A venit şi rândul nostru, al românilor, să ieşim cu pieptul gol în lume. Aşadar, recunoscută mai mult ca ţara „agagiilor”, România poate, iată, încă o dată, să scoată capul pe mapamond, fără ruşine. Trece în amintire imaginea minerului „mironcosmagiu” care planta panseluţe pe şaelele bucureştenilor, şi iese în prim plan bucuria unui tablou în care este înfăţişat în toată splendoarea sa fundul gol al românului. Pardon? Da, aţi citit bine, păi nu vroiaţi toată ziua, bună-ziua să intraţi în Europa. Şi, noi, românii, de la politic la economic, de la omul gospdoar şi simplu până la manechinele de lux, avem o tradiţie în a trata problemele, folozofia dacă vreţi, cu… fundul gol. Adică ce, domnule, francezii ăştia cu Parisul lor cu tot se laudă că ei au inventat „fundul gol” şi noi care de la ’48 încoace, vorba aia, ni-l arătam peste tot, stăm cu măinile-n sân? De ce să ne ia fraţii noştri caimacul? Cică, se spune, la Paris a căzut unul din ultimele tabuuri, acela al fundului acoperit, şi asta deoarece s-a lansat albumul „scurtă istorie a feselor”. De-ar şti editorii acestui album că în România cartea are, fără să fie măcar citită, un succes zdrobitor, şi-ar da pantalonii jos. În campania pubicitară care se face „scurtei istorii a feselor” autorii pun degetul pe faptul că fesele nu trebuie cenzurate, ascunse, acoperite, ci dimpotrivă, trebuie valorificate. Scumpirea benzinei este, prea cuviincioşi cititori, lansarea oficială a veşnicului costum popular românesc, a colecţiei de primăvară cum ar veni: cu fesele goale. Sau mai direct spus: cu „fesul” gol!
Şi cum moda nu ţine cont de vârstă, pregătire politică, rude în străinătate modelul „cu fesele goale” poate fi purtat fără restricţii de toată lumea: de la puştiulică ăla mic cu lopeţica prin isip până la nenea ăia mari din Parlament cu mâna pe microfon.
Nimic nu vă mai opreşte, toată lumea vă îndeamnă, puteţi în linişte să purtaţi piesele colecţiei de primăvară. Succes! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
