Fosta prim-ministră a Ucrainei, Iulia Timoșenko, revine în centrul unui nou scandal de corupție, după ce procurorii anticorupție au acuzat-o că ar fi încercat să mituiască deputați din partidul lui Volodimir Zelenski pentru a influența voturi în Parlament. La 65 de ani, una dintre cele mai cunoscute și controversate figuri ale politicii ucrainene se confruntă cu riscul unei noi condamnări la închisoare, într-un moment în care Kievul este deja zguduit de scandaluri politice și acuzații tot mai grave de corupție, scrie Le Figaro
„Prințesa gazului” este suspectată că ar fi încercat să cumpere voturi în Parlamentul ucrainean — o infracțiune pasibilă de până la zece ani de închisoare. Ea neagă orice activitate ilegală și susține că este ținta „unui contract de eliminare politică”.
Ultima dată când Iulia Timoșenko a ajuns la închisoare, reacția ucrainenilor a fost atât de puternică încât a dus la o revoluție. A fost revoluția Maidanului, din februarie 2014. Doisprezece ani mai târziu, fosta prim-ministră ar putea trece din nou prin coșmarul detenției. La 65 de ani, această figură emblematică a politicii ucrainene se prezintă din nou în fața justiției la Kiev, miercuri, 8 aprilie, pentru a răspunde unor acuzații de corupție. La o primă audiere, la jumătatea lunii ianuarie, purtând, ca de obicei, celebra sa coadă împletită blondă, ea a susținut că este vizată de „un contract de eliminare politică”.
Întrebarea centrală este dacă Iulia Timoșenko a încercat sau nu să cumpere voturi în Parlamentul ucrainean — faptă care se pedepsește cu până la zece ani de închisoare. Autoritățile o suspectează că, pe 12 ianuarie, le-ar fi propus bani unor membri ai partidului „Slujitorul Poporului”, formațiunea președintelui Volodimir Zelenski, pentru a le influența votul. Despre ce voturi era vorba? Ancheta nu a stabilit încă acest lucru, însă Parchetul Specializat Anticorupție (SAPO) susține că sumele promise erau de 10.000 de dolari, bazându-se pe înregistrarea unei conversații dintre Timoșenko și deputatul căruia i-ar fi oferit mita.
Pe 13 ianuarie, la începutul serii, agenți ai SAPO și ai Biroului Național Anticorupție al Ucrainei (NABU) au descins la sediul partidului Iuliei Timoșenko, Uniunea Panucraineană „Patria” („Batkivșcina”), unde au efectuat percheziții timp de mai multe ore. A doua zi, a fost publicată o înregistrare video a descinderii. În imagini se văd doi anchetatori așezând teancuri de dolari pe biroul fostei premieri, recognoscibilă în ciuda feței blurate. Aproximativ 40.000 de dolari ar fi fost confiscați — „o sumă relativ modestă după standardele ucrainene”, notează Kyiv Post. „Nu deranjezi o femeie în vârstă pentru suma asta”, s-a indignat, în timpul unei audieri, oligarhul miliardar Ihor Kolomoiski, care, la rândul său, a fost găsit vinovat de deturnarea a 2,2 miliarde de euro...
Corupția, flagel major în Ucraina
Doar că, alături de război, corupția este în ultimele luni subiectul aflat pe buzele tuturor în Ucraina. Combaterea acestui flagel reprezintă una dintre condițiile esențiale pentru aderarea țării la Uniunea Europeană. Iar o serie de scandaluri recente au zguduit statul ucrainean, ducând inclusiv la înlăturarea mai multor miniștri și a șefului administrației prezidențiale a lui Volodimir Zelenski.
La două zile după percheziție, Iulia Timoșenko a fost eliberată pe cauțiune de un tribunal din Kiev. Cauțiunea s-a ridicat la aproximativ 772.000 de dolari și a fost achitată de „nouă persoane”, potrivit Kyiv Post. În timpul audierii, ea a respins „categoric” acuzațiile, calificându-le drept „provocare” și afirmând că NABU „a executat în mod specific un ordin politic” pentru a o „discredita”, a relatat un jurnalist AFP prezent la fața locului. Pe 26 ianuarie, adică zece zile mai târziu, deputata a obținut o primă victorie procedurală: Înalta Curte Anticorupție i-a acordat, pe durata anchetei, o libertate mai mare de mișcare și de comunicare — până atunci îi fusese interzis să părăsească Kievul.
