Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a susținut miercuri, într-o conferință de presă la Pentagon alături de generalul Dan Caine, că operațiunea militară americană împotriva Iranului s-a încheiat cu o „victorie militară totală”, afirmând că Teheranul a fost adus la masa negocierilor sub presiunea devastatoare a loviturilor americane și israeliene. Cei doi oficiali au prezentat un bilanț spectaculos al operațiunii „Epic Fury”, insistând că armistițiul actual nu este un gest de reconciliere, ci rezultatul unei înfrângeri strategice și militare suferite de regimul iranian, scrie New York Post
Conferința de presă susținută miercuri la Pentagon de secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, și de președintele Statului Major Întrunit, generalul Dan Caine, a avut aerul unei declarații de victorie. La două zile după intrarea în vigoare a armistițiului dintre Statele Unite și Iran, cei doi oficiali au prezentat Operațiunea „Epic Fury” ca pe un succes militar total, menit să redefinească raportul de forțe din Orientul Mijlociu și să arate, încă o dată, că administrația Trump preferă demonstrația de forță compromisului diplomatic clasic.
„Operațiunea Epic Fury a fost o victorie istorică și copleșitoare pe câmpul de luptă. O victorie militară cu V mare”, a declarat Hegseth, într-un discurs care a semănat uneori mai mult cu un rechizitoriu politic împotriva Iranului și a foștilor președinți americani decât cu un briefing militar convențional. Oficialul american a susținut că Iranul a reprezentat „o amenințare pentru Statele Unite și lumea liberă timp de 47 de ani” și a afirmat că administrația Trump este prima care a pus capăt, prin forță, unei logici a amânării.
„Iranul a implorat acest armistițiu și cu toții știm asta”, a spus el, insistând că regimul de la Teheran nu a ajuns la masa negocierilor din convingere, ci din constrângere.
O demonstrație de forță prezentată ca model strategic
În centrul mesajului transmis de Pentagon s-a aflat ideea că Statele Unite au obținut o victorie militară majoră folosind doar o fracțiune din capacitatea lor de luptă. Hegseth a afirmat că CENTCOM a folosit mai puțin de 10% din puterea totală de luptă a Americii pentru a „dizolva una dintre cele mai mari armate ale lumii”.
Potrivit lui, marina iraniană „se află acum pe fundul mării”, fie că este vorba de nave din clasa Soleimani, fregate, submarine, nave de minare sau „portavioane de drone”, așa cum le-a numit el. În același registru, Hegseth a declarat că forțele aeriene iraniene au fost „șterse”, că Iranul „nu mai are nicio apărare antiaeriană coerentă” și că Statele Unite „controlează cerul Iranului”.
El a insistat și asupra faptului că programul de rachete al Teheranului este „funcțional distrus”, cu lansatoare, facilități de producție și stocuri „epuizate și decimate”. Într-un pasaj marcat de dispreț față de capacitatea militară a adversarului, Hegseth a afirmat că Iranul a lansat „sute și sute de rachete și drone kamikaze” spre portavionul american USS Abraham Lincoln, fără să se apropie vreodată de țintă.
„Le aruncau pur și simplu în tărâmul fanteziei”, a spus el.
13.000 de ținte lovite, 150 de nave iraniene scufundate
Generalul Dan Caine a intervenit apoi cu un inventar mult mai tehnic, dar nu mai puțin spectaculos. Într-un ton sobru, el a început prin a aduce un omagiu celor 13 militari americani uciși în operațiune, afirmând că sacrificiul lor „nu va fi uitat niciodată”.
Caine a explicat că, la 28 februarie, președintele Trump a ordonat declanșarea Operațiunii „Epic Fury” cu trei obiective clare: distrugerea capacităților balistice și de drone ale Iranului, distrugerea marinei iraniene și distrugerea bazei sale industriale de apărare, pentru a împiedica Teheranul să își refacă capacitatea de proiecție regională.
După 38 de zile de operațiuni de luptă majoră, generalul a susținut că toate aceste obiective au fost atinse.
Potrivit datelor prezentate de el, forțele americane au lovit peste 13.000 de ținte, dintre care peste 4.000 au fost ținte dinamice, adică obiective apărute în timp real pe câmpul de luptă și neutralizate imediat. În plus, aproximativ 80% din sistemele de apărare aeriană ale Iranului ar fi fost distruse, inclusiv peste 500 de ținte de apărare antiaeriană, mai mult de 450 de facilități de stocare pentru rachete balistice și 800 de facilități de stocare pentru drone kamikaze.
Generalul a afirmat de asemenea că armata americană a distrus peste 2.000 de noduri de comandă și control, afectând sever capacitatea iraniană de coordonare și de lovire a forțelor americane și aliate. Într-o formulare ironică, el a remarcat că este „incredibil de frustrant, în acest moment, să fii un comandant iranian de nivel inferior care încearcă să ducă un război”.
