Cartea The Mission: The CIA in the 21st Century, semnată de Tim Weiner, jurnalist de investigație de la New York Times, dezvăluie în detaliu modul în care Agenția Centrală de Informații a Statelor Unite a contribuit la renașterea serviciilor secrete ucrainene după 2014 și la pregătirea acestora pentru confruntarea cu Rusia. De la epurarea masivă a agenților proruşi din SBU până la operațiuni paramilitare coordonate împreună cu ofițerii CIA, misiunea americană în Ucraina ilustrează o strategie de lungă durată, concepută să transforme Kievul într-un partener de încredere și într-o sursă vitală de informații despre Kremlin. De la întâlnirile secrete cu Putin până la reconstrucția serviciilor de informații ucrainene, povestea expune atât culisele confruntării dintre marile puteri, cât și rolul decisiv jucat de spionaj în supraviețuirea Ucrainei, scrie Le Figaro
Într-o carte-eveniment despre CIA, un jurnalist de investigație de la New York Times dezvăluie cum agenția americană de informații a ajutat Kievul să se pregătească pentru atacul Rusiei și cunoștea detaliile „operațiunii speciale” lansate de Putin în februarie 2022.
Atentatele din 11 septembrie 2001 au provocat o profundă punere sub semnul întrebării a serviciilor de informații americane. Chiar așa? La lectura impresionantei anchete a lui Tim Weiner despre CIA în ultimul sfert de secol, este greu să nu remarci similitudini între metodele de atunci și cele de azi. E adevărat, s-a decis relansarea spionajului uman, neglijat ani la rând, dar asasinatele, torturile, operațiunile de destabilizare și abuzurile de tot felul (în Irak, Afganistan, America Latină) nu au încetat – „cruciada în numele Binelui” avea acest preț. Iar erori de evaluare și strategie au fost repetate – căderea neașteptată a Kabulului în 2021, de pildă.
Totuși, CIA are la activ și câteva reușite. Așa cum arată fragmentul exclusiv publicat, invazia Ucrainei de către armata rusă a fost anticipată de la A la Z de spionii americani, infiltrați până în Kremlin. Și asta încă din episodul Crimeei din 2014. În acel an a început sprijinul politic și militar al Washingtonului pentru Kiev, notează jurnalistul american. Dar nu este oare tocmai această consolidare a alianței ucraineano-americane cea care l-a împins și pe Putin să acționeze?
William Joseph Burns (director al CIA între martie 2021 și ianuarie 2025, n. red.) a cerut întregului aparat de informații al SUA să sprijine CIA în demersul său. Diviziile de securitate și contraspionaj ale FBI nu și-au cruțat eforturile pentru a spiona Rusia. Generalul cu patru stele Paul Nakasone, aflat la conducerea Agenției Naționale de Securitate și a Cyber Command, și-a folosit capacitățile de interceptare chiar în anturajul lui Putin. Secretarul Apărării, Lloyd Austin, a ordonat sateliților spioni ai Pentagonului să supravegheze mișcările trupelor ruse. Avril Haines, fostă directoare adjunctă a CIA, devenită acum directoare a serviciilor naționale de informații, a investit milioane de dolari în aceste noi orientări, coordonând cele șaptesprezece agenții subordonate și mobilizând zeci de analiști pentru a filtra și evalua datele colectate.
Pe măsură ce câștiga teren, Apelul la arme (manifest redactat în interiorul CIA la sfârșitul anilor 2010, destinat remobilizării împotriva „amenințării ruse”) a devenit acea oportunitate de o generație la care se referea Burns, șansa unei reveniri spectaculoase a CIA la misiunea sa centrală: spionajul. Timp de douăzeci de ani, ofițerii săi au purtat războiul împotriva terorismului și au condus campania contrainsurgenței ce i-a urmat. „Nu ne ocupam decât de asta, în timp ce Rusia și China se ocupau de noi”, spune Mike Morell într-o formulare lapidară într-un interviu difuzat pe 11 septembrie 2021. CIA eșuase să deducă intențiile militare ale Rusiei în timpul Războiului Rece. Astăzi, la treizeci de ani după dispariția secerei și ciocanului de pe Piața Roșie, spionii săi infiltrau Kremlinul și aflau secrete pe care numai spionajul le poate dezvălui. „Din 11 octombrie 2021 sunt convins că rușii vor invada”, afirmă generalul Nakasone. Toate informațiile mergeau în aceeași direcție și era ceva diferit de tot ce mai văzuserăm până atunci.
„O culegere de informații cu adevărat excelentă”
În acea dimineață, Burns și Haines merg la Biroul Oval pentru a-l informa pe președintele Joe Biden și pe vicepreședinta Kamala Harris. Secretarul de Stat Antony Blinken, secretarul Apărării Lloyd Austin și generalul Milley li se alătură. Spionii și agenții CIA, interceptările Agenției Naționale de Securitate și imaginile satelitare ale Pentagonului, toate converg: „Știam cu adevărat ce pregătea Rusia” datorită „unei culegeri cu adevărat excelente” de informații și „unei expertize profunde care permitea interpretarea și înțelegerea sensului lor”, își amintește Linda Weissgold, care altădată îi prezenta lui Bush briefingurile Casei Albe, iar acum era directoarea analizei informațiilor în CIA.
