Pe măsură ce semnalele de la Washington indică o reorientare radicală a politicii externe americane, Ucraina și Uniunea Europeană se trezesc în fața celui mai negru scenariu de la începutul invaziei ruse. Presiunile tot mai vizibile pentru impunerea unui acord dictat în condițiile Kremlinului nu doar că pun în pericol suveranitatea Kievului, dar expun direct securitatea întregului continent european. Lăsată fără plasa de siguranță a parteneriatului transatlantic traditional și paralizată de propriile ezitări interne, Europa este pusă astăzi în fața unei alegeri existențiale: fie își asumă urgent rolul de lider strategic pe propriul continent, fie acceptă să devină o simplă spectatoare la redesenarea hărții de securitate de către marile puteri, scrie o analiza Le Figaro
Schimbarea de poziție a lui Donald Trump, care face presiuni pentru a impune un acord favorabil lui Vladimir Putin, pune Uniunea Europeană cu spatele la zid pentru a salva Kievul.
Riscul exista încă de la începutul războiului. Ajutorul insuficient din partea țărilor europene și prudența acestora în fața puterii nucleare ruse au făcut ca Ucraina să devină dependentă de sprijinul unui președinte american imprevizibil, pentru care morala, dreptul internațional, alianțele și principiile democrațiilor occidentale nu contează, și ale cărui interese sunt ghidate înainte de toate de dorința de câștig și de avantajele politice pe termen scurt. Acest echilibru fragil este pe cale să se destrame.
Nu este la prima sa încercare, însă de această dată Donald Trump pare că a schimbat definitiv tabăra. De o săptămână, toate semnalele care vin de la Washington arată că urmărește să obțină capitularea Ucrainei: acordul din 9 octombrie care stabilește încetarea sancțiunilor asupra hidrocarburilor rusești și îi permite Kremlinului să exporte motorină; apelurile la plecarea lui Zelensky; cerința de a opri atacurile ucrainene asupra rafinăriilor rusești; amenințarea cu sistarea ajutorului în materie de informații operative (intelligence); încetinirea sistemului de sateliți Starlink al lui Elon Musk, esențial pentru forțele armate ucrainene. Donald Trump a semnat, de asemenea, un decret care scutește Rusia de legea privind sancțiunile adoptată de Congres luna trecută. El a propus ca Europa să reia achiziția de gaz rusesc. Emisarii săi, Steve Witkoff și Jared Kushner, au discutat despre relansarea gazoductelor și a proiectului Nord Stream. Conform unor scurgeri de informații din Washington Post privind „planul de pace” american, Trump a preluat toate cerințele Kremlinului și a propus ca Ucraina să cedeze teritoriile ocupate de Moscova.
Președintele american nu și-a ascuns niciodată antipatia față de Zelensky și preferința pentru Putin. Luând partea liderului de la Kremlin într-un moment în care forțele armate ale acestuia întâmpină dificultăți pe terenul ucrainean, Trump speră să inverseze o tendință care îi este nefavorabilă înaintea alegerilor de jumătate de mandat. „Vrea, de asemenea, să abată atenția publicului de la adevărata cauză a perturbării pieței hidrocarburilor”, războiul din Iran, explică fostul diplomat Michel Duclos într-o notă pentru Institutul Montaigne. Însă ceea ce îi interesează pe Donald Trump și pe mediatorii săi sunt mai ales promisiunile financiare pe care i le flutură Kremlinul: o participație la capitalul Lukoil, marea companie petrolieră rusă, și acorduri comerciale.
Pericolul prorus în Franța și în Germania
Cu excepția unei noi răsturnări de situație — niciodată exclusă în cazul lui Trump —, direcția adoptată de Administrația americană va avea consecințe grave pentru Ucraina. Aceasta riscă, potrivit lui Michel Duclos, să fie constrânsă la „un acord șubred în defavoarea sa”, cu „o înghețare a luptelor pe linia frontului” însoțită de compensații economice pentru Rusia. Sau va trebui să continue războiul „cu tot mai puțin ajutor și cu tot mai multe acorduri separate ruso-americane”. „Este dureros când președintele Donald Trump alege o tabără, iar aceea nu este a noastră”, deplânge Zelensky cu multă amărăciune.
