Sâmbătă dimineața devreme, trupele forțelor speciale americane au zburat la Caracas și l-au capturat pe președintele Nicolas Maduro într-un raid îndrăzneț care a lăsat guvernul venezuelean fără conducere, Caracas în flăcări și administrația Trump cu o victorie importantă asupra principalului său adversar din emisfera vestică, anunță American Conservative
Capturarea lui Maduro este punctul culminant al lungii lupte pe care ambele administrații Trump au purtat-o cu omul forte al Americii de Sud, începând din 2017. Campania economică de „presiune maximă” a lui Trump nu a dat rezultate în timpul primului său mandat, o lecție pe care se pare că a luat-o în serios. În timpul celui de-al doilea mandat, Trump a început să acumuleze resurse militare americane în Caraibe pentru a exercita o presiune puternică asupra regimului, resurse care au fost utilizate în mod eficient în această dimineață.
Din punct de vedere tehnic, execuția operațiunii a fost impecabilă. Maduro a fost capturat, instalațiile militare importante au fost distruse sau grav avariate, iar forțele armate venezuelene au fost lăsate aproape complet neajutorate, toate acestea fiind realizate fără pierderea vreunui soldat american. Atacul a fost o dovadă incontestabilă a puterii devastatoare și a eficacității armatei americane (și poate și a incompetenței totale a regimului venezuelean).
După ce asaltul s-a încheiat cu succes și Maduro a ajuns în siguranță în mâinile americanilor, Trump s-a grăbit să revendice victoria completă asupra Venezuelei. În conferința de presă de sâmbătă, Trump a declarat că SUA vor prelua controlul asupra țării: „Vom conduce țara până când vom putea realiza o tranziție sigură, adecvată și judicioasă”.
„Nu putem risca ca cineva care nu are în vedere binele poporului venezuelean să preia controlul asupra Venezuelei”, a continuat președintele. „Suntem acolo acum, dar vom rămâne până când va putea avea loc o tranziție adecvată”.
Trump a clarificat reporterilor că trupele americane ar putea ocupa țara în timp ce SUA încep reconstrucția națională. „Nu ne temem de prezența trupelor pe teren”, a spus el când un reporter l-a întrebat dacă declarația lui Trump că SUA vor conduce țara implică prezența trupelor americane. Când a fost întrebat cine anume va conduce țara, Trump a spus că SUA „desemnează persoane”, dar „pentru o perioadă de timp, persoanele care stau chiar în spatele meu” vor fi responsabile de Venezuela, arătând spre secretarul de stat Marco Rubio, secretarul apărării Pete Hegseth, consilierul pentru securitate internă Stephen Miller, directorul CIA John Ratcliffe și președintele Comitetului șefilor de stat major, generalul Dan Caine.
Trump a petrecut mult timp discutând despre resursele petroliere ale Venezuelei, susținând că guvernul venezuelean a furat proprietatea americană când a naționalizat câmpurile petroliere și subliniind că SUA își vor recupera activele. Ca parte a ocupației și reconstrucției americane a Venezuelei, SUA vor reconstrui câmpurile petroliere venezuelene, a spus președintele. Odată ce infrastructura construită de americani va fi funcțională, „vom vinde cantități mari de petrol către alte țări”, a adăugat Trump.
În ciuda capturării cu succes a lui Maduro, viitorul Venezuelei rămâne în mare măsură incert. Atacul nu a eliminat restul conducerii regimului, care a preluat controlul asupra țării și încearcă să prezinte măcar imaginea unei apărări. Ministrul apărării, Vladimir Padrino Lopez, a declarat că Venezuela își va activa forțele armate și va rezista cu întreaga gamă de capacități militare (deși acestea sunt limitate la inexistență după operațiunea americană). Diosdado Cabello, ministrul de interne și mâna dreaptă a lui Maduro, a apărut la televiziunea de stat conducând forțele de securitate din capitală și chemând venezuelenii să reziste agresiunii americane.
