Nu mai am nici un subiect! Gata cu Parisul pe care l-am trimis la culcare să se odihnească şi el niţel, prea s-a hărţuit cu mine pentru a mă convinge că-l iubesc. Daţi-mi un subiect! Măcar trimiteţi încoace primăvara, o zăpăcită şi asta – pe unde i-or umbla păsările – să mă iau de ea, să-i cer socoteală pentru întârizere, să ne spună şi nouă ce se va întâmpla cu floarea de cais. Nu mai am nici un subiect! Strângeţi repede într-o piaţă nişte oameni, puneţi-i să facă un miting, să ceară ceva, daţi-mi un subiect! Aranjaţi, fără să ştie prea multă lume, o lovitură de stat în inima mea, fie-vă milă, trebuie să scriu şi eu ceva, nu pot să las atâţia cititori fără cuvinte pisate. Măcar până când o să se prindă Poliţia şi o să mă salte, daţi-mi voie să le livrez cititorilor la domiciliu cocaină de cuvinte, o singură doză, nu mai mult. Daţi-mi un subiect! Anunţaţi-vă candidatura pentru un post în sufletul meu, nu-i mai lăsaţi pe alţii să ajungă la putere, sunt gata să scriu de sinuciderea dvs. politică. Orice puteţi să faceţi, numai daţi-mi un subiect! Sunt gata să ies la colţul străzii cu mâna întinsă şi prinsă de primăvară, fie-vă milă şi puneţi în ea un subeict! Mâine-poimâine, toată lumea văruie de Paşte, iar tu, cititorule, dacă nu-mi dai un subiect, vorba cântecului, „din viaţa mea începi să şi dispari”, nu mă lăsa doar cu maşina de scris, ea nici măcar nu poate să-mi plângă de milă. Ea ştie doar să-mi bată rănile la două rânduri, să pună punct şi s-o ia de la capăt. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
