Să nu răsădești brad, căci vei muri, când rădăcina lui va fi cât capul tău. Să nu pui nuci în pământ, pentru a avea roade.
Ca să fie ferit de moarte cel ce a răsădit nucul, să ia un cerc de lemn de la butie și să-l îngroape în pământ. Numai atunci va muri omul, când se va face nucul atât de gros, cât cercul de larg.
Să nu taie nimeni nucii, că-i rău de moarte. Îi poate tăia însă, când trunchiul lor va fi atât de gros cât trupul celui ce-l taie.
Să nu te măsori cu trestia, că mori. Să nu arzi în casă trei lumânări deodată, că e rău de moarte. Să nu urinezi în baltă sau în apă curgătoare, că-ți moare mama. Să nu mergi înapoi (de-a-ndărătelea), că-ți mor părinții.
Să nu umbli cu un picior desculț și cu unul încălțat, că moare cineva din casă. Să nu legeni albia copilului, când nu e el într-însa, că moare. Jugul părăsit să nu se pună pe foc, căci cel ce va face acesta se va chinui greu la moarte: nu va putea muri până nu i se va pune un jug sub cap.
