În timp ce Europa predica sacrificiul și solidaritatea cu Ucraina, o serie de lideri europeni forjau legături profitabile în jurul efortului de război. În spatele limbajului moral al „apărării democrației” se ascundea o rețea de favoruri, contracte și donații care ajută la explicarea motivului pentru care conflictul continuă fără un final clar în vedere, conform European Conservative
Cazul fostului prim-ministru britanic Boris Johnson și al omului de afaceri Christopher Harborne, cel mai mare acționar individual al QinetiQ, firma britanică de apărare și tehnologie, ilustrează granițele din ce în ce mai neclare dintre politică, industrie și influență. Ceea ce a început ca o donație politică transparentă s-a transformat într-un parteneriat de beneficiu reciproc, care leagă mesajele publice, capitalul privat și contractele guvernamentale. Acesta este ceea ce se numește „Dosarele Johnson”.
În noiembrie 2022, Christopher Harborne, om de afaceri și finanțist cu reședințe în Londra, Thailanda și Monaco, a donat 1 milion de lire sterline lui Boris Johnson, potrivit Comisiei Electorale din Marea Britanie. Gestul ar fi stârnit câteva semne de întrebare dacă Harborne nu ar fi fost cel mai mare acționar privat al QinetiQ, o companie creată la începutul anilor 2000 în urma privatizării parțiale a Ministerului Apărării.
QinetiQ este specializată în sisteme de apărare, informații și tehnologie. De la începutul războiului din Ucraina, a devenit unul dintre principalii furnizori militari ai Regatului Unit, furnizând drone, senzori și sisteme de artilerie prin intermediul unei serii de contracte guvernamentale.
La scurt timp după donație, Johnson și Harborne au avut o întâlnire privată la Londra, descrisă intern ca „briefing despre Ucraina”. În ianuarie 2023, ei au întreprins o călătorie comună în Ucraina, în timpul căreia Harborne a fost oficial înregistrat ca „consilier al biroului lui Boris Johnson”, potrivit documentației analizate pentru acest raport.
S-au întâlnit cu oficiali ucraineni la Kiev și Lviv și au vizitat un centru de cercetare militară și tehnologică. Rolul lui Harborne a depășit cel de însoțitor: el a acționat ca intermediar de afaceri și investitor, folosind vizibilitatea politică și mediatică a lui Johnson pentru a explora noi oportunități în sectorul apărării.
QinetiQ: de la braț de cercetare public la putere în domeniul apărării
Fondată în 2001 după divizarea Agenției de Evaluare și Cercetare în Domeniul Apărării (DERA), QinetiQ a devenit un actor central în ecosistemul de apărare al Marii Britanii. Gama sa de produse cuprinde radare, supraveghere și testarea armelor, precum și aplicații de inteligență artificială pentru luptă.
În timpul războiului din Ucraina, profiturile QinetiQ au crescut brusc datorită contractelor cu guvernul britanic și partenerii NATO. În iulie 2025, Londra a aprobat livrarea accelerată a 85.000 de drone și sisteme de artilerie în valoare de peste 150 de milioane de lire sterline.
Fiecare nouă tranșă de ajutor militar a coincis cu o prezență mediatică reînnoită a lui Johnson, care a preluat un rol public ca unul dintre cei mai vocali susținători internaționali ai Kievului.
Legătura dintre interesele comerciale ale lui Harborne și susținerea lui Johnson după ce a părăsit funcția de prim-ministru subliniază modul în care accesul politic și prioritățile industriei se pot alinia în perioade de conflict.
„Lobby Lines”: coordonarea mesajului
Documentele interne din cercul lui Johnson și din guvernul britanic – obținute în exclusivitate de europeanconservative.com – dezvăluie cât de strict controlate au devenit comunicările referitoare la Ucraina în perioada 2022-2023.
Punctele oficiale de discuție din 21 septembrie 2022 instruiau purtătorii de cuvânt ai guvernului să declare:
Rapoartele privind gropile comune din zonele recent eliberate, precum Izyum, sunt îngrozitoare... Cei responsabili de crime de război vor fi trași la răspundere, iar Regatul Unit va continua să sprijine atât autoritățile ucrainene, cât și Curtea Penală Internațională.
Mai jos, același briefing sublinia angajamentul Regatului Unit de a-și dubla asistența militară acordată Ucrainei, inclusiv „sisteme de rachete cu lansare multiplă care au schimbat radical situația pe câmpul de luptă”.
În aceeași zi, Londra a anunțat o asistență suplimentară de 2,3 miliarde de lire sterline pentru apărarea Kievului. Printre principalii beneficiari ai acestor contracte se număra QinetiQ.
Documentele arată cum limbajul umanitar a însoțit adesea – și a justificat – cheltuielile de apărare pe scară largă, contractorii privați beneficiind de fiecare nouă anunțare de politică.
Rolul de susținător al lui Johnson
După ce a părăsit funcția, Boris Johnson s-a reinventat ca unul dintre cei mai proeminenți apărători ai Ucrainei din Occident. De la America de Nord la Europa de Est, mesajul său a fost consecvent: mai multe arme, fără negocieri și un angajament pentru „victorie”.
