Pe fundalul scumpirilor accentuate, al crizei locuințelor și al stagnării economice, continentul european se confruntă cu un val fără precedent de proteste sociale și frământări politice. De la baricadele studențești din Paris și Madrid, până la blocajele rutiere din Italia, nemulțumirea cetățenilor amenință să reconfigureze scena politică înaintea unui șir crucial de alegeri, scrie Politico
Înaintea alegerilor majore din Spania, Franța, Grecia și Italia, o multitudine de crize lovește continentul.
Europa este revoltată.
Chiriile au explodat. Prețurile la energie cresc, scumpind carburanții la pompă și alimentând inflația. Creșterea economică stagnează. Costurile de împrumut se majorează în Franța, Italia, Spania și Grecia, ceea ce înseamnă că fondurile ce ar fi putut fi folosite pentru reconstrucția școlilor, subvenționarea locuințelor sau compensarea fermierilor afectați de secetă trebuie acum direcționate către rambursarea creditorilor.
Consecințele sociale ale acestei crize a costului vieții încep deja să iasă la suprafață: de la revolte și jafuri în Franța, în paralel cu protestele pașnice, până la blocarea lanțurilor de aprovizionare în Italia și tabere uriașe instalate în piețele istorice din Spania. Autoritățile din Paris și Roma desfășoară forțe suplimentare de securitate pentru a preveni escaladarea situației în zilele următoare.
Cu toate acestea, rezolvarea problemelor de fond care împing oamenii în stradă se dovedește dificilă pentru guvernele europene confruntate cu lipsa fondurilor.
„Nicio altă generație din ultimii 50 de ani nu s-a confruntat cu atât de multe provocări”, a declarat deputatul ecologist francez Pouria Amirshahi, copreședinte al unei comisii parlamentare nou înființate pentru investigarea modului în care guvernul a gestionat protestele de sâmbătă.
Pe măsură ce temperaturile scad, iar criza energetică nu dă semne de ameliorare, o iarnă europeană a nemulțumirii se profilează la orizont — în timp ce alegeri majore, în care unele partide naționalist-populiste se bucură de un avânt considerabil, bat la ușă pe tot continentul.
Nemulțumire la nivel continental
Situația din Franța — unde sâmbătă elevii și studenții care au blocat școlile timp de săptămâni întregi pentru a cere fonduri mai mari pentru educație și-au unit forțele cu sute de mii de persoane ce protestau împotriva creșterii costului vieții — este deosebit de îngrijorătoare pentru stabilitatea UE, având în vedere că țara reprezintă a doua economie ca mărime din blocul comunitar.
Însă Franța nu este un caz izolat.
„În ceea ce privește costul vieții, situația din Franța nu diferă foarte mult de restul Europei”, a declarat economistul german Carsten Brzeski, director global al departamentului de cercetare macroeconomică din cadrul ING.
Evacuarea unei pensionare în vârstă de 87 de ani din locuința sa din Madrid, luna trecută, a declanșat demonstrații în întreaga Spanie privind protecția chiriilor și prețurile locuințelor — care au crescut cu 80% între 2015 și 2025, în timp ce salariile au înregistrat o creștere de doar 30%. Protestatarii din Portugalia, unde prețurile locuințelor aproape s-au triplat din 2015 din cauza cererii turistice și a digital nomazilor, i-au urmat exemplul.
În Albania, cetățenii protestează pașnic încă din luna mai împotriva presupusei corupții generalizate din guvern și a unui proiect pentru un complex turistic de lux asociat cu Jared Kushner, ginerele președintelui american Donald Trump. Situația a devenit însă violentă săptămâna trecută, când studenții s-au alăturat mișcării, reclamând sărăcia, costul ridicat al vieții, lipsa investițiilor în educație și sănătate și cerând demisia întregii clase politice.
