„Trebuie să fim pregătiți pentru război până în 2029”, a declarat ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, într-un discurs foarte mediatizat în luna iunie a anului trecut. Cancelarul Friedrich Merz a mers și mai departe în iulie, anunțând că armata germană va avea un „caracter model” în cadrul NATO, cu scopul de a face din Bundeswehr cea mai puternică armată convențională din UE, conform European Conservative.
La mai puțin de trei luni distanță, acest mare plan este deja sortit eșecului.
Haosul a devenit dureros de evident săptămâna trecută, când o conferință de presă anunțată în grabă a trebuit să fie anulată în ultimul moment. Ceea ce trebuia să fie o celebrare a hotărârii – dovada că ambii parteneri de coaliție, conservatorii CDU și social-democrații, au înțeles gravitatea amenințării la adresa securității Germaniei – s-a transformat în zvonuri despre disensiuni teribile, lupte interne și chiar un secretar de stat în lacrimi.
Miza este o întrebare fără răspuns ușor: cum să găsim tineri dispuși să se înroleze în armată.
Răspunsul guvernului a fost, în mod previzibil, tehnocratic. Acesta intenționează să investească miliarde în echipamente militare – cheltuielile pentru apărare vor crește la 108,2 miliarde de euro anul viitor, cea mai mare sumă de la sfârșitul Războiului Rece. Obiectivul este de a crește numărul soldaților temporari și profesioniști la cel puțin 260.000 până în 2035, cu 80.000 mai mult decât nivelul actual.
Dar cum poate îndeplini acest plan pe zece ani? Speranța că tinerii se vor înrola voluntar este greu de realizat – Bundeswehrul nu a reușit să recruteze suficienți soldați de ani de zile (chiar dacă numărul candidaților a crescut în 2024 la peste 51.000). Cu toate acestea, guvernul nu are un plan coerent pentru a convinge tinerii de necesitatea serviciului militar, lăsând discuțiile despre recrutarea obligatorie să se desfășoare în spatele ușilor închise. Propunerile variază de la recrutarea generală, în care cei mai capabili ar fi înrolați, la un sistem de loterie.
O națiune care nu va lupta
La baza tuturor acestor îngrijorări se află o problemă mult mai profundă: o mare parte a societății germane – și o proporție și mai mare din generația tânără – nu vede niciun merit în a lupta pentru țara sa. Un sondaj din august 2025 a revelat că doar unul din șase germani (16%) ar fi „cu siguranță” pregătit să apere țara cu arme în caz de război. Alți 22% au spus că „probabil” ar face-o. Și, așa cum a arătat un alt sondaj, în timp ce două treimi dintre cei peste 70 de ani sunt în favoarea recrutării generale, doar una din trei persoane cu vârsta între 18 și 29 de ani este de acord cu aceasta.
Nu se poate da vina doar pe tânăra generație – o generație crescută cu promisiunea că războiul era un rău pe care lumea îl depășise, cel puțin în Europa, în mare parte datorită presupuselor virtuți de menținere a păcii ale UE. Chiar și acum, în timp ce guvernul încearcă să-și schimbe retorica, acesta demonstrează o teamă și o reticență palpabile de a purta o conversație serioasă cu publicul despre ce ar însemna cu adevărat să fii pregătit pentru război.
Adevărul este că elitele noastre s-au îndepărtat de ani de zile de valorile care constituiau odată esența etosului militar. Serviciul, datoria, curajul, disciplina, loialitatea – toate sunt considerate ca fiind complet depășite, dacă nu chiar periculoase.
În schimb, un pacifism fals și gol a dominat dezbaterea publică – un pacifism care îi induce în eroare pe oameni să creadă că totul poate rămâne întotdeauna așa cum este, că pacea nu este ceva pentru care trebuie să lupți activ și, uneori, să te lupți activ. Această etică a persistat chiar și în timp ce ucrainenii luptă pentru suveranitatea și libertatea lor.
Luați în considerare un documentar premiat din 2023 difuzat de postul public german ARD, care promova sloganul preferat al vechilor pacifisti: „Imaginați-vă că este război și nimeni nu merge”. Documentarul aproape că făcea apel la tineri să respingă armata și orice legătură cu armele – și asta la doar câteva luni după ce cancelarul de atunci, Olaf Scholz, ceruse un „Zeitenwende” (punct de cotitură istoric), o altă declarație grandioasă care nu a trecut testul realității.
Greșeala din 2011
Mulți membri ai guvernului regretă acum că recrutarea obligatorie a fost suspendată – un jurnalist a numit-o „cea mai mare greșeală” a noului mileniu. Cu toate acestea, suspendarea, care a fost aprobată de parlament aproape fără opoziție (453 de voturi pentru, 103 împotrivă), a fost doar un simptom al confuziei profunde din rândul elitelor noastre.
