Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, se află într-un moment dificil, confruntată cu critici tot mai aspre privind rolul și eficiența Uniunii Europene pe scena internațională. De la gestionarea acordului comercial cu Statele Unite, considerat dezechilibrat și contestat de europarlamentari, până la percepția de slăbiciune în fața crizelor geopolitice, von der Leyen își asumă o vizibilitate fără precedent, dar și riscul de a pierde capital politic. Într-un Parlament european fragmentat, cu extremele stângă și dreapta pregătind moțiuni de cenzură, și sub presiunea statelor membre nemulțumite de inițiativele sale, președinta Comisiei se află între provocări externe și interne care îi testează autoritatea și credibilitatea, scrie Le Monde
Președinta Comisiei Europene urmează să rostească, miercuri, 10 septembrie, în Parlamentul European, discursul său anual privind starea Uniunii. Ea se află însă în centrul criticilor legate de acordul comercial încheiat cu Statele Unite ale lui Donald Trump.
La aproape șase ani de când conduce Comisia, Ursula von der Leyen caută să întruchipeze Uniunea Europeană pe scena internațională, chiar și cu riscul de a depăși limitele impuse de tratate. În această vară, a reușit să obțină vizibilitate datorită președintelui american Donald Trump, care, după luni de ignorare, a primit-o în cele din urmă la Casa Albă, pe 18 august, alături de Volodimir Zelenski, Emmanuel Macron și alți lideri europeni. Totuși, fosta ministră din guvernul Angelei Merkel simbolizează tot mai mult și fragilitățile construcției europene, devenite extrem de vizibile în ultimele două luni.
Miercuri, la Strasbourg, în fața europarlamentarilor, Ursula von der Leyen va încerca să combată imaginea unei Europe blocate între expansionismul Rusiei, ofensiva comercială a Chinei și protecționismul Statelor Unite. Dependentă economic și în materie de securitate, compusă din 27 de state cu interese și culturi geopolitice adesea divergente – în primul rând Franța și Germania – Uniunea Europeană, și odată cu ea Ursula von der Leyen, întâmpină mari dificultăți în a se impune printre marile puteri.
Din acest punct de vedere, acordul comercial semnat de Comisie cu Washingtonul la 27 iulie concentrează cele mai dure critici în Parlamentul European. Considerat dezechilibrat, documentul prevede taxe vamale de 15% pentru produsele europene, concomitent cu eliminarea taxelor la import pentru bunurile industriale americane. După angajamentul european din iunie, impus sub presiunea lui Donald Trump, de a aloca 5% din PIB pentru apărare, acest acord marchează sfârșitul „oricărei iluzii că dimensiunea economică a Uniunii ar putea să îi asigure vreo formă de putere geopolitică”, avertiza fostul președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, la 22 august.
„Spectacol jalnic”
Imaginile cu Ursula von der Leyen, prezentă la complexul de golf Trump Turnberry din Scoția pentru a încheia negocierile cu președintele american – pe care l-a lăudat drept un „redutabil negociator” – nu au făcut decât să înrăutățească percepția publică. „Ursula von der Leyen a oferit acolo un spectacol jalnic, întruchiparea unei elite europene care, în fața unei ofensive politice și ideologice, nici măcar nu își dă seama ce este în joc”, declara eseistul Giuliano da Empoli pentru Le Figaro, pe 5 august. Și adăuga: „Ursula von der Leyen a devenit, paradoxal, simbolul supunerii europene.”
Acordul comercial dintre Bruxelles și Washington garantează „stabilitate și previzibilitate”, s-a apărat Ursula von der Leyen. El ar permite „evitarea unei escalade inutile în relațiile comerciale transatlantice” și „protejarea intereselor noastre fundamentale”, comenta pe 27 iulie cancelarul german Friedrich Merz, preocupat de exporturile constructorilor auto germani și de menținerea legăturii transatlantice de care Berlinul rămâne profund atașat. „Europa nu se percepe încă suficient ca o putere (…). Pentru a fi liber, trebuie să fii temut. Noi nu am fost suficient de temuți”, reacționa, la rândul său, Emmanuel Macron pe 30 iulie.
Imaginea Europei, știrbită
În fond, europenii nu au fost tratați mai rău decât alte mari puteri comerciale, iar suprataxele americane nu ar trebui să îi afecteze excesiv. Totuși, modul în care s-au desfășurat negocierile – în condițiile în care, cu excepția Parisului, marea majoritate a statelor membre, la fel ca mediul de afaceri, refuzau confruntarea – a știrbit imaginea Europei și a plasat-o într-o poziție de slăbiciune. Cu atât mai mult cu cât Donald Trump a amenințat deja, pe 26 august, că nu va respecta partea sa din „înțelegere” și că va introduce noi taxe vamale, dacă Uniunea nu își va modifica legislația digitală. „Trump duce un război economic împotriva Europei, dar duce mai ales și o bătălie culturală. Nu va ceda”, a apreciat eurodeputatul Renew Pascal Canfin.
