UE lansează „Centrul European pentru Reziliența Democratică” – instrumentul oficial de interferență electorală în alegerile din țările europene

25 Feb 2026
UE lansează „Centrul European pentru Reziliența Democratică” – instrumentul oficial de interferență electorală în alegerile din țările europene

Uniunea Europeană a lansat oficial pe 24 februarie Centrul European pentru Reziliența Democratică, prezentat drept instrument-cheie în combaterea manipulării informaționale și a interferențelor străine în procesele electorale. În timp ce Comisia Europeană vorbește despre consolidarea capacității de apărare a democrației și protejarea dezbaterii publice, criticii avertizează că noua structură ar putea deveni un mecanism de coordonare a controlului informațional la nivel continental, cu efecte directe asupra libertății de exprimare în statele membre

Miniștrii Afacerilor Generale ai Uniunii Europene au marcat, pe 24 februarie, lansarea oficială a Centrului European pentru Reziliența Democratică (European Centre for Democratic Resilience), componenta centrală a așa-numitului „Scut european pentru democrație” (European Democracy Shield).

În comunicatul oficial al Comisiei Europene se vorbește despre „consolidarea capacității colective de a contracara manipularea informației și dezinformarea provenite din străinătate”, despre „protejarea unei dezbateri publice deschise și echitabile” și despre „împuternicirea cetățenilor să participe la viața democratică”. 

„Într-o lume în care informația este tot mai mult transformată în armă pentru a submina democrațiile noastre, acționăm”,a declarat Ursula von der Leyen iar Michael McGrath, comisarul pentru Democrație și Justiție (neales), adaugă că centrul „transformă forțele individuale în reziliență colectivă” și apără „dreptul fundamental la libera exprimare”.

Sună minunat, nu? Cine s-ar putea opune luptei împotriva dezinformării rusești sau chinezești?

Problema este că mecanismele descrise merg mult dincolo de „amenințările străine”. Centrul urmează să devină un nod strategic voluntar – dar coordonat de la Bruxelles – care conectează rețele existente de monitorizare și răspuns la „amenințări din spațiul informațional”, dezvoltă instrumente pentru „alegeri reziliente” împotriva interferențelor, creează un „Plan-cadru al UE” anti-dezinformare, lansează o platformă a părților interesate cu ONG-uri, verificatori de fapte, grupuri de reflecție și instituții media „selectate”, organizează paneluri cetățenești – sub supraveghere comisarială – și extinde cooperarea și către țările candidate.

Toate acestea sunt prezentate sub pretextul protejării democrației, dar în realitate ascunde un control sporit asupra discursului online și offline. Cine decide ce este „manipulare informațională”? Cine stabilește ce conținut „subminează încrederea în instituții” sau „erodează valorile UE”? Cine va avea acces la datele și la deciziile de retrogradare sau eliminare a conținutului?

Pentru ce anume va fi folosit, mai exact, „Planul UE pentru contracararea FIMI și a dezinformării”? Cum va funcționa „Platforma Părților Interesate” — care se presupune că unește societatea civilă, grupurile de reflecție, verificatorii de fapte și mass-media - fără a deveni o altă „cameră de ecou” a Bruxelles-ului? Și acele „paneluri de cetățeni” despre pregătire și reziliență: cine selectează participanții și cum îi împiedicăm să fie doar niște marionete?

Rolurile Comisiei Europene și ale Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) sunt, de asemenea, menționate în treacăt, Comisia oferind un „secretariat pentru sprijin administrativ” — dar cine va conduce acest secretariat? Care este procedura de angajare și cum ne putem asigura că nu va fi ocupat de un alt loialist al Bruxelles-ului, proaspăt ieșit dintr-o înfrângere electorală?

Apoi, a avut loc acea întâlnire tehnică de nivel înalt de pe 29 ianuarie, unde toate statele membre, Comisia, SEAE, Parlamentul European și Președinția Consiliului au discutat misiunea și cadrul Centrului, convenind asupra unei „acțiuni coordonate”. Dar ce s-a spus cu adevărat acolo? Vor fi făcute publice procesele-verbale, sau trebuie și ele ținute secrete, pentru a „garanta că dezbaterea publică din Europa rămâne deschisă și echitabilă” și pentru a „împuternici cetățenii să participe la viața democratică”?

Trebuie să cerem transparență și să rezistăm acestei imixtiuni. Dacă este lăsat nesupravegheat, Scutul pentru Democrația Europeană ar putea eroda tocmai libertățile pe care pretinde că le apără. Adevărata amenințare la adresa democrației în Europa se află la Bruxelles, nu în telefonul cetatenilor.

Critici pe retelele de socializare

Pe X (fostul Twitter), vocile critice au început deja să se ridice. Europarlamentarul Fernand Kartheiser a reacționat imediat, calificând lansarea drept „o amenințare gravă” la adresa dezbaterii publice deschise și a libertății de exprimare și subliniind că, sub masca apărării democrației, se instituie un mecanism extins de control. Într-un videoclip  pe X, Kartheiser susține că acest centru își propune să manipuleze alegerile și să impună reguli inventate de Bruxelles, transformând apărarea democrației într-un instrument de control al informațiilor și al libertăților publice.

Alte conturi și analiști independenți avertizează că acest centru va instituționaliza o formă „soft” – dar extrem de eficientă – de cenzură paneuropeană, mai ales în preajma alegerilor, unde orice opinie incomodă poate fi etichetată drept „dezinformare” sau „interferență”.

Nu este pentru prima dată când Bruxelles-ul creează structuri cu denumiri atrăgătoare care ajung să restrângă libertăți. Se vede deja aplicarea selectivă a Digital Services Act, presiunile asupra platformelor pentru a elimina conținut legal, dar considerat „nepotrivit”, și proliferarea unei rețele de ONG-uri finanțate din fonduri europene care funcționează, în ochii criticilor, ca un sistem de delatori digitali.

În 2026, „reziliența democratică” pare să însemne conformism democratic. „Protecția dezbaterii deschise” înseamnă gestionarea ei de sus în jos. Iar „împuternicirea cetățenilor” sună din ce în ce mai mult a supraveghere participativă.

Dacă nu vă neliniștește ideea că un nou organism neales, coordonat de Comisie, va decide ce este acceptabil să fie spus în spațiul public european, atunci poate că nu ați înțeles încă ce se conturează.

Libertatea de exprimare nu dispare cu fanfară. Se erodează treptat, sub lozinci nobile și comunicate de presă atent redactate.

Alte stiri din Externe

Ultima oră