Politicienii germani nu vedeau niciun sens în protejarea țării – sau chiar a granițelor sale, așa cum a demonstrat pe larg guvernul Merkel. Viitorul pe care îl previzualizau era o Europă cu granițe deschise, cu conflicte doar în țări îndepărtate. Argumentele cheie ale guvernului, prezentate în Cartea albă privind securitatea din 2011, se concentrau pe cuvinte la modă: „modernizare”, „eficiență”, „adaptare strategică”.
Suspendarea a marcat, de asemenea, sfârșitul Bundeswehrului ca armată a cetățenilor, așa cum fusese de la înființarea sa în anii 1950 – o armată înrădăcinată în tradiția responsabilității colective pentru apărarea țării. Mesajul transmis publicului era clar: oamenii obișnuiți nu trebuie să se îngrijoreze sau să se preocupe de ceea ce face armata. Ei nu aveau niciun interes direct în acest sens și nici nu era nevoie de un control democratic mai larg asupra acesteia.
Nu este deloc surprinzător, așadar, că există o astfel de indiferență față de ideea de apărare în rândul publicului larg. Faptul că atât de mulți spun că nu ar apăra societatea lor arată că Germania are o problemă mai mare decât amenințarea din partea Rusiei.
În ultimii ani, Bundeswehr a lansat mai multe campanii publicitare pentru a câștiga simpatia tinerilor. Dar chiar și acestea rareori depășesc promisiunile limitate de dezvoltare personală sau opțiuni de carieră – și cu siguranță nu pot compensa numeroasele rapoarte negative care au apărut.
Sub conducerea ministrului apărării Ursula von der Leyen (decembrie 2013 - iulie 2019), DEI a ocupat un loc central. Diversitatea sexuală și un mediu mai bun și mai sigur pentru femei ar trebui să devină norma în armată, se lăuda ea. În același timp, s-a apucat să „curățe” instituția de trecutul său. După ce au fost găsite suveniruri ale Wehrmachtului în două locații, ea a ordonat percheziții în toate clădirile și cazarmele Bundeswehr – un act care a făcut ca armata să pară un cuib de activități naziste periculoase.
Faptul că trupele au fost simultan zguduite de scandaluri masive legate de achiziții și au suferit de o lipsă gravă de echipament de bază nu ar trebui să surprindă pe nimeni. În timpul unui exercițiu NATO, soldații au folosit puști false, deoarece nu existau suficiente arme funcționale. Presa a publicat titluri batjocoritoare: „ Bundeswehr efectuează manevre cu cozi de mătură”.
Un spațiu sigur, nu o forță de luptă
Apoi, există mesajul vehiculat până în prezent: că Bundeswehr este un fel de spațiu sigur pentru tineri. Din 2017, există un „punct de contact pentru discriminare și violență” unde soldații pot depune plângeri anonime cu privire la hărțuire sau discriminare. Unul dintre efecte este că instructorii trebuie să-și cenzureze constant cuvintele, pentru a nu spune nimic jignitor.
Raportul anual din 2024 menționează că un superior a fost raportat de recruții săi pentru că a spus: „Sunt un delfin sau de ce trebuie să mă joc cu persoane cu dizabilități aici?” – o aluzie la delfinii folosiți ca animale de terapie. Poate că nu a fost deosebit de amuzant, dar cu siguranță nu era ceva pentru care bărbatul ar fi trebuit să fie mustrat și acuzat oficial.
Această cultivare a sensibilităților individuale îi tratează pe tineri cu condescendență și cu greu îi va face să fie mai atrași de armată. Insinuând constant că Bundeswehr este cât se poate de departe de greutăți și luptă, tinerii se simt pe bună dreptate înșelați și păcăliți.
În loc să atragă oamenii cu promisiuni false, guvernul ar trebui să conducă o dezbatere onestă și robustă despre ce fel de apărare are nevoie cu adevărat țara.
Din păcate, acest guvern nu va fi în măsură să facă acest lucru. Nu există niciun Winston Churchill în orbita sa care să poată conduce cu claritate morală și curaj, convingând populația de ceea ce este cu adevărat necesar – cristalizând și forjând hotărârea oamenilor de a lupta pentru libertatea și democrația lor, dacă este nevoie.
În schimb, acest guvern se simte mai confortabil cheltuind miliarde în speranța deșartă că siguranța Germaniei ar putea fi asigurată în acest fel – și că ar putea chiar stimula economia în dificultate. Dar aceasta este o iluzie. Niciun guvern nu poate rezolva problemele unei țări fără sprijinul poporului.
