Gala Smart Folk You! Florian Pittiş 2017. Chitări trântite de scenă ca la legendara trupă The Who

30 Sep 2017 | scris de Dănuț Deleanu
Gala Smart Folk You! Florian Pittiş 2017. Chitări trântite de scenă ca la legendara trupă The Who

Nici nu s-au stins bine ecourile şi nu s-au sedimentat amintirile de la Festivalul Smart Folk You! Florian Pittiş, de acum o lună şi jumătate, din Vama Veche, că, aseară, în Bucureşti, în Piaţa George Enescu, a început (organizată de Smart FM, Mişcarea de Rezistenţă, Primăria Municipiului Bucureşti şi ARCUB) Gala Smart Folk You! Florian Pittiş ajunsă la cea de-a şaptea ediţie.

Dacă în Vamă era cald, briză, soare şi în larg vapoare, acum, frigul toamnei venit prea curând creiona o atmosferă bacoviană, cu nori gata să dea drumul la robinet. Doar că (parafrazând o veche sintagmă) „când Gala apare, soarele răsare!”, la scurt timp după urcarea artiştilor pe scenă, un soare blând, în prag de asfinţit, ne-a făcut prieteneşte cu mâna, semn că a doua zi avea să fie un cer senin. În piaţă încep să se strângă grupuri-grupuri de tineri îmbrăcaţi de toamnă, dar cu primăveri în suflete, dornici să înceapă mai repede cântarea , să aibă motiv să se mişte. Şi începe...

Prima care urcă pe scenă (jumătate de „Ecou”, dar cu aceeaşi amplitudine şi reverberaţie în glas cât pentru două) este Magda Puskaş, componentă a trupei „Ecoul”, care cântă şi încântă (ca pe vremea Cenaclului Flacăra) publicul cu poveşti cu miros de mere coapte. La chitară rece, Rareş Suciu acompaniază atunci când Magda ne invită „la o cană cu vin” sau atunci când ne aminteşte cum este „o lume de 20 de ani”. Se înseninează complet, vântul se opreşte, iar doi turişti străini veniţi în piaţă cu bicicletele (nordici după înfăţişare) fac poze cu telefoanele şi se mişcă în ritmul muzicii, chiar dacă n-au habar de mesajul versurilor. D’aia e muzica universală!

E rândul lui Dinu Olăraşu să-şi călătorească vocea „dincolo de orice vamă”, dincolo de Palatul Regal şi Biblioteca Centrală Universitară. Se bucură ca un copil când cântă şi-şi doreşte, ca de fiecare dată, să fie sunat noaptea, ba după unu, ba după două, ba după patru. Aşa cum îl ştim: boem, ghiduş, optimist, dialoghează cu cei prezenţi şi se hidratează cu o sticlă cu apă minerală. Alături de el, un alt om cu chitara, Tituş Constantin, îi ţine isonul atunci când Dinu cântă piese cu ploaia, cu uşurinţa de-a fi fericit, cu Vama.

Veseli (aşa cum sunt şi dincolo de scenă), cu o muzică zglobie, senină, plăcută, necomplicată, uşor de ţinut minte (mai ales refrenele), băieţii de la Folk Frate! (colega lor de la tobe, fiind însărcinată, a lăsat locul altcuiva) încălzesc atmosfera răcoroasă de toamnă. Mai ales publicul feminin este de partea lor, aclamând, aplaudând şi unduindu-se pe ritmurile piesei „Doar în ochii ei încape cerul”. În pauzele dintre trupe, Vlad Craioveanu şi Manuel Dinculescu, realizatori la radio Smart FM, şi-au „adjudecat” rolul de prezentatori, amintind că numai aici se poate asculta muzică bună, fără sintetizatoare şi fără calculatoare.

Urmează Andrei Păunescu şi trupa Totuşi, cu o repriză de muzică din vremea celei mai mari şi mai îndelungate manifestări cultural-artistice, Cenaclul Flacăra. Melodiile, pe versurile marelui poet Adrian Păunescu, reînviate şi remodelate de vocea lui Andrei Păunescu, sunt cântate parcă mai pătimaş decât variantele lor originale. Asta se întâmplă mai ales la piesa „Doamne, oroteşte-i pe români!”.

Intră în lumina reflectoarelor Mircea Rusu Band şi Alexandra Ungureanu cu piese melodioase, bine susţinute instumental, cu atât mai mult cu cât sunt „lucrate” de doi instumentişti cu mare experienţă în muzică: Vlady Cnejevici la clape şi Teo Boar la chitară. Urmează Camioane în Mulţime cu Carmen Dincă, solista vocal, într-o dispoziţie excelentă.

Publicul umple spaţiul destinat evenimentului, iar pe scenă urcă Nicu Alifantis şi trupa Zen. După prima piesă, Nicu vrea să schimbe chitara, dar cum la cea nouă nu funcţiona ceva, acesta dă cu ea de pământ, amintind de concertele celor de la The Who, când Pete Townshend făcea ţăndări chitările pe scenă. Se desparte de cei prezenţi cântând cunoscuta piesă „Ce frumoasă despărţire”.

E rândul celor de la Taxi să anime publicul, care se agită dansând cu mâinile în aer, îndemându-i pe bărbaţi să-şi arate burdihanele (la unii pline cu bere), pe ritmul melodiei „O să-mi las burtă pentru tine”. Seara se încheie cu un minunat concert acustic susţinut de Adi Despot şi Viţa-de-Vie. Peste micuţa piaţă din centrul Capitalei noaptea se înstăpâneşte de-a binelea. Noapte bună, Bucureşti, duminiă la ora 17 vom fi din nou prezenţi! Intrarea este liberă, iar trupa Iris, în noua formulă, chiar merită văzută!

 

Alte stiri din Muzica

Ultima oră