Ceremonia are loc în Madison Square Garden din New York. Nici mai mult nici mai putin! Mai multe vedete defilează pe scenă pentru a-i aduce un omagiu președintelui care implineste 45 de ani. Este rândul lui Marilyn Monroe. Pe scenă, maestrul de ceremonii, actorul Peter Lawford, râde: „Și acum, domnule președinte, doamnelor și domnilor ... Marilyn Monroe!”
Dar ea se lasa asteptata. Așa că Lawford spune o glumă pentru a face publicul să aștepte. Actrița încă nu apare. Ce se întâmplă? Cei 15.000 de oameni din sală și cei 40 de milioane de telespectatori s-au lipit de ecran. "Doamnelor și domnilor, întârziata Marilyn Monroe!" urla Lawford pentru a douăzecea oară.
Cu fesele afară
Vedeta urca în cele din urmă pe scenă într-o rochie atât de strâmta încât niciun detaliu al anatomiei sale nu scapă nedezvaluit. Tunete de aplauze. Avansează cu sarituri mici spre microfon, isi lasa sa cada haina de blana de hermină și începe un ezitant « Happy Birthday, Mister President » ("La mulți ani, domnule președinte"). Presedintele zâmbește, jenat.
Dacă vedeta s-a lasat așteptata atât de mult nu este din pur capriciu din partea ei, ci este vina rochiei. E creatia designerului de modă francez Jean-Louis Berthault care a angajat 18 croitorese să coasă douăzeci de straturi de mătase de culoare bej împodobite cu câteva mii de pietre sclipitoare de Rhin.
Pentru a apărea cea mai sexy din lume în ochii iubitului ei prezidențial ea a cerut ca rochia să fie cusută pe corpul ei gol chiar înainte de a intra în scenă. Numai că rochia o strânge atât de mult încât nu poate merge. Doi bodyguarzi trebuie să o poarte înainte de a o așeza chiar în spatele cortinei.
Când Lawford îi striga numele, Marilyn inspiră adânc. Rochia nu rezistă efortului. Cusătura cedează. Imposibil să apară pe scenă pe jumătate goală. Deci, cu fesele in aer, vedeta se întoarce în loja sa pentru a repara pagubele. De aici întârzierea.
Gol și în erecție
În timp ce i se repara rochia, Marilyn continuă să bea șampanie. Înapoi pe scenă. În cele din urmă, înaintează, sub aplauze furtunoase. Este atât de frumoasă, atât de fragilă, atât de emoționantă. Când se apropie de microfon se face liniște în sala. E vizibil ametita dar de asemenea o simtim foarte încântata de ideea de a cânta pentru „The Prez”, așa cum il numește ea pe Kennedy. Respiră. Și, la naiba, rochia începe iar să crape pe fese. Si-a dat ea seama asta, absorbită cum e de declarația ei de dragoste? Nu e sigur. „Happy Birthday”-ul ei e fierbinte. Un înger trece pe acolo ... cu siguranta gol și in erectie. Marlyn cântă ca și cum ar face dragoste cu președintele.
Este un triumf, se întoarce în loja ei cât mai repede pentru a-și schimba ținuta. Acum e sigur, John va divorța și se va căsători cu ea. Deja se visează First Lady.
Dar cinci zile mai târziu, lumea ei se prabuseste. Peter Lawford o sună să-i spună să nu-l mai contacteze pe Kennedy pentru că aventura lor s-a terminat.
A devenit prea incontrolabila și chiar periculoasa pentru reputația președintelui. Mai puțin de trei luni mai târziu vedeta este găsită moartă acasă. Sinucidere sau crimă de stat?
