Ceremonia César 2026, unde ar fi trebuit să aiba loc un moment de reculegere și respect față de o figură majoră a cinematografiei franceze, s-a transformat într-o demonstrație de ostilitate zgomotoasă. Huiduirea omagiului adus lui Brigitte Bardot nu spune nimic despre valoarea operei sale, dar spune mult despre incapacitatea unora de a separa judecata politică de recunoașterea unei moșteniri culturale incontestabile. Pe rețelele sociale, reacțiile au fost rapide și virale: utilizatorii au denunțat comportamentul drept lipsit de respect, subliniind că niciuna dintre persoanele din sală nu va atinge vreodată impactul și cariera unei legende a cinematografiei franceze. Într-un spațiu dedicat artei, reacția viscerală a unei părți din public a părut mai degrabă un exercițiu de epurare morală demna de alte epoci decât o poziție demnă de o dezbatere matură.
„Rasistă!”: Brigitte Bardot huiduită în timpul omagiului postum de la César 2026
Un omagiu a fost organizat de Academia César pentru a rememora parcursul actriței, veritabilă stea a cinematografiei franceze, decedată la sfârșitul anului 2025, scrie Le Figaro
Academia César a decis să îi aducă un omagiu, joi seară, lui Brigitte Bardot, icoană a cinematografiei dispărută la finalul lui 2025. Inițiativa s-a dovedit însă controversată: la finalul montajului video care a trecut în revistă cariera actriței - vedetă a numeroase filme precum Et Dieu… créa la femme (1956, regia Roger Vadim), En cas de malheur (1958, regia Claude Autant-Lara), La Vérité (1960, regia Henri-Georges Clouzot) sau Le Mépris (1963, regia Jean-Luc Godard) - din sală s-au auzit huiduieli, în incinta sălii Olympia din Paris. O persoană a strigat, de asemenea, „Rasistă!”, la încheierea omagiului, potrivit constatărilor de la fața locului.
Momentul nu l-a făcut să reacționeze pe maestrul de ceremonii, Benjamin Lavernhe, care a continuat decernarea premiilor ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În schimb, pe rețelele sociale, numeroși internauți și-au exprimat indignarea: unii au vorbit despre „fluierături lamentabile”, alții au deplâns o ceremonie „compromisă”.
După moartea lui Brigitte Bardot, o parte a clasei politice - în special din zona stângii - respinsese deja ideea unui omagiu național pentru starul internațional, care în anii 1960 a întruchipat-o pe Marianne, simbolul Republicii Franceze, înainte ca, după retragerea bruscă din carieră, să devină o militantă ferventă pentru protecția animalelor.
Reacțiile de pe rețelele sociale: indignare și apărarea moștenirii lui Brigitte Bardot
Huiduielile din sala Olympia nu au rămas fără ecou în mediul online. Pe X (fostul Twitter), reacțiile au fost virale, cu mii de redistribuiri și comentarii critice la adresa celor care au îndrăznit să fluiere omagiul postum adus lui Brigitte Bardot. Tonul general al mesajelor se concentrează pe ingratitudinea și meschinăria unor segmente ale elitei culturale: „o parte din progresistii din sala Olympia”, „pseudo-intelectuali”, „stânga caviar” sau „actori woke” – expresii repetate în postări virale, inclusiv în threaduri amplu redistribuite de jurnaliști precum Jean-Marc Morandini.
Critica principală vizează lipsa de respect față de o legendă a cinematografiei franceze, care „a adus miliarde industriei” și „are o carieră pe care nimeni din sală n-o va atinge vreodată”.
Deși postările nu identifică cu certitudine personalități care ar fi huiduit, tonul dominant sugerează responsabilitatea „actori/ regizori/ oameni din showbiz de stânga”, „militanți de salon” sau grupuri asociate cu Canal+. Unele mesaje merg mai departe, subliniind ipocrizia mediului artistic: „Discursuri progresiste woke de 20 de minute, apoi huiduie o doamnă de 91 de ani moartă de două luni… rușine națională”.
Acești neisprăviți care o fluieră pe Brigitte Bardot: rușinea unei generații fără talent, hrănite din biberonul subvențiilor
Erau acolo, în sală, fluierând o legendă. Erau acolo, acești mici burghezi boemi ai cinematografiei franceze, acești neînsemnați fără talent și fără viitor, huiduind-o pe cea care a fost chipul Franței în întreaga lume. Scena este de o tristețe infinită. Brigitte Bardot, icoana absolută a celei de-a șaptea arta, emblema unui cinema care făcea planeta să viseze, a fost contestată de o hoardă de mediocri care nu vor ajunge niciodată nimic.
