există nicio împuternicire avocațială care să-mi poarte numele ! Și nici pentru faza de judecată nu va exista vreuna, ca să fim înțeleși ! Chiar nu-i „bagatelizare” !
