N-am scris „Jurnalul de la miezul nopţii” ca să fac dreptate cuvintelor! N-am scris această carte ca să fac dreptate oamenilor! N-am scris această carte ca să fac dreptate copacilor! N-am scris această carte ca să fac dreptate păsărilor! De fapt, n-am scris eu această carte… Au scris-o, aici trebuie căutat autorul pentru autografe, nişte sentimente îmbrăcate în lumina lunii care s-au aşezat frumos la masa de scris a sufletului meu şi au început să bată la o maşină veche toate cuvintele părăsite, lăsate fără apărare în fel şi fel de propoziţii, uitate prin cărţi nescrise, prin cărţi de căpătâi, prin cărţi de zăpadă… Am fost obişnuit până să scriu această carte să scriu cărţi de aer într-o perioadă în care aerul exista din belşug şi pe grartis. Cred cu încăpăţânare în scris şi în oameni, pentru că - respiraţi adânc şi priviţi cerul – o să vină vremea în care noi toţi nu vom putea trăi decât respirând aer şi cuvinte, lângă plămâni născându-se o carte. N-am scris această carte ca să fac dreptate păsărilor! N-am scris această carte ca să fac dreptate copacilor! N-am scris această carte ca să fac dreptate oamenilor! N-am scris această carte ca să fac dreptate cuvintelor! Am scris-o aşa, ca s-o citiţi!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