În ceea ce privește frontul naval, bilanțul prezentat a fost devastator: peste 90% din flota regulată iraniană ar fi fost scufundată, inclusiv toate marile nave de suprafață. În total, 150 de nave iraniene ar fi ajuns pe fundul Golfului Arabiei, alături de jumătate din vedetele de atac ale Marinei Gărzilor Revoluționare. Caine a mai spus că peste 95% din minele navale iraniene au fost distruse, după mai mult de 700 de lovituri asupra obiectivelor maritime.
Baza industrială a Iranului, „rasă de pe fața pământului”
Una dintre ideile centrale ale briefingului a fost că adevărata miză a campaniei nu a fost doar neutralizarea temporară a armatei iraniene, ci incapacitatea acesteia de a se reconstitui în viitorul apropiat.
Hegseth a susținut că în ultimul val de peste 800 de lovituri aeriene, lansat în noaptea precedentă, Statele Unite și aliații lor au „terminat de distrus complet baza industrială de apărare a Iranului”.
„Nu mai pot construi rachete, nu mai pot construi lansatoare, nu mai pot construi UAV-uri. Fabricile lor au fost rase de pe fața pământului”, a spus el.
Generalul Caine a completat tabloul, afirmând că aproximativ 90% din fabricile de armament ale Iranului au fost lovite. „Fiecare fabrică ce producea drone Shahed a fost atacată. Fiecare fabrică ce producea sistemele de ghidaj pentru aceste drone a fost atacată”, a declarat el. Potrivit militarului, peste 80% din infrastructura de producție a rachetelor iraniene ar fi fost distrusă, inclusiv capacitatea de producție a motoarelor cu combustibil solid.
Caine a mai spus că aproape 80% din baza industrială nucleară a Iranului a fost lovită, reducând și mai mult posibilitatea regimului de a obține arma atomică.
Mesajul: armistițiul este o pauză, nu înseamba pacea
În ciuda tonului triumfalist, nici Hegseth, nici Caine nu au încercat să prezinte armistițiul drept o pace durabilă. Din contră, generalul a spus explicit că „un armistițiu este o pauză” și că forțele americane rămân pregătite să reia imediat operațiunile „cu aceeași viteză și precizie” dacă li se va ordona acest lucru.
Hegseth a confirmat că Statele Unite „vor rămâne pe poziții” și că nu „pleacă nicăieri”. Întrebat despre rolul militar american în Strâmtoarea Hormuz, el a explicat că trupele americane vor rămâne desfășurate pentru a se asigura că Iranul respectă armistițiul și că traficul comercial continuă.
„Vom rămâne acolo. Vom rămâne pregătiți. Vom rămâne vigilenți”, a spus el.
În același timp, a recunoscut implicit că Teheranul continuă să joace un rol în deschiderea sau blocarea pasajului maritim, afirmând că Iranul „lasă navele să treacă” în urma acordului. Formula a fost remarcabilă tocmai pentru că a coexistat, în aceeași conferință, cu pretenția unei dominații militare totale asupra spațiului iranian.
„Trump a ales mila”
Cel mai brutal pasaj al briefingului a venit în momentul în care Hegseth a fost întrebat despre mesajul publicat de Donald Trump pe Truth Social, în care președintele amenințase că va „șterge o civilizație” dacă Iranul nu cedează.
În loc să tempereze formularea, Hegseth a confirmat că Statele Unite aveau deja pregătite ținte asupra infrastructurii energetice și economice a Iranului, inclusiv centrale electrice, poduri și infrastructură petrolieră.
„Dacă Iranul ar fi refuzat condițiile noastre, următoarele ținte ar fi fost centralele lor electrice, podurile, infrastructura de petrol și energie pe care nu o puteau apăra și pe care nu ar fi putut-o reconstrui realist”, a spus el.
Apoi a rezumat totul într-o formulă care va cântări greu politic: „Președintele Trump a avut puterea de a paraliza întreaga economie a Iranului în câteva minute. Dar a ales mila.”
Mesajul era limpede: armistițiul nu este prezentat de administrația americană ca un compromis, ci ca rezultatul unei capitulări parțiale impuse sub amenințarea distrugerii economice totale.
„Noul regim” și lista morților de la Teheran
Un alt moment frapant al conferinței a fost insistența lui Hegseth asupra ideii că în Iran există acum un „nou regim”. Oficialul american a citit aproape ca într-un rechizitoriu o listă de lideri iranieni uciși în conflict, de la „vechiul lider suprem” la secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională, consilieri de rang înalt, șeful biroului militar al liderului suprem, ministrul Apărării, comandantul Gărzilor Revoluționare, șeful Statului Major, ministrul Informațiilor, comandantul marinei IRGC și șeful serviciului de informații al Gărzilor.
El a adăugat că și „noul așa-zis lider suprem” ar fi fost „rănit și desfigurat”.
„Acest nou regim a rămas fără opțiuni și fără timp. De aceea a făcut un acord”, a spus Hegseth.
