Scara blocului

29 Ian 2018 | scris de Marian Nazat
Scara blocului

Se țin strâns în brațe și nu le pasă de cei de dincolo de ei. De ce le-ar păsa ?, iubirea  are darul ăsta divin de a găsi infinitul în celălalt și de a te izola de ceilalți. Prezența mea nu-i tulbură deloc. Îi  privesc cu  duioasă înțelegere și candidă emoție. Ea s-a îmbujorat  toată și are în ochi un licăr de stea aprinsă, el strălucește solar și e în stare să pârjolească în jur. Sunt frumoși ca o închipuire, ca o amintire de demult...

...Pe vremuri, oricum înainte de 1989, când  ziua se scurta și frigul  mușca zdravăn, îndrăgostiții cu numere matricole pe mânecă se retrăgeau în scările blocurilor, unde erau feriți de iscodirile curioșilor. Își puneau ghiozdanele  pe calorifer și își lipeau trupurile gracile și proaspete, încă neîncepute. Buzele le tremurau de nerăbdare, sclipeau în bezna  insalubră a coșmeliilor proletare, dar atât de intimă. Rămâneau unul în brațele celuilalt ceasuri întregi și-și jurau iubire veșnică, căci, în adolescență, veșnicia nu înseamnă  mare scofală.

Scara blocului era atunci un adevărat univers, chiar o instituție... Copiii se ascundeau acolo, ca nu cumva ploaia să-i ude, și se jucau  nestingheriți. Ba șotron, ba „la zid”, ba „Țări, ape, orașe”... Adesea, noii locatari, abia veniți de la sat, se strângeau și se cinsteau cu un pahar de zaibăr, iar femeile tăifăsuiau și coseau  ori croșetau, ca la  șezătorile de odinioară. Muzica populară  răsuna  de la pick-up, însă oamenii se îngăduiau unii pe alții, viețuiau într-un  fel de devălmășie, nu se urbanizaseră încă. Niște țărani ajunși la oraș, fericiți  că au apă  caldă și că nu trebuie să  mai bage în sobă, bașca o leafă sigură...

Scara blocului a fost cam ceea ce este azi mall-ul și cei mai mulți dintre noi, ăștia mai vechi,  ne-am completat  educația în spațiul acela nici suficient de luminos, nici suficient de igienic, nici suficient de civilizat... Culmea, uneori, mă trezesc cu nostalgia vremurilor de altădată,  a vremurilor în care ne hârjoneam în scara blocului... Ehe, și cât îmi doream să cresc mai repede, să mă  pot furișa și eu cu o colegă în dosul unei uși, să ne sărutăm, să ne jurăm dragoste până la moarte...

Le-aș spune toate astea adolescenților ce tocmai  se sărută acum în  hol, dar nu îndrăznesc, societatea noastră e zguduită de un imens scandal de pedofilie și își trăiește isteric fricile... 

Marian Nazat (www.mariannnazat.ro)

SHARE

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Editorial

Ultima oră