Descoperire la 104 ani de la scufundarea Titanicului: Un maghiar printre victime

20 Apr 2016 | scris de Istvan Deak
Descoperire la 104 ani de la scufundarea Titanicului: Un maghiar printre victime

România nu este singura țară care de 104 ani vrea să dovedească că a avut pasageri pe Titanic. Oamenii din Gheorgheni bagă și astăzi mâna în foc că pe Titanic s-au aflat cel puțin 14 secui, fără acte, care au lucrat ca fochiști și au pierit toți în apele înghețate ale Atlanticului. Apoi există povestea Bellei (Beilei) Moor, născută într-un teritoriu care a aparținut României, și care a supraviețuit tragediei Titanicului, iar povestea ei a devenit celebră.

Ungaria se confruntă cu aceeași speranță de peste un secol, dar cercetătorii de la fundația The Explorer Society susțin ipoteza că singurul maghiar implicat în tragicul incident a fost medicul de pe Carpathia, primul vapor sosit la fața locului.

Tot ei au reconfirmat informația că la data de 28 aprilie 1912, la 16 zile după tragedie, Consulatul Imperiului Austro-Ungar de la Londra confirma prezența a 33 de persoane pe Titanic, însă amintesc că aceștia erau etnici bosniaci și croați, nicidecum maghiari.

Un nume care a atras atenția
La începutul anului 2016, cercetătorii au dat peste un nume neobișnuit pe lista publicată de Encyclopedia Titanica: Leopold Weisz. Experții au scos la iveală de curând că acesta s-a născut în anul 1875 la Veszprem, pe actualul teritoriu al Ungariei.

Provenit dintr-o familie de evrei, el și-a petrecut copilăria în cartierul evreiesc din Budapesta. La vârsta de 19 ani a emigrat în Anglia, unde a studiat sculptura. Aici a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Mathilde Francoise Pede, născuta la data de 24 mai 1874 în Belgia.

În 1911 s-au mutat împreună pe strada Viktoria din Bromsgrove. În septembrie 1911, la bordul navei Lusitania, Leopold a ajuns în Canada, unde a primit o ofertă de muncă în cadrul Muzeului de Artă din Montreal. A decis că cel mai bine poate câțtiga dacă se mută definitiv în Quebec. S-a întors în Anglia, doar ca să își ia soția și să emigreze definitiv.

Redirecționat
Avea bilet la clasa I pe vasul Lusitania, însă o grevă spontană l-a redirecționat la Southampton, unde, la data de 10 aprilie, s-a îmbarcat la clasa a II-a pe Titanic.

Avea asupra sa 21 de kilograme de aur, în valoare totală de 15.000 de dolari la acea vreme. S-a plimbat prin toate colțurile navei, în timp ce soția sa a participat la un concert. Acompaniată la vioară de Alfred Pain și la pian de Douglas Norman, Mathilde a cântat în aplauzele celor prezenți melodia “Ultimul trandafir al verii” (The Last Rose of Summer).

Temperatura era deja de -1 grad. Mathilde era speriată când și-a reîntâlnit soțul și i-a mărturisit că are o premoniție că se va întâmpla ceva groaznic. “Marea e plină de bucăți de gheață”, ar fi reacționat Leopold. Nu au apucat să se întoarcă în cabină, fiindcă la ora 23.40 Titanicul lovise deja aisbergul.

Ea, în barca 10, el, în apele oceanului
Mathilde a supraviețuit, fiind una dintre pasagerele bărcii de salvare 10, plină cu femei si copii. Leopold s-a înecat în Oceanul Atlantic. La data de 18 aprilie 1912, Mathilde a ajuns la New York, la bordul navei Carpathia. Cadavrul lui Leopold, purtând vesta de salvare cu numărul 293, a fost găsit câteva zile mai târziu de marinarii de pe ambarcațiunea Mackay-Bennet.

Purta un tricou cu inițialele W.L. În buzunare se aflau lingourile de aur. Acestea au fost predate soției sale. Leopold Weisz a fost înmormântată în Parcul Memorial Baron de Hirsch din Montreal. Pe mormantul său stă scris și astazi: Leopold Weisz, născut în jurul anului 1880 în Pesta. Decedat la data de 15 aprilie 1912, în urma catastrofei de pe Titanic. Căsătorit recent, a încercat o viață nouă în Montreal. A fost un sculptor talentat și promitățor, membru al organizației pentru artă din Bromsgrove, operele sale au fost admirate atât în Montreal, cât și în străinătate”.

Viață nouă
Cu ajutorul aurului, Mathilde a început o viață nouă în Montreal. În 1914 s-a căsătorit cu fostul partener de afaceri al soțului ei, Edward Lancelot Wrenhez. Cei doi s-au mutat în Westmountban. Ea și-a petrecut toată viața în Canada, devenind o recunoscută actriță și cântăreață de operă.

După Primul Război Mondial, Regele Albert i-a conferit medalia ”Medal of Quenn Elizabeth”, pentru donația de 57.000 de dolari pentru orfanii din Belgia. În semn de respect, o stradă din Gent îi poartă numele. A murit la data de 13 octombrie 1953 și a fost înmormântată în cimitirul Notre Dame des Neiges din Montreal.

Cât privește motivul pentru care nimeni n-a știut până acum de originea lui Leopold Weisz, acesta este explicabil prin faptul că, din prima secundă, el a fost înregistrat pe lista victimelor britanice, el având în momentul decesului doar cetățenia britanică.

Alte stiri din Externe

Ultima oră