Aproximativ 300 de anchete penale au fost deschise în Germania împotriva unor cetățeni acuzați că l-au insultat online pe cancelarul Friedrich Merz. Cazurile, instrumentate în baza unei legi controversate care oferă protecție sporită politicienilor, au fost ținute în mare parte departe de ochii publicului, până când o instanță a obligat guvernul să dezvăluie amploarea fenomenului. Situația ridică întrebări serioase despre echilibrul dintre combaterea discursului abuziv și libertatea de exprimare într-o democrație occidentală, conform Tagesspiegel
Cancelarul Friedrich Merz (CDU) este obligat să permită investigații jurnalistice privind aproximativ 300 de proceduri penale deschise pentru insultarea șefului actual al guvernului, conform deciziei Curții Administrative Superioare (OVG) Berlin-Brandenburg, care a respins o contestație a Cancelariei împotriva unei hotărâri anterioare a Tribunalului Administrativ (dosar: OVG 6 S 4/26).
Guvernul va trebui, în consecință, să furnizeze informații despre cele peste o sută de parchete din Germania care investighează cazuri de insultă la adresa cancelarului. De asemenea, va trebui comunicat și numărul de dosar corespunzător fiecărei anchete.
Defăimările publice la adresa politicienilor sau a persoanelor din viața politică, de exemplu pe internet, pot fi sancționate mai sever în baza articolului 188 din Codul Penal german (StGB). Pedeapsa poate ajunge până la trei ani de închisoare, în timp ce pentru o „insultă obișnuită” (articolul 185 StGB) limitele sunt de unu până la doi ani.
Această prevedere este controversată. Criticii avertizează asupra riscului restrângerii libertății de exprimare în dezbaterea politică și consideră excesiv faptul că se investighează inclusiv cazuri minore. Susținătorii articolului, introdus abia în urmă cu câțiva ani, invocă în schimb necesitatea protejării angajamentului politic.
Până acum, procedurile pentru insulta adusa cancelarului au devenit publice doar în cazuri izolate. De exemplu, recent s-a investigat utilizarea apelativelor „Pinocchio” și „Lackaffe” („papă-lapte”) la adresa lui Merz. În cazul „Pinocchio”, nu a fost constatat un început de suspiciune. Se știe însă că Merz, încă din perioada în care era lider al opoziției și acum ca cancelar, a ales în mod sistematic să urmărească în justiție insultele publice la adresa sa.
Cancelarul a păstrat aceste proceduri sub tăcere timp de mai multe luni, deși menține contacte regulate cu parchetele competente și este informat asupra tuturor cazurilor instrumentate în baza articolului 188. Conform legii, Merz poate refuza declanșarea urmăririi penale, caz în care ancheta nu poate continua. Nu este însă cunoscut niciun caz în care să fi recurs la această opțiune.
Investigațiile sistematice sunt dificil de realizat. Accesul la bazele de date ale parchetelor se face, de regulă, în funcție de infracțiune, număr de dosar sau numele suspecților, mai rar după numele victimelor – cum este cazul lui Friedrich Merz.
Este vorba exclusiv despre proceduri de anchetă deschise pentru infracțiuni prevăzute de articolul 188 din Codul Penal german, în detrimentul cancelarului federal, de la preluarea mandatului său.
Tăcerea Cancelariei a funcționat, în practică, ca o formă de blocaj informațional. „Atunci când jurnaliștii investighează fenomenul urii în mediul online, Cancelaria nu are voie să le pună piedici”, a criticat Asociația Germană a Jurnaliștilor.
„Nu există urgență”, a susținut Cancelaria
În decembrie anul trecut, Tribunalul Administrativ din Berlin obligase deja Cancelaria, în urma unei cereri de urgență depuse de presa, să furnizeze informații despre aceste proceduri. Baza juridică a fost dreptul presei la informare. Cancelaria Federală a contestat decizia la Curtea Administrativă Superioară, dar fără succes.
În fața instanței, avocații guvernului au invocat – ca de obicei în astfel de cazuri – o serie de argumente pentru a justifica refuzul de a furniza informații. Printre altele, au susținut că ar putea apărea „conflicte de competență” cu parchetele care desfășoară anchetele.
De asemenea, Cancelaria a contestat existența unei urgențe care să justifice o decizie rapidă a instanței: solicitarea Tagesspiegel nu ar avea legătură directă cu dezbaterea publică în curs privind insultele la adresa lui Merz. „Este deja îndoielnic dacă există un interes public prioritar de clarificare în ceea ce îl privește pe cancelarul federal Merz”, se arată în motivarea de 30 de pagini a contestației.
Curtea Administrativă Superioară, instanță de ultim nivel în procedurile administrative de urgență, a respins integral argumentele Cancelariei. Instanța a subliniat că, în cazurile privind articolul 188, persoana vizată din viața politică trebuie să fie implicată în mod obligatoriu în procedură. Prin urmare, și guvernul poate furniza informații despre existența și natura acestor proceduri, nu doar parchetele competente.
Afirmația Cancelariei potrivit căreia divulgarea acestor informații ar putea afecta drepturile persoanelor acuzate a fost calificată drept „lipsită de substanță”.
De asemenea, instanța a constatat existența unei urgențe reale. Curtea a invocat numeroasele articole de presă despre insultele la adresa lui Merz și a subliniat că noile informații solicitate sunt menite să continue dezbaterea publică și să o îmbogățească cu noi perspective.
