Propunerea Comisiei Europene de a oferi Canadei un statut premier de „membru asociat” întâmpină o rezistență puternică din partea statelor membre, în frunte cu Germania și Franța. Diplomații europeni avertizează că s-a pus „carul înaintea boilor” prin lansarea unui nume controversat înainte de finalizarea negocierilor, punând sub semnul întrebării forma finală a declarației comune ce urmează să fie semnată la summitul UE-Canada, scrie Politico
Germania, Franța și cel puțin alte șase țări din Uniunea Europeană se opun folosirii termenului de „membru asociat” pentru a descrie o relație mai strânsă între UE și Canada, au declarat șase diplomați implicați în negocieri.
Sintagma reprezintă unul dintre principalele puncte de divergență în cadrul discuțiilor privind o declarație comună. Aceasta ar urma să stabilească domeniile de cooperare consolidată între Bruxelles și Ottawa, înaintea summitului UE-Canada care va avea loc la Montreal, pe 29-30 octombrie, au precizat pentru POLITICO cei șase diplomați și doi oficiali europeni. Aceștia au vorbit sub protecția anonimatului, având în vedere caracterul sensibil al negocierilor.
Diplomații au subliniat că obiecțiile vizează exclusiv formularea „membru asociat”, și nu obiectivul mai larg de a strânge legăturile dintre cele două părți.
La cinci săptămâni după ce președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus pentru prima dată ca Canada să devină „membru asociat” al UE — o inițiativă care a surprins atât Ottawa, cât și capitalele europene — și cu doar o săptămână înainte de summit, neînțelegerile arată că termenul rămâne un obstacol politic și de comunicare.
UE „își dorește cu adevărat o cooperare strânsă cu Canada”, a declarat Bernd Lange, președintele Comisiei pentru comerț internațional din Parlamentul European. Totuși, el a adăugat că ar evita utilizarea termenului de „membru asociat”, deoarece acesta lasă prea mult loc de confuzii cu alte forme de parteneriat ale UE, cum ar fi acordurile de asociere.
Germania este statul care insistă cel mai mult pentru eliminarea etichetei din proiectul de declarație, au confirmat cinci diplomați UE, în timp ce Franța, Italia și Belgia se numără printre țările care și-au exprimat la rândul lor scepticismul.
Principala îngrijorare a capitalelor care se opun termenului este că UE pune o etichetă pe această relație înainte de a stabili clar ce presupune ea. Aceastea susțin că denumirea ar fi trebuit definită înainte de începerea negocierilor cu Canada, au precizat patru diplomați. Alți doi au adăugat că guvernele sunt nemulțumite de faptul că von der Leyen a lansat propunerea fără o consultare prealabilă a statelor membre.
„Am pus clar carul înaintea boilor”, a afirmat un diplomat. „Anunțăm ceva și abia apoi încercăm să ne dăm seama cum să-i dăm substanță.”
Un reprezentant al Reprezentanței Permanente a Germaniei pe lângă UE a refuzat să comenteze.
Comisia Europeană va purta discuții cu capitalele sceptice și va lucra la o formulare acceptabilă, a declarat un oficial UE. Acesta a adăugat că reținerile statelor membre provin din faptul că nu au înțeles încă ce înseamnă propunerea în termeni concreți.
Nu există nicio neînțelegere în privința obiectivului de consolidare a unei relații deja strânse — care include cooperarea economică, apărarea, angajamentul internațional și legăturile instituționale —, a subliniat oficialul. „Ceea ce contează este ce facem, nu cum îi spunem.”
Ce ascunde un nume?
Eticheta își propune să descrie o relație între UE și Canada mai strânsă decât parteneriatele Bruxelles-ului cu alte țări, fără a face însă din Canada un membru de drept al blocului comunitar, a explicat unul dintre diplomați. Canada nu poate deveni membru formal, deoarece tratatele fondatoare ale UE limitează acest statut din punct de vedere geografic la spațiul european.
Diferența este importantă deoarece acordurile existente cu vecinii europeni — inclusiv Regatul Unit, Elveția și țările din Spațiul Economic European — se bazează în principal pe accesul la piața unică a UE. Aflată pe un alt continent, Canada nu urmărește același model și nici cele patru libertăți de mișcare, a precizat diplomatul.
Ideea este de a identifica mai întâi domeniile practice de cooperare, iar ulterior de a decide dacă sunt necesare noi tratate sau negocieri formale.
Munca pe șase domenii prioritare este așteptată să înceapă după summit. Progresele vor fi evaluate după șase luni, iar un bilanț complet va fi realizat un an mai târziu, în cadrul următorului summit UE-Canada, care va avea loc în Europa.
Acest bilanț ar urma să analizeze dacă Canada s-a apropiat de UE prin participarea ca membru plin în programele Horizon Europe și Erasmus, prin construirea de cabluri submarine, prin crearea de stocuri strategice de materii prime critice împreună cu UE și prin explorarea oportunităților de investiții ale fondurilor de pensii. Dacă îndeplinește aceste criterii, Canada ar putea deveni primul „membru asociat” al UE, a menționat diplomatul.
Aceeași sursă a descris ideea drept un experiment, adăugând că „este posibil ca Canada să fie singura țară” care va primi vreodată statutul de membru asociat al UE.
Planul reflectă o schimbare de calcul de ambele părți. Canada a depins istoric într-o mare măsură de comerțul cu Statele Unite, însă tarifele vamale și presiunile politice de la Washington au accentuat îngrijorările legate de această dependență. Premierul Mark Carney își dorește diversificarea comerțului și modernizarea infrastructurii țării, inclusiv a legăturilor energetice care funcționează predominant pe axa nord-sud.
Pentru UE, un parteneriat mai strâns cu Canada face parte dintr-un efort mai larg de construire a unor alianțe solide, pe fundalul presiunilor tot mai mari din partea Statelor Unite, Chinei și Rusiei. Summitul are rolul de a oferi acestui parteneriat un cadru politic mai distinct.
Proiectul de declarație se află încă în revizuire, iar ambasadorii statelor UE urmează să îl discute din nou luni. Unul dintre oficialii europeni a avertizat că mai multe secțiuni ale documentului au rămas în continuare cu observații nesoluționate.
Un alt punct controversat vizează cooperarea în domeniul energiei: Austria se opune oricărei mențiuni privind consolidarea legăturilor în sectorul nuclear, în timp ce Franța, România, Slovacia și alte câteva țări susțin includerea acestei prevederi.
Un purtător de cuvânt al misiunii Canadei pe lângă UE nu a răspuns solicitării POLITICO de a comenta situația.