Burns explică faptul că președintele Putin intenționează să invadeze odată cu venirea iernii. „Nu doar că am putut observa cum forțe importante se adunau la granițele Ucrainei, dar înțelegeam și – datorită informațiilor de care dispuneam – ce gândea conducerea rusă și cum intenționa să folosească aceste forțe”, spune Blinken. Haines remarcă faptul că Putin aloca sume considerabile pentru planuri de intervenție militară de urgență și pregătea rezerviștii. „Existau elemente care completau tabloul și îl făceau cu atât mai convingător – decizii bugetare, alte tipuri de informații, campania mediatică desfășurată acolo, spune ea. Abia atunci când pui cap la cap toate aceste lucruri începi să vezi cum se compune imaginea, cum se îmbină piesele.”
Putin sau nostalgia imperiului țarist
Burns și colegii săi expun în detaliu ordinea de bătaie a armatei ruse și strategiile ei operaționale. Pornind de la ipoteza că CIA are dreptate în privința amploarei invaziei iminente, el afirmă că „va fi cel mai mare război terestru cunoscut în Europa de la al Doilea Război Mondial”. Ucrainenii vor opune o rezistență curajoasă – însă CIA apreciază că șansele lor de a-și apăra țara sunt slabe, chiar nule. (Analiștii care au supraestimat capacitatea de supraviețuire a armatei afgane subestimează acum hotărârea ucrainenilor de a lupta.) Serviciile de informații prevăd un asalt comparabil cu invazia Cehoslovaciei de către armata sovietică în 1968, când 250.000 de soldați au atins obiectivele militare în o sută de ore. CIA estimează că Kievul ar putea cădea rapid.
De ce ar face Putin asta?, întreabă Biden. Ce gândește el? Burns știe. De douăzeci de ani, afirmă el, Putin fierbe într-un amestec toxic de nemulțumiri, neîncredere și ambiții. Liderul de la Kremlin este convins că CIA a răsturnat Imperiul Sovietic, pe care el caută acum să-l reconstruiască, și că aceasta a sprijinit revoltele izbucnite în state odinioară aflate sub controlul Moscovei, precum Ucraina. Putin este un adept al revanșei. Burns știe direct cât de obsedat este Putin de Ucraina, pe care o evocă mereu ca pe un teritoriu ce nu este un stat propriu-zis, ci de o mie de ani parte integrantă a Imperiului rus. Acum, Putin s-a convins că datoria lui este să o cucerească prin forță, pentru a-și împlini destinul: restaurarea Rusiei în dimensiunea ei imperială.
Președintele îl trimite pe Burns la Moscova cu misiunea de a vorbi cu Putin, dacă va fi posibil. La 2 noiembrie, directorul CIA pătrunde în imensitatea Kremlinului, însoțit de Iuri Ușakov, consilierul lui Putin pentru politică externă, Nikolai Patrușev, vechi camarad de KGB și actual șef al Consiliului de Securitate, și Serghei Narîșkin, șeful serviciilor de informații externe. Putin nu este prezent. Sună din reședința sa de la Soci, pe malul Mării Negre, unde se afla în izolare după izbucnirea valului al patrulea al pandemiei de Covid-19 la Moscova. Burns îi expune în detaliu ce știe CIA despre planurile de invazie și îl avertizează asupra consecințelor dacă va continua: sancțiunile economice ar putea paraliza sistemul bancar rus și prăbuși valoarea rublei. „Nu manifesta nicio ezitare, își amintește Burns. Se vedea limpede că era absolut convins că ucrainenii se vor supune, că modernizase atât de bine armata rusă încât cea ucraineană era incapabilă să reziste. Am revenit aproape sigur că urma să invadeze Ucraina. Parțial din ceea ce puteam observa și din ce strânseserăm prin informații umane și tehnologice, parțial din obsesia pe care o dezvoltase de-a lungul anilor: că Rusia nu poate fi o mare putere, că el nu poate fi un mare conducător rus fără a controla Ucraina și destinul ei. Și credea că i se deschidea o fereastră de oportunitate.”