În conferința de presă de sâmbătă, Trump a sugerat că vicepreședintele Delcy Rodriguez va coopera cu SUA în tranziția către un nou regim sub controlul SUA, afirmând că „tocmai am avut o conversație cu ea și este dispusă să facă ceea ce considerăm necesar pentru a face Venezuela din nou măreață”, dar într-o apariție la televiziunea de stat venezueleană sâmbătă după-amiază, Rodriguez părea departe de a fi cooperantă.
„Nu vom reveni niciodată la statutul de colonie a vreunui imperiu... Ceea ce se întâmplă în Venezuela este o barbarie”, a declarat Rodriguez. „Există un singur președinte al acestei țări, iar numele lui este Nicolas Maduro Moro.”
Nu este de mirare că subordonații lui Maduro opun rezistență. Ei sunt conștienți că cooperarea lor cu regimul îi face ținte importante pentru orice nou guvern care dorește să demonteze vechile centre de putere ale lui Maduro și să reconstruiască țara.
Mulți dintre ei sunt profund implicați în traficul de droguri și alte forme de crimă organizată, o poziție neplăcută în fața unei ocupații americane iminente, justificată cel puțin parțial ca o modalitate de a eradica narcoteroriștii din guvernul venezuelean.
Sunt șanse mici ca guvernul să poată opune o rezistență semnificativă armatei americane dacă se ajunge la o confruntare; armata venezueleană este echipată în mod ridicol pentru a lupta chiar și împotriva unei puteri egale, darămite împotriva Statelor Unite. Dar ar putea totuși să complice lucrurile pentru administrația Trump, care și-a semnalat disponibilitatea de a continua operațiunile militare în cazul în care guvernul se dovedește recalcitrant.
„Statele Unite își păstrează toate opțiunile militare până când cererile Statelor Unite vor fi îndeplinite și satisfăcute pe deplin”, a declarat Trump. „Toate personalitățile politice și militare din Venezuela ar trebui să înțeleagă că ceea ce i s-a întâmplat lui Maduro li se poate întâmpla și lor.”
Administrația Trump ar prefera în mod clar o predare pașnică a puterii, chiar dacă asta înseamnă cooperarea cu vechii amici ai lui Maduro. Aceasta ar fi cea mai ușoară cale pentru SUA, care s-ar putea descurca cu o forță de ocupație mult mai mică și ar putea lăsa în mare parte administrarea țării în seama guvernului existent. Probabil că SUA ar impune și, în cele din urmă, ar supraveghea alegeri democratice, care ar începe să înlocuiască conducerea țării, dar ar menține continuitatea instituțională.
O astfel de cale ar putea fi cea mai ușoară și mai convenabilă pentru americani, dar ar fi profund nepopulară printre venezueleni, care doresc dispariția vechiului regim. Diaspora venezueleană ar fi deosebit de indignată; ei o consideră pe lidera opoziției Maria Corina Machado și pe înlocuitorul ei la ultimele alegeri prezidențiale, Edmundo Gonzalez, drept liderii de drept ai țării. Trump pare să aibă puțin interes în instalarea opoziției democratice în prezent. „Cred că ar fi foarte greu pentru ea să fie lider”, a declarat el reporterilor sâmbătă. „Ea nu are sprijinul sau respectul în țară. Este o femeie foarte drăguță, dar nu are respectul necesar.”
Dacă regimul este prea recalcitrant, însă, SUA ar putea să nu aibă niciuna dintre aceste opțiuni. Există întotdeauna posibilitatea ca armata – acum eliberată de loialitatea sa primară față de Maduro – să decidă că lucrurile au mers prea departe. Maduro și-a păstrat loialitatea ofițerilor săi cu mită, avantaje și amenințarea constantă de a fi epurați. Ei nu aveau niciun interes să moară pentru el, cu atât mai puțin au vreun interes să moară pentru Delcy Rodriguez. Probabil că înalții oficiali sunt prea implicați în corupție și în operațiunile cartelurilor pentru a dori să predea puterea americanilor, dar câțiva ofițeri juniori întreprinzători ar putea profita de confuzie pentru a concluziona că o lovitură de stat pro-americană oferă perspective mai bune decât a fi făcuți bucăți de un elicopter de atac.