„În opoziție față de aproape toți președinții”
Această decizie, deși o obligă să se prezinte la tribunal la solicitarea anchetatorilor — cum se întâmplă și în această zi de 8 aprilie — i-a permis să-și reia activitatea politică. Și nu orice fel de activitate. Kyiv Independent observă că este „greu să-ți imaginezi scena politică a Ucrainei fără Iulia Timoșenko”. Supranumită „prințesa gazului” pentru că a condus în anii ’90 un colos al distribuției de hidrocarburi, Timoșenko a intrat în politică în 1997, adică acum aproape trei decenii. „A fost în opoziție față de aproape toți președinții Ucrainei”, amintește Kyiv Post. Și-a fondat partidul, Batkivșcina, în 1998. Alături de Viktor Iușcenko, a jucat un rol activ în Revoluția Portocalie, care a dus, în 2004, la anularea victoriei candidatului pro-rus Viktor Ianukovici în alegerile prezidențiale.
Forțele pro-occidentale au ajuns în cele din urmă la putere, iar Timoșenko a fost numită prim-ministru de către Iușcenko în 2005, apoi din nou în perioada 2007–2010. Totuși, a pierdut alegerile prezidențiale din 2010 în fața lui Ianukovici și a petrecut trei ani în închisoare, între 2011 și 2014, pentru „abuz de putere” în legătură cu contracte de gaze încheiate cu Rusia. Aceste proceduri au fost denunțate de opoziția ucraineană și de Occident drept o pură răzbunare politică. Eliberarea sa a fost una dintre revendicările centrale ale manifestațiilor din timpul revoluției Maidanului. Parlamentul a dispus eliberarea ei în februarie 2014, simultan cu destituirea președintelui pro-rus Viktor Ianukovici.
Să facă „majoritatea să se prăbușească”
Influența politică a Iuliei Timoșenko s-a erodat constant de atunci. A candidat la alegerile prezidențiale din 2014, dar a fost învinsă de miliardarul pro-occidental Petro Poroșenko. A candidat din nou în 2019, clasându-se pe locul al treilea, în urma lui Poroșenko și Zelenski. Partidul său are în prezent 26 de deputați în Parlament, față de 150 în 2007. De cele mai multe ori, membrii formațiunii sale votează alături de tabăra lui Zelenski, formând împreună cu „Slujitorul Poporului” o majoritate parlamentară de facto. Împreună, Zelenski și Timoșenko au promulgat astfel, în iulie 2025, o lege controversată care a eliminat independența... instituțiilor anticorupție.
În februarie anul trecut, Iulia Timoșenko l-a susținut pe președinte opunându-se organizării de alegeri înainte de încheierea războiului, în ciuda criticilor dure formulate de Donald Trump, care l-a calificat pe Volodimir Zelenski drept „dictator”. De ce, atunci, ar fi încercat să mituiască deputați și să facă „majoritatea să se prăbușească”, după propriile sale cuvinte, surprinse în înregistrările publicate de instituțiile anticorupție? Pentru a declanșa o criză politică și a se impune drept „salvatoarea națiunii”, așa cum sugerează unii parlamentari citați de Kyiv Post?
În ultima perioadă, fosta premieră s-a arătat mai critică față de acțiunile lui Zelenski, cerând reducerea „dependenței Ucrainei față de Occident”. A mers prea departe, până la a-și permite să „joace aceleași jocuri pe care le reproșa tuturor celorlalți că le joacă?” (The Kyiv Independent). „Pentru susținătorii săi, tot mai puțini la număr, Timoșenko rămâne o figură emblematică a democrației”, scriu colegii noștri. Pentru alții, ea nu mai este decât „o relicvă a vechii gărzi postsovietice”, o „populistă iresponsabilă care își schimbă orientarea politică doar pentru a rămâne pe linia de plutire”.