Mii de elevi, studenți și profesori au ieșit miercuri pe străzi la Atena și în alte aproximativ 50 de orașe din Grecia, cerând finanțare de stat sporită pentru educație, clădiri școlare sigure și locuințe accesibile. Studenții din Serbia s-au mobilizat de asemenea în număr mare, transformând cele mai ample proteste din istoria țării în adunări politice de facto înaintea alegerilor parlamentare de duminică.
Mișcările de tineret au lansat apeluri la proteste și în Germania, unde adunări la scară mică împotriva tăierilor bugetare din educație au avut deja loc la Berlin și Hanovra.
În weekend, studenții au marșăluit în mai multe orașe din nordul Italiei pentru a protesta împotriva salariilor mici și a costului vieții. S-au înregistrat și izbucniri de violență similare celor din Franța și Albania, grupuri cu fețele acoperite jefuind magazine, aruncând cu pietre în polițiști și incendiind mobilier urban. Postul public italian RAI, citând un raport al poliției, a evaluat numărul protestatarilor la aproximativ 10.000 în mai multe orașe.
Prim-ministrul Giorgia Meloni și guvernul său au răspuns prin adoptarea unor măsuri stricte de securitate, inclusiv trimiterea a 500 de militari „pentru a apăra” orașul Milano.
„Protestul este un drept, devastarea orașelor noastre nu este”, a declarat Meloni.
Marie Hyland, cercetător la Eurofound (agenția UE pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă), a precizat că această criză a costului vieții „subminează” contractul social dintre generații, tinerii europeni confruntându-se cu perspectiva de a nu-și mai putea atinge „așteptarea implicită” de a fi la fel de prosperi ca părinții lor.
Deputatul francez Amirshahi se numără printre criticii tot mai numeroși ai guvernului de la Paris care îi acuză pe miniștri că au lăsat lucrurile să scape de sub control neangajându-se la timp în dialog cu mișcarea studențească, subliniind că a fost nevoie de săptămâni întregi pentru ca ministrul educației să se întâlnească cu liderii protestatarilor.
„Solicitările inițiale erau foarte simple și practice: hârtie igienică în toalete, plafoane sigure și cadre didactice suficiente”, a spus el.
Amirshahi, care a participat la protestele din weekendul trecut în circumscripția sa din Paris, a adăugat că „toate democrațiile europene ar trebui să privească cu vigilență” evenimentele din țară, în condițiile în care Franța se confruntă cu ceea ce el descrie drept o încercare de a înăbuși prin forță revolta populară.
„Situația din Franța este la limită”, a afirmat el.
Contaminare online, îngrijorare în viața reală
Rețelele de socializare au jucat un rol cheie în amplificarea protestelor și în polarizarea profundă a dezbaterii politice. Conform platformei de monitorizare Visibrain, sâmbătă au fost publicate peste 2,2 milioane de mesaje pe platforma X (Twitter) despre proteste, de trei ori mai mult decât în perioada de vârf a crizei „Vestelor Galbene” de la sfârșitul anului 2018.
Guvernul francez a convocat marți reprezentanții principalelor platforme pentru a discuta despre proliferarea conținutului care glorifică violența stradală, după ce imagini în direct cu jafuri și revolte au fost distribuite pe rețele video precum TikTok.
Activismul online a ajutat, de asemenea, la extinderea mișcărilor peste granițe. În orașul italian Bologna, protestatarii au scandat lozinci virale preluate de la protestele liceenilor francezi. Pagini de Instagram au preluat apelul Franței pentru un nou protest sâmbătă, în timp ce grupurile de Telegram îi țin pe membri la curent cu situația politică din ambele țări. În Albania, unii protestatari au declarat că omologii lor din Spania le-au trimis bani pentru rechizite precum măști și apă purificată pentru a se proteja împotriva gazelor lacrimogene.
În spațiul public, partidele de extremă dreaptă din Franța, Spania și Portugalia au încercat să speculeze furia străzii, învinovățind forțele politice centriste tradiționale că nu au reușit să răspundă nevoilor cetățenilor obișnuiți.