Dar chiar și presupunând cel mai bun scenariu pentru SUA, răsturnarea regimului ar fi fost întotdeauna partea ușoară a schimbării regimului venezuelean. Armata americană este extrem de potrivită pentru distrugerea guvernelor puterilor minore, precum Irakul sau Venezuela. În schimb, SUA nu au nicio instituție potrivită pentru ocuparea, administrarea și reconstrucția națiunilor, iar refacerea Venezuelei reprezintă adevărata provocare pentru administrația Trump și pentru interesul național american.
Venezuela nu este, așa cum au remarcat adesea susținătorii intervenției în Venezuela, Irak sau Libia; SUA nu trebuie să se preocupe de milițiile islamiste sau de diviziunile tribale și religioase. Dar Venezuela are o problemă deosebit de spinoasă, care în multe privințe este foarte similară cu cele mai dificile amenințări cu care s-au confruntat SUA în Orientul Mijlociu: carteluri puternice de droguri, cu bazele lor de putere bine înrădăcinate în vecina Columbia și cu o pătrundere semnificativă în guvernul și armata venezueleană.
Prăbușirea regimului creează un vid de putere în care cartelurile se pot extinde după bunul plac, iar o forță de ocupație americană, chiar și una de dimensiuni semnificative, va avea dificultăți în a-și proiecta puterea dincolo de orașe, în tufișuri și junglă, unde prosperă traficanții de droguri. Echivalarea de către administrația Trump a operatorilor cartelurilor cu teroriștii a fost exagerată în unele aspecte, dar cartelurile seamănă cu teroriștii islamici din Orientul Mijlociu prin utilizarea războiului neregulat, care s-a dovedit dificil de combătut eficient chiar și pentru armata americană.
Adăugați la aceasta potențialul cartelurilor de a-și mări rândurile și puterea prin absorbția elementelor regimului Maduro care preferă să se alăture traficanților de droguri decât să fie urmăriți penal de americani pentru trafic de droguri sau să fie aruncați în închisoare pentru încălcarea drepturilor omului de către guvernul Machado, și veți avea toate elementele unui conflict de gherilă semnificativ care ar putea costa SUA o sumă considerabilă de timp, bani și sânge.
Pe lângă amenințările reprezentate de vidul de putere inerent oricărui proiect de schimbare de regim, administrația Trump se confruntă și cu provocarea de a reconstrui efectiv țara. Economia venezueleană este în ruină totală, iar guvernul este constituit în întregime pentru a menține la putere Revoluția Bolivariană a lui Chavez. Practic, fiecare element al armatei, justiției, birocrației și forțelor de ordine este corupt și complice și va trebui restructurat și înlocuit.Abonați-vă astăziPrimiți e-mailuri zilnice în căsuța dvs. poștală
Modul în care se va desfășura acest proces depinde în mare măsură de faptul dacă eventualul guvern marionetă american va fi condus de trădătorii lui Maduro sau de opoziția venezueleană, dar, în orice caz, este un proiect generațional – fie încercarea de a restructura un guvern condus încă de vechiul regim, fie încercarea de a pune la punct o nouă administrație aproape de la zero. Ambele au potențialul de a se dovedi nesustenabile și de a prelungi angajamentul american față de țară pentru o perioadă mult mai lungă decât dorește publicul.
Totuși, deși situația actuală din Venezuela prezintă riscuri semnificative, Trump are dreptate când observă că există și oportunități semnificative pentru americani. Economia Venezuelei trebuie reconstruită, industria petrolieră trebuie refăcută, iar țara trebuie guvernată. Americanii pot și vor face aceste lucruri pentru a obține profit. Iar un guvern stabil, prosper și pro-american în Venezuela ar fi de preferat pentru SUA și ar reprezenta un avantaj major pentru influența americană în America Latină. Dacă Trump va reuși să obțină un astfel de rezultat rapid și fără probleme, aceasta va fi cea mai mare realizare a sa în politica externă.
Dar SUA nici măcar nu au început încă proiectul real de schimbare a regimului în Venezuela, iar istoria nu pare să prezinte șanse promițătoare pentru un astfel de rezultat. Un eșec de această amploare ar putea fi ultimul cuvânt în ceea ce privește trumpismul și moștenirea sa în politica americană.