În această vară, „percepția unei Europe puternice a avut serios de suferit”, recunosc apropiați ai lui Manfred Weber, președintele Partidului Popular European (PPE), cea mai mare forță politică din UE. Ezitările Ursulei von der Leyen pe tema Gaza nu au ajutat. „Genocidul din Gaza scoate la iveală eșecul Europei de a acționa și de a vorbi pe o singură voce, în ciuda protestelor care se răspândesc în orașele europene și a apelului la un armistițiu imediat lansat de 14 membri ai Consiliului de Securitate al ONU”, a declarat, pe 4 septembrie, vicepreședinta Comisiei, Teresa Ribera, care a recunoscut cu această ocazie că face parte dintre comisarii „frustrați” de lipsa de acțiune față de Israel.
Întâlnirea dintre președintele rus Vladimir Putin și Donald Trump, desfășurată în Alaska pe 15 august pentru a discuta despre Ucraina, nu a contribuit nici ea la îmbunătățirea imaginii europene. „În ciuda contribuției sale financiare majore”, Europa joacă un rol „destul de marginal” în negocierile de pace dintre Moscova și Kiev, a deplâns Mario Draghi pe 22 august. Și pe acest subiect, a adăugat el, UE rămâne „un simplu spectator”.
Parlament extrem de fragmentat
În realitate, europenii pot să se felicite că, până în acest moment, Washingtonul nu a abandonat Kievul, iar acordul comercial dintre Ursula von der Leyen și Donald Trump are, fără îndoială, un rol în această situație. Însă, într-un Parlament European extrem de fragmentat – unde extrema dreaptă nu a avut niciodată atât de multe locuri, unde puternicul PPE se aliază când cu naționaliștii, când cu socialiștii și liberalii, și unde stilul de conducere foarte vertical al președintei Comisiei stârnește exasperare – aceste argumente cântăresc prea puțin.
Rămâne faptul că eurodeputații vor trebui să se pronunțe asupra reducerii taxelor vamale acordate Statelor Unite pe 27 iulie, iar, în stadiul actual, este posibil ca măsura să fie respinsă. Doar PPE susține acordul. Stânga, inclusiv social-democrații, i se opune, în timp ce liberalii sunt divizați. „Dacă Parlamentul European respinge acest acord, scutirile negociate (…) vor fi anulate”, avertiza comisarul pentru strategie industrială, Stéphane Séjourné, pe 27 august. Într-un asemenea scenariu, viitorul Ursulei von der Leyen s-ar putea complica.
Pentru moment, Parlamentul European așteaptă de la ea ca, miercuri, să reafirme că nu este vorba despre a modifica legislația europeană pentru a mulțumi Washingtonul. Eurodeputații nu au apreciat deloc faptul că, pe 1 septembrie, Comisia a amânat – așa cum a dezvăluit site-ul MLex – adoptarea unei sancțiuni împotriva companiei Google pentru abuz de poziție dominantă, pentru a nu-l irita pe Donald Trump. Procedând astfel, „aratăm că suntem slabi” și „încurajăm companiile americane să facă presiuni asupra Bruxelles-ului”, deplângea un înalt responsabil din cadrul Comisiei.
Sub presiune politică, cu doar câteva zile înainte de discursul său de la Strasbourg, Ursula von der Leyen a făcut în cele din urmă un pas înapoi, iar Comisia a anunțat, pe 5 septembrie, că a decis să impună o amendă de 3 miliarde de euro gigantului digital. „Uniunea Europeană trebuie să OPREASCĂ IMEDIAT aceste practici împotriva companiilor americane”, a reacționat Donald Trump pe rețeaua sa Truth Social, amenințând din nou cu măsuri de retorsiune.
Capital politic amenințat
Indiferent de prestația Ursulei von der Leyen de miercuri, grupul de extremă stângă The Left, din care face parte La France Insoumise, este hotărât să depună o moțiune de cenzură împotriva sa. Lidera extremei drepte, Marine Le Pen, a anunțat la rândul ei, pe 3 septembrie, că aleșii săi din Strasbourg vor iniția o acțiune similară. În ambele cazuri, președinta Comisiei Europene nu riscă să fie demisă, dar poate pierde capital politic.
Din perspectiva statelor membre, deranjează mai mult siguranța pe care Ursula von der Leyen și-a asumat-o după călătoria sa la Washington. După ce a vorbit pentru Financial Times despre „planuri destul de precise” pentru eventuale desfășurări militare în Ucraina, a fost criticată de ministrul german al apărării, Boris Pistorius, care a subliniat pe 1 septembrie că UE „nu are nicio competență” în materie de politică externă sau de apărare. „Adevărat. Dar pentru Trump, Ursula von der Leyen există acum. Ea menține legătura și cu Zelensky. Este implicată. Este dificil să se facă fără ea, vom rezolva asta mai târziu”, a explicat un diplomat european.
Prin impunerea sa în centrul jocului european, Ursula von der Leyen s-a slăbit. În devenind figura Europei, într-un moment în care aceasta este provocată ca niciodată, ea poartă și vulnerabilitățile sale. „În politică, atunci când întruchipezi slăbiciunile colective, poți deveni și țap ispășitor”, avertizează Pascal Canfin.
