Bruxellesul intenționează să înlocuiască finanțarea americană care a susținut în mod discret o mare parte din industria activiștilor europeni timp de ani de zile. Pe măsură ce Washingtonul renunță la programele legate de USAID, multe campanii politice, ONG-uri și rețele de advocacy din întreaga Europă se confruntă brusc cu o lipsă de fonduri, conform European Conservative
Uniunea Europeană dorește acum să intervină și să preia costurile. În spatele ușilor închise, oficialii discută despre modul în care să utilizeze următorul buget pe termen lung al UE, care acoperă perioada 2028-2034, pentru a acoperi deficitul de finanțare și a opri ceea ce consideră a fi un ecosistem strategic de la colaps.
Timp de mai bine de un deceniu, banii americani au contribuit la formarea unei clase de activiști profesioniști în Europa. Finanțarea din partea guvernului SUA, a fundațiilor și a organizațiilor partenere a permis extinderea campaniilor, angajarea de personal și menținerea unei presiuni permanente asupra guvernelor naționale și instituțiilor UE.
Acum, acești bani se epuizează. Impactul a fost imediat: proiecte închise, personal concediat și influență în scădere. La Bruxelles, acest lucru nu este tratat ca o problemă financiară, ci ca o amenințare politică, mai ales că partidele eurosceptice și suveraniste continuă să câștige teren.
Răspunsul UE este să cheltuiască mai mult. Proiectele de buget includ un nou program cuprinzător, AgoraEU, care ar centraliza finanțarea pentru mass-media, cultură și „societatea civilă”. Cu un buget propus de 8,6 miliarde de euro pe o perioadă de șapte ani – de până la șase ori mai mult decât nivelurile actuale – programul ar extinde masiv activismul finanțat de UE.
Oficial, Comisia afirmă că banii sunt destinați democrației, participării și libertății de exprimare. În realitate, finanțarea este concepută pentru a favoriza organizațiile care împărtășesc viziunea ideologică a Bruxelles-ului, înlocuind efectiv sprijinul american cu o sursă permanentă de finanțare susținută de UE.
Controversa nu se referă doar la bani. Investirea a miliarde de euro în rețelele de activiști ridică întrebări incomode cu privire la neutralitate și la faptul dacă contribuabilii ar trebui să fie obligați să finanțeze grupuri care adesea militează împotriva guvernelor alese.
Momentul ales este, de asemenea, nepotrivit. În timp ce gospodăriile se confruntă cu prețuri ridicate, creștere economică lentă și presiune asupra serviciilor publice, Bruxelles se pregătește să cheltuiască miliarde pentru a susține un ecosistem activist, în timp ce alte domenii se confruntă cu reduceri sau limite stricte de cheltuieli.
Această schimbare reflectă, de asemenea, nervozitatea crescândă din cadrul instituțiilor UE. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și atitudinea sa ostilă față de Bruxelles au accelerat eforturile de „apărare” a proiectului european împotriva reacțiilor politice negative.
În interiorul UE, oficialii vorbesc din ce în ce mai mult despre necesitatea de a „proteja consensul european”. În practică, asta înseamnă să folosești bani pentru a acoperi vocile critice și a întări vocile aprobate.
Limbajul este revelator. El indică o Comisie care este mai puțin interesată de dezbaterea deschisă decât de protejarea propriului său putere – putere care provine oficial de la statele membre, dar care este adesea impusă prin presiune financiară și sancțiuni politice.
Ungaria a învățat deja ce se întâmplă când un guvern contestă deschis Bruxelles-ul. Alții urmăresc cu atenție.