Un alt document intern, care prezenta întrebări și răspunsuri pentru comunicările lui Johnson privind Ucraina, conținea următoarea declarație sub numele său:
Singura modalitate de a pune capăt acestui război este ca Ucraina să câștige – și să câștige cât mai repede posibil. Acesta este momentul să dublăm eforturile și să le oferim ucrainienilor toate instrumentele de care au nevoie pentru a duce misiunea la bun sfârșit. Cu cât Putin eșuează mai repede, cu atât mai bine pentru Ucraina și pentru lume.
Alinierea dintre acest mesaj și politica de apărare mai largă urmărită de Londra era evidentă. Surse familiarizate cu diplomația din primele zile ale războiului confirmă că Johnson l-a îndemnat pe președintele Zelensky să nu continue negocierile cu Moscova în 2022, o poziție în concordanță cu discursurile și aparițiile sale ulterioare în mass-media.
Folosindu-se de reputația sa internațională, Johnson a devenit efectiv un avocat neoficial al establishmentului britanic de apărare, amplificând pozițiile care întăreau necesitatea continuării sprijinului militar.
Călătoria lui Johnson și Harborne în Ucraina din septembrie 2023 a fost prezentată public ca un gest de solidaritate, dar, potrivit itinerariilor interne, a avut un dublu scop: diplomație și networking.
Cei doi s-au întâlnit cu înalți oficiali ucraineni și au vizitat o unitate de inovare în domeniul apărării din Lviv. Harborne, listat ca „consilier personal”, a avut întâlniri cu reprezentanți ai firmelor locale de tehnologie și ai ministerului apărării.
Rapoartele au confirmat ulterior că Harborne a purtat discuții privind parteneriatele de transfer de tehnologie și proiectele de producție de drone. Un astfel de acces, atât logistic, cât și politic, ar fi fost dificil fără implicarea lui Johnson.
Episodul reflectă un model mai larg în diplomația occidentală – o convergență între vizibilitatea politică și interesele sectorului privat, în care granițele dintre advocacy, consultanță și lobby sunt din ce în ce mai estompate.
Europa și politica stării de urgență permanentă
Cazul Johnson-Harborne se înscrie într-un context european mai larg. În ultimii ani, Uniunea Europeană a redefinit războiul din Ucraina ca un consens moral și strategic, cu un spațiu limitat pentru dezbaterea publică.
În 2024, Parlamentul European a aprobat peste 50 de miliarde de euro în asistență militară, în timp ce Comisia Europeană a extins Fondul European de Apărare pentru a canaliza subvenții direct către marile firme de apărare – printre care companii cu legături britanice, precum QinetiQ.
Rezultatul este o politică europeană de apărare din ce în ce mai legată de interesele industriale transatlantice. Fiecare nou pachet de ajutor consolidează baza industrială a NATO, dar și adâncește dependența UE de aceasta.
Pentru politicieni, sprijinul acordat Ucrainei a devenit un test al convingerilor morale; pentru furnizorii de apărare, acesta a asigurat o creștere fără precedent.
Harborne: investitorul global
Cunoscut donator al Partidului Conservator și al campaniei Brexit, Christopher Harborne este un exemplu de investitor global ale cărui activități se întind pe mai multe continente și sectoare. Portofoliul său include firme de aviație, fonduri tehnologice asiatice și participații în domeniul apărării. În timpul războiului, investiția sa în QinetiQ a crescut cu peste 30%, impulsionată de creșterea cererii de sisteme militare.
Relația lui Harborne cu Johnson i-a oferit o combinație rară de acces politic și vizibilitate mediatică. Fostul prim-ministru, care dorea să-și mențină influența după încheierea mandatului, a găsit în Harborne atât un aliat financiar, cât și un susținător ideologic al unei politici externe britanice asertive.
Acordul a fost benefic pentru ambele părți: Johnson a câștigat o nouă prestanță, iar Harborne a obținut proximitate față de factorii de decizie și canalele de informare legate de politica de apărare a Regatului Unit și a NATO.
Războiul a creat nu numai linii de front, ci și noi ecosisteme de comunicare, consultanță și advocacy.
Discursurile lui Johnson au urmat modele aproape identice cu comunicările oficiale ale guvernului – concise, emoționale și axate pe claritate morală mai degrabă decât pe complexitate strategică.
Gândurile noastre sunt alături de curajosul popor ucrainean... Regatul Unit va egala ajutorul militar acordat anul viitor pentru a demonstra angajamentul nostru ferm.
Acest tip de mesaj prioritizează unitatea și determinarea, dar ilustrează și modul în care mesajele politice și politica de apărare au devenit interconectate.
Dependența strategică a Europei
De la Bruxelles la Londra, politica externă a Europei s-a aliniat din ce în ce mai mult la prioritățile Washingtonului și la agenda de apărare a NATO.
Conflictul ucrainean a accelerat trecerea la reînarmarea permanentă și dependența reînnoită de energia și tehnologia importate. Pentru guvernele care se confruntă cu crize interne, războiul a servit atât ca distragere a atenției, cât și ca stimul – revigorând sectoarele industriale și redirecționând dezbaterea publică.
Rezultatul pe termen lung este un continent în care politica de securitate și politica economică se suprapun acum aproape complet.
Cazul Johnson–Harborne–QinetiQ oferă o privire detaliată asupra modului în care influența politică, interesele corporative și strategia națională pot converge în perioade de conflict. O donație de 1 milion de lire sterline poate părea modestă în contextul bugetelor globale de apărare, dar ea pune în lumină mecanismele prin care accesul, comunicarea și afacerile se intersectează.
