Teleimprimatoarele marilor agenţii de presă nu mai prididesc cu răspândirea ştirii despre pisica de la Bucureşti găsită deunăzi moartă pe Str. Speranţei, la parter. Un „miau” disperat lansat în eter de pisica cu pricina înainte de a-şi da obştescul sfârşit a pus o întreagă ţară pe foc. Lumea a lăsat totul baltă şi se adună pe la colţuri discutând, întorcând pe toate feţele pisica, depănând amintiri. Unii spun că era o pisică bună, care prindea toţi şoarecii din casă, patrioată şi este păcat că a sfârşit într-un mod aşa de tragic. Alţii, zic că pisicuţa noastră era niţel – dar niţel, înţelegeţi – cam şovină şi că n-aducea toţi şoarecii prinşi în casă, dar în cea ce priveşte caracterul avea o coadă stufoasă ca o birmaneză. Sigur, există şi nişte voci care spun că pisica era trimisă de ruşi ca să intre în vorbă cu mârtanul american. Acesta din urmă cică ar fi miorlăit cam americăneşte , sunetul său, mă rog, accentul fiind oarecum dubios pentru o pisică ce-şi făcea veacul prin Ferentari. Atât i-a trebuit pisicii ruse ca să înţeleagă cum stă treaba. Era prea târziu, însă, Agenţii CIA de la Bucureşti îi picuraseră cianură în prânzul pe care-l luase la tomberonul „Inter”-ului cu o prietenă siameză din Republica Moldova. Eveniment ce-i prilejui mărtanului american să trimită la Washington un fax pe care scrise cu litere cât coada de pisică „Pisica a fost ruptă-n două”. Ei bine toate aceste lucruri ne fac să ne întrebăm de ce Comitetul petnru Protecţia Animalelor s-a revoltat aşa de tare. Acest comitet spune că zvonul lansat în Bucureşti în privinţa existenţei rabiei (turbării) este fals. Cică examenele ştiinţifice făcute au relevat că „pisica noastră” sau „pisica rusă”, cum îi mai zic unii, ar fi murit datorită unei neuroviroze şi nu datorită virusului turbării. Of. of, of! Grea e viaţa, nenică! Pisici neurovirozate ca-n Bucureşti/ nicăieri în lume nu găseşti. Terminarăm toate problemele şi acum ne macină grija – ca să nu zic că ne roade – pisicii moarte. Tocmai de-aia propun ca Parlamentul României să iniţieze o moţiune care să cuprindă şi următorul paragraf: „La popa la poartă e-o pisică moartă/ cine-o mai vorbi de ea/ s-o mănânce coaptă”. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
