Paradox : Excesul de kilograme poate mări rata de supravieţuire a pacienţilor cu cancer colorectal

04 Iul 2015
Paradox : Excesul de kilograme poate mări rata de supravieţuire a pacienţilor cu cancer colorectal
 Despre excesul ponderal şi implicarea lui în apariţia multor forme de cancer, inclusiv a celui colorectal, s-a scris şi se va mai scrie cu siguranţă. Totuşi, paradoxal, excesul ponderal ar avea un rol benefic,  în sensul măririi ratei de supravieţuire a pacienţilor afectaţi de cancerul colorectal. Un nou studiu american, prezentat la Congresul internaţional al European Society for Medical Oncology consacrat cancerelor gastro-intestinale, susţine că persoanele  afectate de cancer colorectal slabe au o rată de supravieţuire mai mică în raport cu cele suferinde de aceeaşi boală, dar cu exces ponderal, chiar obeze.  

Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii de la Duke University (Carolina de Nord, SUA) au monitorizat 6.128 de pacienţi trataţi pentru cancer colorectal metastazat, cu indice de masă corporală (IMC) mediu, respectiv 25,3, ce indică o suprapondere uşoară, la începutul chimioterapiei. Cercetătorii au repartizat pacienţii în trei grupe potrivit IMC-ului şi au măsurat rata de supravieţuire şi timpul necesar pentru a ajunge la stoparea evoluţiei tumorilor.

 Indicele de masă corporală şi răspunsul la tratament

Rezultatele arată că pacienţii cu IMC-ul mai mic ( între 20 şi 24,9 Kg/mp) au avut rata de supravieţuire cea mai mică, de 21,1 luni de la începerea tratamentului. Pacienţii cu IMC-ul între 25 şi 29 (ce corespunde supraponderii) au avut o rată de supravieţuire de 23,5 luni, în medie, faţă de 24 de luni în cazul pacienţilor cu IMC-ul între 30 şi 35 (obezitate moderată). În fine, pacienţii cu un IMC peste 35,1 au înregistrat o rată de supravieţuire de 23,7 luni. Iar pacienţii cei mai slăbi au avut o rată de supravieţuire cu o lună, două mai mică, faţă de pacienţii supraponderali sau obezi.

Autorii studiului, prin rezultatele obţinute, sugerează mai curând faptul că fiind slabi ar putea fi un factor biologic care îi dezavantajează pe aceşti pacienţi.

« Probabil există o legătură între un IMC mai mic şi răspunsul la tratament », sugerează profesorul Yousuf Zafar, co-autor al studiului. « Chiar aş emite ipoteza potrivit căreia pacienţii participanţi la experimentului nostru, care sunt mai slabi, au prezentat o toleranţă mai mică la tratament (…). Fără îndoială asupra acestui aspect trebuie să ne concentrăm studiile pentru îmbunătăţirea rezultatelor », a mai spus prof. Zafar.  

Alte stiri din Sanatate

Ultima oră