Candidata la președinția Franței, Marine Le Pen, favorita pentru alegerile din 2027, încearcă să convingă alegătorii că ea și partidul său, Adunarea Națională (Rassemblement National), reprezintă singura forță politică capabilă să restaureze ordinea și legea. Jorge Martín Frías, eurodeputat din partea partidului spaniol de extremă dreaptă Vox, a susținut că politicienii de centru din Europa „au comis păcatul trufiei și i-au uitat pe oamenii simpli”.
Guvernul francez și politicienii de dreapta l-au acuzat pe candidatul de extremă stânga Jean-Luc Mélenchon, un susținător timpuriu al protestelor studențești, că alimentează tulburările în propriul interes politic. Mélenchon neagă vehement acuzațiile — la fel ca unii dintre adversarii săi —, iar primul sondaj prezidențial realizat după revolte arată puține modificări în intențiile de vot.
În orice caz, situația din Italia — unde Giorgia Meloni se confruntă cu protestele tinerilor în nord și cu blocajele rutiere create de camionagii și fermieri la ieșirile de pe autostrăzi în sud din cauza prețului combustibilului — arată că liderii de pe întreg spectrul politic se confruntă cu probleme similare.
În Spania, majoritatea sondajelor indică faptul că Partidul Popular (conservator) este pe cale să obțină suficiente mandate pentru a forma un guvern de coaliție cu extremista dreaptă Vox la viitoarele alegeri anticipate. Acestea au fost convocate de prim-ministrul Pedro Sánchez după ce parlamentarii au respins un pachet de măsuri privind locuințele, propus cu întârziere ca răspuns la proteste.
Însă spaniolii vor rămâne cel mai probabil exasperați de politicieni, potrivit Valeriei Racu, purtătoare de cuvânt a Sindicatului Chiriașilor din Madrid, organizație care a ajutat la coordonarea mișcării de protest.
„Indiferent cine va guverna, protestele nu se vor opri” după alegerile din noiembrie, a declarat ea, argumentând că protestatarii au obținut mai mult în câteva săptămâni de demonstrații decât a reușit guvernul de stânga al lui Sánchez în opt ani de putere.
Aктиviștii din domeniul locuințelor intenționează să transmită ferm acest mesaj pe 11 noiembrie, în timpul primei greve generale din Spania din ultimii 15 ani.
„Politica se întoarce acolo unde ar fi trebuit să fie întotdeauna: în stradă și alături de oameni”, a spus Racu.
Toți ochii pe Germania
Atenția este îndreptată acum spre scăderea temperaturilor și creșterea prețurilor la energie, factori care vor cântări greu în bugetele gospodăriilor.
Phuc-Vinh Nguyen, șeful Centrului pentru Energie din cadrul Institutului Jacques Delors, a declarat că apariția mișcărilor sociale era de așteptat, având în vedere că mecanismele create de guverne pentru a proteja populația de scumpirile energetice provocate de războiul din Iran încep să expire.
Nicio țară nu pare imună, iar Germania se numără printre cele mai vulnerabile în această iarnă.
„Germania este una dintre țările de urmărit îndeaproape, deoarece rezervele sale de gaz se află la niveluri istorice scăzute”, a precizat Nguyen.
Aceasta înseamnă că gospodăriile germane vor resimți puternic scumpirea utilajelor de încălzire, iar tensiunile de pe piața gazelor se vor reflecta, cel mai probabil, și pe piața energiei electrice și în țările vecine.
Economistul german Carsten Brzeski împărtășește această opinie:
„Există o problemă care este acum exprimată mai zgomotos în Franța, dar situația este foarte similară cu cea din alte țări europene”, a punctat el, făcând trimitere la stagnarea economică și la scăderea puterii de cumpărare.
„Cea mai mare diferență între Franța și Germania este că, în prezent, Germania dispune de resurse financiare mai solide” pentru a atunua impactul, a adăugat Brzeski. „Însă ceea ce se întâmplă acum în Franța s-ar putea întâmpla cu ușurință peste câțiva ani și în Germania.”
