Moartea violentă a lui Charlie Kirk, lider conservator și fondator al organizației Turning Point USA, ucis pe un campus universitar din Utah, marchează un punct de cotitură alarmant pentru societatea americană. Asasinarea unui apărător al libertății de exprimare într-un spațiu dedicat dialogului intelectual arată până unde a ajuns polarizarea politică: cuvintele nu mai sunt suficiente, iar resentimentul unei generații frustrate începe să se exprime prin glonț, scrie un editorial Le Figaro
„Cuvântul, pe măsură ce este denaturat, își abandonează oare puterea în fața glonțului?”
Asasinarea lui Charlie Kirk ilustrează escaladarea alarmantă a violenței politice în Statele Unite, pe fondul unei polarizări tot mai profunde, deplânge filosoafa Julie Girard.
Ce ar putea fi mai simbolic, din nefericire, decât moartea unui apărător al libertății de exprimare pe un campus universitar american? Figură de prim-plan a dreptei americane, în special a mișcării MAGA, Charlie Kirk a fost asasinat pe 10 septembrie 2025, pe campusul Universității Valleii Utah. Fondator al organizației Turning Point USA, o asociație non-profit menită să sensibilizeze tinerii asupra importanței libertății, a unui guvern limitat și a unei economii de piață, Charlie Kirk vizita frecvent licee și universități, convins că viitorul Americii depinde mai puțin de urne și mai mult de apărarea culturii sale.
Fondată în 2012, Turning Point USA a devenit unul dintre cele mai puternice grupuri de lobby conservatoare din țară; în 2024, cifra sa de afaceri se apropia de 85 de milioane de dolari și avea filiale în peste 850 de universități. Fervent opozant al teoriei critice a rasei și al ideologiei de gen, Kirk a încurajat neobosit dialogul cu tabăra progresistă, pentru că, după cum afirma acest orator infatigabil: „Când oamenii încetează să vorbească, atunci începe violența.”
Influența sa a fost semnificativă în victoria lui Donald Trump la ultimele alegeri prezidențiale, în special prin impactul asupra tinerilor alegători, activi pe rețelele sociale unde Kirk era extrem de prezent. Indiferent dacă împărtășești sau respingi valorile conservatoare și creștine pe care le apăra, dispariția unui om al convingerilor și al dialogului – oricât de provocator ar fi fost – într-o țară care a ridicat libertatea de exprimare la rang de valoare cardinală, reprezintă un semn indiscutabil al unei corodări grave a țesutului democratic.
Asasinarea lui Charlie Kirk se înscrie într-un context mai amplu de creștere a violenței politice în Statele Unite. Dincolo de cele două tentative de asasinat asupra lui Donald Trump, numeroase alte personalități politice au fost vizate în ultimii ani de atacuri similare. Judecătorul Curții Supreme Brett Kavanaugh a făcut obiectul unei tentative de asasinat; reprezentanta democrată din Minnesota, Melissa Hortman, și soțul ei au fost împușcați în locuința lor; guvernatorul democrat al Pennsylvaniei, Josh Shapiro, a fost vizat de un incendiu criminal; iar la domiciliul lui Nancy Pelosi, fostă președintă a Camerei Reprezentanților, un bărbat a pătruns și l-a atacat cu un ciocan pe soțul acesteia.
Aceste evenimente brutale, unele dramatice, confirmă o radicalizare semnificativă și îngrijorătoare a unei societăți deja extrem de polarizate, unde violența este din ce în ce mai justificată. Dacă există, desigur, o violență de extremă dreaptă – cea a supremaciștilor, de pildă –, în același timp o toleranță, chiar o apologie a violenței politice câștigă teren printre simpatizanții de stânga, după cum arată un raport al Network Contagion Research Institute al Universității Rutgers. Un studiu recent relevă că aproape 56% dintre persoanele de stânga au declarat că un asasinat al lui Donald Trump ar fi „cel puțin parțial justificat”; în cazul lui Elon Musk, procentul ajunge la 50,2%.
Aceste cifre sunt cu atât mai șocante cu cât provin dintr-o parte a populației care, în mediul universitar, promovează conformismul intelectual: cere interzicerea unor cuvinte pe motiv că ar constitui violență, „dez-invitarea” unor intelectuali pentru că discursul lor ofensează și impunerea de safe spaces, „spații sigure” unde studenții să se „recupereze” după ofense verbale.
În fața atâtor paradoxuri, putem întreba legitim în ce măsură echivalarea cuvântului cu actul violent nu a contribuit direct la banalizarea violenței politice, până într-acolo încât discursul conformiștilor să fie înlocuit, fără scandal, de violența fizică. Mai putem oare considera cuvântul un mijloc de a fi auzit? Sau, odată denaturat, el abdică în fața glonțului? Cum mai putem regăsi, în aceste condiții, calea rațiunii și, implicit, a păcii politice și sociale?
Problema se acutizează și prin supraproducția de elite universitare, care generează o mobilitate descendentă constantă: tinerii absolvenți întâmpină tot mai mari dificultăți în a găsi locuri de muncă demne de promisiunile făcute. Sociologul Musa al-Gharbi, autorul volumului We Have Never Been Woke (Princeton University Press, 2024), explică faptul că acest fenomen lovește în elită, dar a devenit motorul psihologic al politicii contemporane. Resentimentul unei întregi generații, cultural privilegiată, dar care se simte marginalizată, alimentează poziții tot mai radicale, vizibile inclusiv prin apariția unor candidați antisistem precum Zohran Mamdani.
Cine și-ar fi putut imagina că, în inima capitalismului american, tineri activi, absolvenți ai celor mai prestigioase universități și angajați în sectoare bine plătite, ar ajunge să susțină un candidat marxist? Mamdani este astăzi favorit pentru primăria New York-ului, unde Luigi Mangione, absolvent al Universității din Pennsylvania (UPenn), a devenit idolul unei părți a clasei mijlocii după ce, la 4 decembrie 2024, l-a executat pe Brian Thompson, directorul United Healthcare. Astfel, mobilitatea descendentă, asociată cu ideologia wokistă, riscă să alimenteze o violență expeditivă ce subminează atât discursul rațional, cât și fundamentele societății americane.