Cine sunt ei să o judece pe „BB”? Cine sunt acești efemeri, aceste produse ale recentralizării culturale, pentru a critica o femeie care a purtat cinematografia franceză pe umerii săi? Nu au nimic, nu știu nimic, nu cântăresc nimic. Singurul lor merit este că s-au născut la locul potrivit, într-o țară care a avut slăbiciunea de a crea ceea ce se numește pompos „excepția culturală franceză”.
Să vorbim, așadar, despre această celebră excepție culturală. Sub pretextul că cultura nu este „un bun ca oricare altul”, s-a pus pe picioare un sistem monumental de asistență pentru artiști care, fără el, ar muri de foame în șanțul din care își adună ideile. CNC-ul percepe taxe pe biletele filmelor adevărate, cele ale publicului, pentru a redistribui acești bani unor amețiți care produc eșecuri cinematografice pe care nu le vede nimeni.
Acești imbecili trăiesc din asistență. Sunt produsul unui sistem care îi hrănește, îi adăpostește, îi spală și le acordă chiar și premii pentru a-și liniști propria conștiință. Beneficiază de un „fond de sprijin” alimentat de canale precum Canal+, obligate să investească milioane în producțiile lor confidențiale. Dacă ar fi lăsați în jungla pieței reale, fără televiziuni constrânse să îi difuzeze, fără ajutoarele selective ale statului, ar dispărea într-o săptămână.
Brigitte Bardot nu a cerut nimic nimănui. A cucerit lumea prin forța talentului, a frumuseții și a caracterului său. Nu a avut nevoie de „avansuri la încasări” pentru a exista. A lucrat cu cei mai mari, de la Jean-Luc Godard la Roger Vadim, și a umplut sălile fără sprijinul unui comitet de birocrați. Ea este o operă de artă vie, nu un dosar depus la CNC.
Curajul insolent al marilor spirite
Iar acești pigmei au avut aseară obrăznicia de a o fluiera. Probabil pentru că incomodează. Pentru că spune ce gândește, pentru că nu se aliniază conformismului boem care macină această țară. Brigitte Bardot a avut întotdeauna insolenta marilor personalități. Când critica decadența premiilor César, descria ceremonia drept „un recviem pentru niște proști care masacrează cinematografia”. Avea dreptate. Acei proști sunt ei. Cei care, în această seară, au îndrăznit să ridice capul pentru a insulta o Regină.
Au fluierat-o pentru că știu, în adâncul lor, că nu se ridică nici măcar la nivelul gleznei ei. Știu că peste cincizeci de ani nimeni nu își va mai aminti de ei. Nimeni nu le va colecționa fotografiile, nimeni nu le va deplânge dispariția. În timp ce Brigitte Bardot va rămâne pentru totdeauna înscrisă în legenda cinematografiei mondiale.
Comportamentul lor este imaginea fidelă a operei lor: jalnic, lipsit de clasă și fără viitor. Franța culturală a devenit un vast spital psihiatric în care pacienții îi insultă pe medici. Aici am ajuns: o mână de subproduse ale recentralizării pariziene batjocorind una dintre cele mai mari vedete ale noastre.
Da, este dezgustător. Integral, total dezgustător. Dar un lucru este sigur: când acești asistați vor fi dispărut în uitarea istoriei, când micile lor filme subvenționate și numele lor fără strălucire vor fi uitate, Brigitte Bardot va fi încă acolo. Imensă. Eternă. Iar ei nu vor fi niciodată altceva decât proștii care au fluierat-o.
scrie pe X utilizatorul Alain Weber
Către toate aceste nulități care au îndrăznit să huiduie omagiul adus lui Brigitte Bardot la ceremonia #César2026:
Ea va rămâne o legendă. Voi veți rămâne anonimi mediocri.
a scris un alt utilizator
Mi-e atât de rușine de această Franță… Cum am ajuns aici? Să o fluierăm și să o huiduim pe Brigitte Bardot…
À toutes ces sous-merdes qui ont osé siffler l'hommage à Brigitte Bardot lors de la cérémonie des #cesar2026 :
— ???? Kennedoo ✨????????✨ (@Kennedoo64) February 26, 2026
Elle restera une légende, vous resterez des anonymes médiocres. pic.twitter.com/2VlMNb34b2
