Fotbalistul Pokemon

27 Apr 2016 | scris de Sorin Anghel
Fotbalistul Pokemon

Succesul depinde de un cumul de factori. Ingredientul principal este talentul, însă pentru a ajunge la un nivel cât mai înalt este nevoie de disciplină, multă muncă, un pic de noroc şi o doză sănătoasă de motivaţie. Motivele pentru care cineva este determinat la fiecare antrenament sunt cât se poate de diverse. Pentru mijlocaşul suedez Simon Tibbling, forţa a venit din cardurile Pokemon.

„Este adevărat că fără aceste carduri niciodată nu aş fi devenit un fotbalist profesionist”, recunoaşte nordicul ce evoluează în Olanda, la Groningen, dar şi pentru „naţionala” Under 21 a Suediei. „Am început să joc fotbal la vârsta de şase ani pentru un club mic, numit Grodinge SK, dar nu eram bucuros deloc. Am vrut să renunţ după primul antrenament. Mama mea a insistat să merg în continuare, dar nu am vrut să o ascult până când nu mi-a făcut o propunere. Mi-a zis să mă duc la antrenament dacă vreau să îmi dea două carduri Pokemon. Aşa am început să colecţionez şi am fost convins să joc fotbal”.

Graţie cardurilor Pokemon, Tibbling a continuat la Grodinge până la vârstă de nouă ani, atunci când i s-a ivit ocazia să meargă într-un cantonament organizat de Brommapojkarna, club la care a fost imediat transferat. La noua echipa a petrecut şase ani, după care, în 2010, a ajuns la Djurgarden. Doi ani mai târziu a devenit profesionist, evoluând în tricoul celor de la Blaranderna. În 2015 a dat lovitura, transferându-se în Olanda, la Groningen.

„Sezonul acesta a fost special pentru mine. Am început cu o victorie în Cupa Olandei, apoi am câştigat titlul european cu echipa naţională Under 21 a Suediei, lucru care ne-a asigurat calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. Cred că mai bine de atât nu se poate. A fost un an competiţional dificil. Am fost implicat în mai multe competiţii. Am jucat în Europa League, în campionat şi în Cupa Olandei. Au fost meciuri complicate, dar au existat o mulţime de rezultate pozitive. Am învăţat foarte multe”, spune Tibbling.


Chiar dacă acum joacă la un nivel foarte ridicat, pasiunea sa pentru Pokemon nu a dispărut. Cele mai serioase planuri ale sale se îndreaptă însă spre Jocurile Olimpice din acest an. „Să joci pentru echipa naţională este un privilegiu imens. Să reprezinţi ţara la Jocurile Olimpice este ceva extraordinar. Este o oportunitate foarte rară. Ultima oară, Suedia a fost prezentă cu echipa de fotbal la o astfel de întrecere în 1992”, mărturiseşte suedezul.

Acesta explică şi în ce constă forţă „naţionalei” de tineret a Suediei. „Echipa noastră are ceva special. Mai mult decât calitatea individuală a jucătorilor contează modul în care echipa se exprimă. Acest lucru face diferenţa. Avem capacitatea şi dorinţa de a obţine tot ce ne permite potenţialul nostru. Câştigarea titlului european a fost o surpriză, dar succesul nostru a fost perfect meritat”. Suedia poate chiar spera la titlul olimpic, dar cu o condiţie. O prezintă chiar Tibbling. „Zlatan Ibrahimovici este mereu binevenit. Ar fi fantastic ca el să joace pentru Suedia la Rio de Janeiro. Este un jucător remarcabil, care poate câştiga Jocurile Olimpice de unul singur. Dacă vom avea şansa de a juca alături de el, nu trebuie să ratăm ocazia de a lupta pentru medaliile de aur. El este un idol în Suedia”.

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Sport

Ultima oră