Unu-doi-trei, unu-doi-trei, hai copii, daţi drumul la alergare, băgaţi nişte mersul piticului, mişcaţi-vă mai repede că vă vede Joshua Green şi nu vă mai împrumută FMI-ul nici măcar pentru un pachet de „Eugenia”. Degeaba a înregistrat România succese în direcţia stabilităţii macroeconomice, şi ălea fragile, dacă reformele nu sunt accelerate. Dl Joshua Green ne-a spus verde în faţă că ne mişcăm încet şi o să pună biciul pe noi dacă nu băgăm privatizarea în priză, cu toate că aşa există pericolul să o curentăm prea tare, să o facem scrum. Ori poate că asta e calea: să renască din propriul scrum ca „pasărea colibri”. Ştim cu toţii, mai puţin vreo 22 de milioane de români, că luna trecută organizaţia financiară internaţională FMI – cum i se mai spune pe la ţară - a blocat ultima tranşă aferentă acordului de restructurare încheiat de România cu organismul mai sus menţionat pe perioada 1994-1995, negociatorii Fondului susţinând că aşteaptă un progres mai vizibil, să se uite şi ei cu lupa, al reformelor în curbura arcului carpat. Dom’le că să n-o mai lungim, Green a subliniat cu o cariocă roşie „pelican” că întreprinderile de stat şi sectorul bancar rămân în continuare două probleme cheie pentru reformă. Şi dacă spune chestia asta, mister Joshua Green aşa e. Nouă nu ne rămâne, dragi cititori, decât ca în luna iulie, când soseşte în ţară o echipă FMI, să punem covorul roşu, să scoatem fanfara la interval şi să întâmpinăm oaspeţii cu pâine, sare şi privatizare, iar dl Nicolae Văcăroiu să ţină în braţe un buchet mare cât stabilizarea noastră macroeconomică, cu „flori de-nu-mă-uita”. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