Șocul este însă la fel de amețitor și pentru europeni. Eliminată din nou de la negocierile privind Ucraina, încremenită de frică la ideea de a fi abandonată de Statele Unite, UE și-a reafirmat sprijinul pentru Zelensky prin declarații. Cum sunt cele ale lui Emmanuel Macron, care jură că „slăbiciunea este un pericol” și că Europa nu va abandona niciodată Ucraina. Însă va fi ea capabilă să treacă de la vorbe la fapte?
De la începutul războiului, ajutorul său a crescut considerabil. S-a înscris, de asemenea, pe termen lung. Dar nu a fost niciodată suficient de consistent și nici suficient de rapid pentru a permite o victorie a ucrainenilor. Frica de Putin și de arma sa nucleară, diviziunile dintre parteneri și lentoarea mașinăriei europene explică ezitările și întârzierile în livrările de arme. Coaliția voluntarilor, inițiată de Franța, este destinată să fie desfășurată doar în ziua în care luptele vor fi încetat. Europenii au refuzat să protejeze cerul ucrainean cu scutul antimisile european Sky Shield. Nu au distribuit Kievului cele 200 de miliarde de euro din activele rusești înghețate. Au întârziat să înfrunte flota fantomă. Riscă să plătească scump aceste tergiversări.
Dacă Ucraina cade, avertizează Volodymyr Zelensky, 20 de milioane de ucraineni vor veni în Europa pentru a fugi de Kremlin. Iar Vladimir Putin va fi încurajat să își extindă imperialismul în altă parte pe continent.
Nu este o întâmplare că Putin își pune astăzi toată energia pentru a determina diplomația americană să îi ofere ceea ce nu poate smulge pe teren. Căci Donald Trump nu este singurul care se oferă vulnerabil în fața liderului de la Kremlin din calcul electoral. În Germania, președintele rus se poate baza pe sprijinul AfD, care își continuă ascensiunea la extrema dreaptă a eșichierului politic și propune reluarea comerțului cu gaz cu Rusia. În Franța, pe cel al Marinei Le Pen, care a promis să taie sprijinul pentru Kiev dacă ajunge la putere și susține ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei. În țara în care toată lumea se revendică de la De Gaulle, politica pro-Kremlin a RN și LFI, aproape-falimentul financiar și revoltele urbane reprezintă tot atâta combustibil pentru inițiativele lui Putin.
Dar dacă Ucraina este constrânsă să se resemneze cu o pax trumpo-putiniana, Europa va suferi și ea din plin înfrângerea. Pentru că nici capitularea, nici o pace proastă nu îl vor opri pe Vladimir Putin, care a spus și a dovedit pe teren că ambițiile sale nu se opresc la Ucraina, ci vizează toate țările fostei Uniuni Sovietice. Fără a mai pune la socoteală dorința sa de a slăbi UE și NATO până la punctul de rupere. O înfrângere a Ucrainei, care de la începutul războiului apără flancul estic al Europei, ar lăsa continentul la mila apetitului Kremlinului. „Ucraina și Europa sunt tratate ca un fel de plăcintă pe care a venit timpul să o împartă”, comentează Anton Gherașcenko, fost consilier al guvernului ucrainean.
Dacă Ucraina cade, avertizează Volodymyr Zelensky, 20 de milioane de ucraineni vor veni în Europa pentru a fugi de Kremlin. Iar Vladimir Putin va fi încurajat să își extindă imperialismul în altă parte pe continent. „Dacă Ucraina cedează, Europa va cădea în comă sau va fi atrasă într-un război cu Rusia”, avertizează un înalt diplomat din Europa de Est.
În apele reci și turbulente ale mărilor din Est, două nave de război se înfruntă. În prima, Putin și Trump. În a doua, legănate de valuri, Ucraina și UE. Învingătorul dintre cele două își va lăsa pentru mult timp amprenta pe viitoarea arhitectură de securitate europeană.
