Așezat la cârma Germaniei cu promisiunea grandioasă a unei Europe independente și puternice, Friedrich Merz își dă rapid masca de lider european jos, revelând un calcul naționalist rigid și lipsit de viziune. Departe de a fi salvatorul unității comunitare, noul cancelar preferă să joace cartea apararii intereselor izolate ale Berlinului, sacrificând coeziunea europeană pe altarul protecționismului intern și al obedienței față de Washington. De la decizii impulsive luate fără consultarea aliaților până la impunerea unei agende economice dăunătoare partenerilor săi, Merz transformă cea mai mare economie a continentului dintr-un motor al integrării într-un factor de dezbinare, confirmând cele mai mari temeri ale omologilor săi de la Bruxelles: sub conducerea sa, Germania se privește doar pe sine, scrie Le Figaro
În ciuda unei implicări mai vizibile în dosarele Uniunii Europene, Cancelarul german își irită omologii europeni prin prioritizarea intereselor naționale, fără o viziune comună.
Sosirea lui Friedrich Merz la Cancelarie, la 6 mai 2025, stârnise mari așteptări în Europa. „De fapt, speranțele nu erau exagerate: nu putea fi mai rău decât cu predecesorul său, Olaf Scholz”, relativizează un diplomat la Bruxelles. Cu două luni mai devreme, creștin-democratul german își fixase cursul: „Pentru mine, consolidarea Europei cât mai rapid posibil este o prioritate absolută, astfel încât să ajungem, pas cu pas, la independența noastră față de Statele Unite.” Această frumoasă ambiție abia dacă a supraviețuit câtorva luni la putere, așa cum o relevă declarația făcută de Merz lui Donald Trump, în decembrie anul trecut: „Dacă nu reușiți cu Europa, faceți cel puțin din Germania partenerul dumneavoastră.”
O ieșire tipică pentru discursul adesea direct al cancelarului - și un duș rece pentru omologii săi europeni. Dacă Berlinul a început într-adevăr o revoluție copernicană în fața mizelor geopolitice, susținută de resurse financiare considerabile, europenii se tem că acest lucru se va traduce înainte de toate printr-o evoluție solo. În privința reînarmării, a competitivității industriale, a resurselor bugetare, a politicii comerciale cu Statele Unite sau China, Merz încearcă să impună o viziune foarte germană asupra politicii europene, transmisă la Bruxelles de Ursula von der Leyen la Comisie și de bavarezul Manfred Weber în Parlamentul European. În paralel, germanii s-au grăbit să-și asume în cadrul NATO rolul de cel mai zelos aliat al Washingtonului, cu ambiția de a umple golurile lăsate de dezangajarea Statelor Unite, chiar cu riscul de a se aproviziona de acolo cu echipament militar.
În timp ce Emmanuel Macron ajunge la finalul mandatului său, Friedrich Merz nu a știut încă să se impună ca un nou lider european federator. Fricțiunile omniprezente din cadrul tandemului franco-german se răsfrâng asupra întregii Europe. „Germanii nu-i iau în serios pe francezi și nu au încredere în ei, financiar și politic”, raportează un diplomat dintr-o țară terță. „Au tras deja concluzia că extrema dreaptă va câștiga alegerile prezidențiale din 2027.” Friedrich Merz s-a apropiat de Giorgia Meloni, chiar dacă rezultatele acestei politici rămân să se concretizeze, dincolo de o linie dură comună privind imigrația.
Pe acest dosar, prioritar pentru majoritatea celor Douăzeci și Șapte, Berlinul a reușit totuși să atragă nerăbdarea vecinilor săi - Luxemburg, Austria sau Polonia -, reintroducând controalele la frontierele sale și încălcând astfel libera circulație în cadrul spațiului Schengen.
„Germania nu poate pilota singură politica europeană. Ea poate da un impuls dar, deocamdată, încă se caută proiectele majore ale lui Friedrich Merz. Se vede în schimb o Germanie care își asumă tot mai mult pe scena europeană apărarea intereselor germane”, decodifică Jeanette Suess, cercetătoare la Ifri.
Printre cei Douăzeci și Șapte, unii se tem că singura ambiție europeană a cancelarului se limitează la derelementarea economiei în beneficiul companiilor din țara sa, menținând în același timp piața unică cât mai deschisă posibil. Cu riscul de a se lăsa copleșită de industria chineză și de tehnologia americană și de a dilua forța pieței comune. O abordare criticată pentru viziunea sa pe termen scurt, ce contrastează cu obiectivele de autonomie strategică conceptualizate de ani de zile de Macron, chiar dacă Berlinul a făcut pași importanți pentru a se deschide către această doctrină, altădată tabu dincolo de Rin.