„Nu manifesta nicio ezitare. Se vedea limpede că era absolut convins că ucrainenii se vor supune, că modernizase atât de bine armata rusă încât cea ucraineană era incapabilă să reziste.” — William Joseph Burns
Cârtițe, agenți de legătură, CIA… epurarea serviciilor de informații
La 12 ianuarie 2022, Burns decolează spre Kiev: „Președintele m-a trimis să vorbesc cu Zelenski. Adunasem până atunci informații suficient de precise despre ceea ce plănuiau rușii, în special decapitarea regimului și uciderea lui Zelenski, precum și o ofensivă fulger, trecând prin granița cu Belarus, pentru a cuceri Kievul.” Din acea zi, continuă Burns, „am început să împărtășim aproape sistematic informațiile cu ucrainenii pentru a-i ajuta să se pregătească și să se apere singuri.” Putin se înșelase grav în privința forței armatei sale, rămânând surd la minciunile și corupția care o măcinau, precum și la incompetența și aroganța generalilor săi. Dar Ucraina nu putea respinge Rusia doar prin forța armelor. Informațiile urmau să devină atuul său decisiv.
Postul CIA de la Kiev colabora cu ucrainenii de opt ani, mai exact din februarie 2014, când revoluția populară l-a răsturnat pe președintele Viktor Ianukovici, marioneta lui Putin. Atunci a fost nevoie ca serviciile de informații ucrainene să fie destramate și reconstruite, întrucât rândurile lor erau pline de agenți ruși, care își devastaseră birourile și arseseră dosarele în timpul răscoalei.
Patru șefi de post succesivi, sprijiniți de o task force consistentă la Langley – care urma să crească neîncetat –, au lucrat la crearea în Ucraina a unui serviciu de spionaj al secolului XXI. CIA a furnizat totul, de la complexul unde și-au instalat sediul serviciile reînnoite până la antrenamentul paramilitar desfășurat la baza diviziei de activități speciale din Harvey Point, Carolina de Nord. O mică unitate de ofițeri din „ramura terestră” (Ground Branch) a mers în estul Ucrainei ocupate pentru a-i instrui pe aliații asediați în tehnici de tragere la distanță, luptă antitanc, comunicații clandestine și camuflaj.
La sediul central al CIA, cinci șefi succesivi ai serviciului clandestin – Greg Vogle, Tom Rakusan, Beth Kimber, David Marlowe și Tom Sylvester (care a rămas în funcție până în iunie 2023) – au supravegheat reconstrucția serviciilor de informații ucrainene pentru a le transforma în parteneri de încredere. Investiția avea să dea roade bogate.
„CIA a fost foarte rapidă și profesionistă când ne-a ajutat să ne atingem obiectivul de a reconstrui capacitățile de informații ale Ucrainei”, mărturisește Valentyn Nalivaicenko, numit în 2014 la conducerea serviciului de securitate ucrainean, SBU. „Mai întâi a trebuit să eliminăm trădătorii, cârtițele și ceilalți agenți prorusi din SBU. Asta a însemnat că într-o săptămână am revocat 90% din conducerea serviciilor noastre. A însemnat, de asemenea, că a trebuit să găsim foarte repede înlocuitori. Desigur, a fost dificil. Cu toate acestea, dacă nu am fi epurat agentura rusă din SBU, ar fi fost imposibil să reconstruim încrederea cu CIA. […] Am început foarte repede să ne antrenăm cu partenerii noștri americani pentru a pune pe picioare o nouă forță de contraspionaj în Ucraina – lucru pe care l-am realizat în doar câteva luni.”
Această forță este creată de generalul Valeri Kondratiuk, aflat la conducerea serviciului de informații militare, HUR. Ofițerii săi au infiltrat adversarii ruși din GRU și au ajutat CIA să descopere identitatea hackerilor care se amestecaseră în viața politică americană și contribuiseră astfel la victoria lui Trump în 2016. CIA a furnizat echipamente pentru a crea în estul Ucrainei rețele de supraveghere și pentru a intercepta telefoanele mobile ale înalților responsabili militari și ofițeri ai serviciilor secrete ruse, veniți de la Moscova pe front. Generalul Kondratiuk conduce o nouă unitate paramilitară creată de postul CIA și antrenată de ofițerii din Ground Branch, unitate care desfășoară operațiuni de sabotaj în spatele liniilor inamice. Din 2017, generalul trimite spioni sub acoperire, instruiți de CIA în Germania și Polonia, în misiuni de spionaj în Rusia.
Serviciile de spionaj de la Kiev, resuscitate de CIA, aveau să devină una dintre cele mai bune surse de informații ale Americii despre Rusia, iar CIA – cea mai bună apărare a ucrainenilor împotriva rușilor. „A fost probabil una dintre cele mai bune investiții pe care le-au făcut CIA și guvernul american”, apreciază Tom Sylvester (agent, apoi responsabil al operațiunilor CIA, ulterior director adjunct al agenției, n. red.). […] „Dacă mă întrebați care sunt cei doi factori principali care le-au permis ucrainenilor să reziste în fața rușilor, spune Sylvester, ei țin pe de o parte de deciziile luate în 2014 de a investi, de a trimite personal și de a instrui forțele locale până la declanșarea războiului, iar pe de altă parte de hotărârea de a împărtăși informațiile și de călătoriile repetate ale directorului nostru în întreaga Europă, care au făcut posibilă unificarea serviciilor de spionaj ale NATO înainte de invazia rusă.”