În logica administrației Trump, „schimbarea de regim” nu este declarată obiectiv oficial, dar este prezentată ca un fapt produs de război: vechea structură de putere a fost decapitată, iar supraviețuitorii trebuie acum să negocieze dintr-o poziție de slăbiciune.
Dosarul nuclear: „Ni-l vor da sau îl vom lua”
Pe tema nucleară, Hegseth a fost la fel de tranșant. El a afirmat că desființarea capacității nucleare iraniene a fost „întotdeauna nenegociabilă” și că materialul rămas este „îngropat și monitorizat 24/7 de sus”.
„Știm exact ce au. Și ei știu că noi știm”, a spus el.
Întrebat dacă Iranul va trebui să predea întregul stoc de uraniu îmbogățit și dacă acest punct este nenegociabil, Hegseth a răspuns fără ezitare: da. Mai vag a fost în privința modului concret în care acest material va fi extras.
„Ori ni-l vor da de bunăvoie, ori îl vom obține, îl vom lua. Dacă va trebui să facem altceva noi înșine, cum am făcut în Midnight Hammer sau ceva de genul acesta, ne rezervăm această opțiune”, a spus el.
Când a fost întrebat dacă acest lucru ar putea presupune trupe americane la sol în Iran, a evitat să răspundă clar, limitându-se la formula: „prin orice mijloace necesare”.
Salvarea celor doi piloți și mitologia eroismului american
Dacă Hegseth a încercat să transforme briefingul într-o demonstrație de voință politică, generalul Caine a încercat să-i dea și o dimensiune umană, insistând asupra salvării celor doi membri ai echipajului unui F-15E doborât în weekend.
El a descris o operațiune de salvare de 14 ore, desfășurată șapte ore ziua și șapte ore noaptea, „direct prin mijlocul Iranului”, cu trupe la sol și zero victime americane. Potrivit lui Hegseth, iranienii „au avut noroc o singură dată în 40 de zile” când au reușit să doboare avionul, dar „nu au putut păstra piloții”.
Caine a oferit și un detaliu aproape cinematografic: unul dintre piloți, identificat doar prin indicativul „Dude 44 Bravo”, ar fi izbucnit într-o bucurie „pură și nefiltrată” când a văzut elicopterele venind după colegul său, știind că acesta „nu avea geacă” în frigul nopții.
Relatarea a avut rolul de a construi nu doar imaginea unei armate eficiente, ci și mitologia unei fraternități de luptă americane care „nu lasă pe nimeni în urmă”.
Cafea, energizante și 6 milioane de mese
Poate cel mai neașteptat moment al conferinței a venit când generalul Caine, după o avalanșă de cifre despre nave scufundate și fabrici distruse, a ales să introducă o notă de umor despre logistica umană a războiului.
El a spus că, pe durata operațiunii, trupele americane au consumat peste 6 milioane de mese, aproximativ 950.000 de galoane de cafea, 2 milioane de băuturi energizante și „multă nicotină”, adăugând imediat, cu un zâmbet sec: „dar nu spun că avem o problemă”.
A fost una dintre puținele clipe în care briefingul s-a desprins de tonul de propagandă strategică și a lăsat să se vadă ceva mai recognoscibil: oboseala, uzura, adrenalina și rutina aproape absurdă a unei mașinării militare care funcționează fără oprire. În câteva secunde, conferința a trecut de la distrugerea sistematică a unei țări la imaginea foarte americană a unui război ținut în viață de cafea, energizante și tutun.
Gluma a avut și o funcție politică subtilă: să arate că în spatele formulelor despre „putere de luptă” și „dominație aeriană” există o armată care nu doar lovește, ci și rezistă. Nu este un detaliu minor. În orice război lung, logistica devine adesea mai importantă decât retorica. Iar Caine a părut să înțeleagă că, dintre toate cifrele livrate presei, poate tocmai cele despre cafea și energizante vor rămâne în memoria publicului.
Un briefing despre victorie, dar și despre ce urmează
La final, conferința de presă nu a clarificat toate întrebările strategice. Nu a explicat cine va arbitra concret respectarea armistițiului, cum va fi verificată predarea materialului nuclear și nici cât de stabil este, de fapt, „noul regim” iranian despre care vorbește administrația americană.
Dar acesta nici nu a părut să fie scopul principal.
Scopul a fost altul: să fixeze rapid, în opinia publică americană și internațională, ideea că Operațiunea „Epic Fury” a fost o victorie netă a Statelor Unite, obținută repede, cu costuri limitate și sub conducerea unui președinte care, în versiunea Pentagonului, nu doar că a fost dispus să ducă războiul până la capăt, ci a ales în cele din urmă să se oprească înainte de a distruge complet economia iraniană.
A fost, în fond, o conferință despre putere - despre felul în care Washingtonul vrea ca această putere să fie văzută și despre mesajul pe care vrea să-l transmită nu doar Teheranului, ci întregii regiuni: armistițiul există, dar amenințarea nu a dispărut. În limbajul lui Dan Caine, „pacea” de astăzi nu este decât „o pauză”.