Deciziile impulsive ale cancelarului Merz
Germania iese cu greu din torpoarea sa privind brutalizarea schimburilor comerciale. În timpul negocierilor tensionate cu Donald Trump privind taxele vamale, anul trecut, Merz a făcut totul pentru a ajunge la o înțelegere amiabilă evitând raportul de forțe, în numele intereselor imediate ale companiilor germane. Rezultatul: „A determinat Europa să capituleze și să accepte cei 15% ai lui Trump”, regretă reprezentantul unei țări din Nord. În privința Chinei, al cărei tsunami de exporturi amenință lunar soarta a zeci de mii de locuri de muncă industriale, el abia începe să se ralieze ideii de a ridica bariere de protecție la frontierele Uniunii Europene. Când cinci țări - Franța, Spania, Italia, Țările de Jos și Lituania - au semnat în mai o scrisoare comună prin care cereau un răspuns mai ferm la „practicile neloiale” ale țărilor concurente, fără măcar să citeze China, Berlinul refuzase să li se alăture, de teama de a nu compromite o vizită programată a ministrului său al Comerțului la Beijing. „Nu vom salva Europa prin protecționism”, se justifică acolo.
Pe plan personal, Friedrich Merz este perceput ca impulsiv și uneori brutal de către omologii săi. De exemplu, când a declarat ca fiind aprobat acordul de liber schimb cu Mercosur înainte ca acesta să fie cazul, în ciuda ostilității persistente a Franței - care îl enerva -, dar și a Italiei, Austriei și Poloniei. Când a propus, spre surprinderea generală, confiscarea activelor rusești înghețate în Europa, nu și-a bătut capul să consulte Belgia, unde este deținută marea majoritate a acestor active - ceea ce a dus la eșecul planului, la sfârșitul anului 2025. În timp ce Parisul și Berlinul lucrau împreună la problema spinoasă a aderării Ucrainei la UE, Merz, nerăbdător să facă progrese în acest dosar, a scos din pălărie în mai ideea unui statut ambiguu de „membru asociat”. Momentul a fost prost ales, tocmai când procesul normal de negociere cu Kievul abia se deblocase, după înfrângerea lui Viktor Orban în alegerile parlamentare din Ungaria, care a pus capăt unui an și jumătate de veto.
„De îndată ce vorbim despre bani, lucrurile se complică”
Ambiția europeană a Germaniei se va judeca după modul în care își gestionează bugetul. „Merz este văzut ca cineva care vrea să facă lucrurile să avanseze dar, de îndată ce vorbim despre bani, lucrurile se complică”, constată un diplomat dintr-o țară mică. Reforma constituțională privind frâna la îndatorare, adoptată de cancelar chiar de la sosirea sa la putere, le dăduse europenilor speranțe cu privire la o deschidere a Germaniei către împrumuturi. Au fost dezamăgiți. Merz și-a angajat acolo o bună parte din capitalul politic și nu pare dispus să riște mai mult pentru Europa. Forța de șoc financiară eliberată ar urma să fie rezervată Germaniei.
În negocierile dure privind viitorul buget multianual al Uniunii Europene, el a preferat deocamdată să-și asume rolul de lider al țărilor „frugale”, urmat de Țările de Jos, Suedia sau Austria. O greșeală, subliniază un alt diplomat, potrivit căruia el contribuie astfel la „creșterea mizelor în această retorică”, în loc să încerce să obțină un compromis pe care să poată ajunge state precum Țările de Jos. Berlinul critică sumele considerabile alocate Politicii Agricole Comune și coeziunii regionale, piloni de care rămâne atașată jumătate din cele Douăzeci și Șapte de state. Cerând o reducere de câteva sute de miliarde de euro, Berlinul pare gata să sacrifice fondul de competitivitate destinat stimulării inovării și să își păstreze resursele financiare pentru politicile sale naționale.
Această ambiguitate s-a materializat deja în politica spațială. În timp ce Germania susține oficial proiectul constelației europene Iris2, ea a multiplicat criticile și a lansat în paralel o rețea națională de 100 de sateliți, susținută de industriași germani, beneficiind de investiții de 35 de miliarde de euro. Un joc dublu care îngrijorează numeroase state membre. „Ne-am dori ca germanii să fie mai angajați în domeniul apărării la nivel european”, regretă un diplomat de la Bruxelles.
