Monarhiile din Golf respiră ușurate după armistițiul dintre Iran și Statele Unite, dar temerile lor nu au dispărut. Atacurile iraniene continuă, iar negocierile viitoare cu Washingtonul stârnesc îndoieli privind securitatea și stabilitatea regională. În timp ce Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite afișează o fațadă de unitate, interesele lor divergente și controlul iranian asupra punctelor strategice rămân surse majore de tensiune, scrie o analiza Le Figaro
Monarhiile din Golf, principalele victime ale atacurilor iraniene cu rachete și drone timp de patruzeci de zile, respiră ușurate după armistițiul încheiat între Iran și Statele Unite, dar rămân preocupate de un vecin care nu a ieșit slăbit din conflict. „Atacurile împotriva noastră au continuat și miercuri dimineață”, notează Abdelaziz al-Anjari, analist contactat telefonic la Kuwait, capitala micuțului emirat cel mai apropiat de Iran, unde alte 28 de drone iraniene au fost interceptate de când armistițiul a fost anunțat.
Și celelalte monarhii din Golf au suferit atacuri iraniene: 35 în Bahrain, 5 rachete în Arabia Saudită, una în Qatar și peste 50 de rachete și drone împotriva Emiratelor Arabe Unite. Teheranul a justificat aceste acțiuni invocând atacuri ulterioare asupra instalațiilor sale petroliere de lângă insula Lavan, care au avut loc după armistițiu. În timp ce statele din Golf se tem de un regim iranian radicalizat care a supraviețuit războiului, reacțiile lor la armistițiu sugerează o aparență de unitate privind pozițiile lor viitoare față de Teheran.
Qatarul și Arabia Saudită au salutat armistițiul ca pe o „dezescaladare”, în timp ce un oficial emiratez l-a catalogat drept „victorie împotriva agresiunii brutale”. Riadul speră la o „dezescaladare cuprinzătoare și durabilă” în regiune, iar Doha a reiterat acest mesaj, chemând Teheranul să „înceteze imediat toate acțiunile ostile”.
O fațadă unificată între petro-monarhii
Potrivit lui Abdelaziz al-Anjari, „nu există consens între statele GCC privind Iranul; fiecare urmărește propriile priorități”, mai ales în perspectiva negocierilor directe dintre Statele Unite și Iran, programate în Pakistan pentru obținerea unui armistițiu definitiv. Emiratele Arabe Unite au adoptat cea mai dură poziție față de Iran, fiind chiar mai vigilente decât Israelul, principala țintă a atacurilor iraniene împotriva Dubaiului. Recent, acestea și-au declarat disponibilitatea de a participa la o operațiune (implicit militară) pentru deblocarea Strâmtorii Hormuz, controlată de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice.
„Acest armistițiu decretat de Donald Trump este cel mai rău scenariu posibil pentru noi”, afirmă un expatriat francez din Dubai. „Iranul păstrează controlul asupra Strâmtorii Hormuz și ne obligă să plătim pentru normalizarea relațiilor cu Israelul”, adaugă el. Această situație este „inacceptabilă” pentru Emirate, subliniază Anwar Gargash, consilier diplomatic al președintelui Mohammed bin Zayed.
La începutul săptămânii, Gargash a anticipat o consolidare a relațiilor dintre statele din Golf și SUA, precum și cu Israelul în perioada postbelică. Totuși, Abdelaziz al-Anjari notează că statele din Golf continuă să-l deteste pe Benjamin Netanyahu pentru că l-a implicat pe Donald Trump în război cu Iranul fără să informeze aliații regionali.
Întreaga economie a Dubaiului și o parte din cea a Abu Dhabi se bazează pe securitatea care atrăgea investitori din întreaga lume, dar, de acum înainte, aceștia vor include factorul risc în planurile lor.
În mod similar, pare puțin probabil ca Arabia Saudită, actor major în regiune, să se apropie de Israel, care vizează normalizarea relațiilor cu Riadul. „Totuși, este adevărat că, pe parcursul acestui război, regimul saudit, împins de Washington, a putut fi tentat, în timp ce Iranul continua să-l atace, să dorească ca Statele Unite să slăbească cât mai mult regimul iranian sau chiar să-l răstoarne”, mărturisește un diplomat francez care urmărește Orientul Mijlociu din Paris.
Încredere greu de reconstruit
Economia saudită a fost relativ puțin afectată de război: Riad a vândut jumătate din cantitatea de petrol, dar la preț dublu, având în vedere scumpirea barilului. „Și, în orice caz”, adaugă diplomatul francez, „investițiile legate de marile proiecte ale prințului moștenitor Mohammed bin Salman fuseseră deja oprite de fondul suveran de investiții”. Situația nu este deloc similară în Emirate, în special la Dubai. „Întreaga economie a Dubaiului și o parte din cea a Abu Dhabi se bazează pe securitate, însă investitorii vor include factorul de risc în planurile lor și, pentru că nimeni nu știe dacă Israelul nu va ataca Iranul în șase luni, investițiile vor fi amânate sau, mai rău, oprite complet”, avertizează un expatriat din Emirate.
„Dincolo de armistițiu”, subliniază fostul diplomat qatarez Nawaf al-Thani, „marea necunoscută este confuzia legată de pașii următori, presupunând că armistițiul va fi respectat”. Statele din Golf se trezesc astfel cu un vecin ale cărui zece puncte de plan au fost considerate „viabile” de Donald Trump înainte de negocierile din Pakistan. Totuși, unele dintre aceste puncte sunt dificil de acceptat de petro-monarhii, precum dreptul la îmbogățirea uraniului sau ridicarea sancțiunilor impuse Iranului timp de 47 de ani.
„Nu există loc pentru complacere. Negocieri serioase sunt necesare pentru o pace durabilă (…) în vederea unei securități regionale solide”, avertizează Badr al-Busaidi, ministrul omanez de externe.
„Ridicarea sancțiunilor”, avertizează expatriatul francez din Dubai, „înseamnă a permite Iranului să exporte circa 3 milioane de barili de petrol pe zi, ceea ce aduce anual aproximativ 70 de miliarde de dolari unui regim care nu va fi neapărat prietenos cu vecinii arabi bogați și care ar putea chiar să ceară despăgubiri”.
Reconstruirea încrederii de ambele părți ale Golfului Persic va fi de lungă durată. „Așa cum voi, francezii, ați restabilit relațiile cu Germania după 1945, și noi vom restabili legăturile cu Iranul, dar pentru mult timp, încrederea va fi minimă, mai ales că ne este greu să ne imaginăm Iranul cerând scuze pentru atacurile sale”, rezumă Abdelaziz al-Anjari. „Lumea s-a ferit, pentru moment, de dezastru”, adaugă Badr al-Busaidi, „dar nu există loc pentru complacere. Negocieri serioase sunt necesare pentru o pace durabilă (…) în vederea unei securități regionale puternice și durabile.”
