Motivele blocului european pentru a menține războiul în desfășurare sunt, în cel mai bun caz, nefondate.
Pe măsură ce negocierile pentru o soluție diplomatică care să pună capăt războiului din Ucraina prind avânt, liderii europeni insistă să le încetinească repetând trei minciuni. Acestea sunt, în esență, aceleași minciuni pe care le spun de la începutul războiului, conform American Conservative
Prima este că forțele armate ucrainene nu au pierdut războiul, situația pe câmpul de luptă nu este atât de disperată pe cât îi spun rușii lui Trump și nu este necesar ca Ucraina să cedeze teritoriu. A doua este că ușa NATO este încă deschisă pentru Ucraina, iar Europa este angajată pe calea ireversibilă către aderarea Ucrainei. Iar a treia este că războiul din Ucraina este războiul Europei; Ucraina este linia care trebuie menținută, deoarece, dacă SUA forțează Ucraina să capituleze, barajul se va rupe, armata rusă va invada Europa, iar NATO va fi următoarea.
Niciuna dintre aceste afirmații nu are fundament în realitate sau în istoria recentă. Fiecare dintre ele este o minciună menită să mențină sprijinul pentru Ucraina și să continue războiul. Dar niciuna dintre aceste minciuni nu va schimba realitatea că, în fiecare zi în care sunt spuse, zeci, poate chiar sute de ucraineni mor.
Războiul a luat o turnură decisivă și ireversibilă. Situația de pe câmpul de luptă este la fel de disperată pe cât îi spun rușii lui Trump. Publicului i se spune în continuare că căderea Pokrovskului nu va duce la prăbușirea apărării ucrainene, iar semnificația sa constă doar în modul în care Rusia o va folosi pentru a modela percepția lui Trump. S-a afirmat, de asemenea, că, întrucât Rusia a cucerit doar 1% din teritoriul Ucrainei de la sfârșitul anului 2022, armata rusă, care se află în dificultate, va avea nevoie de cel puțin încă un an pentru a cuceri restul Donbasului, în ritmul actual. La acest ritm, se susține, Ucraina nu are de ce să se grăbească să cedeze teritoriul neocupat.
Acest mesaj este înșelător. Metoda de măsurare a avansului rus și a ritmului de capturare ignoră strategia Rusiei. Rusia nu a urmărit un avans rapid, ci mai degrabă o uzură care devorează armele și trupele ucrainene până când linia devine atât de subțire și slabă încât se prăbușește sub presiunea neîncetată a Rusiei. Acel moment pare să fie aproape. Lipită de trupe suficiente și afectată de dezertări în creștere, Ucraina se confruntă cu riscul real al colapsului și al unui avans rus mai rapid.
Pe măsură ce forțele armate ucrainene se străduiesc să redistribuie trupele pentru a consolida linia poroasă din Donetsk, se creează goluri pe alte fronturi, permițând forțelor armate ruse să avanseze rapid în alte regiuni, cum ar fi Zaporizhzhia, unde Rusia a capturat rapid 75 de mile pătrate în noiembrie.
Și chiar și argumentul avansului lent și obositor nu mai are succes. Citando surse ucrainene cu legături în armată, New York Times recunoaște că „mișcările incrementale au început să se adune”. Ei raportează că forțele armate ruse și-au dublat ritmul, capturând 200 de mile pătrate de teritoriu în noiembrie, comparativ cu 100 de mile pătrate în octombrie. În 2025, Rusia a câștigat teritoriu cu 80% mai repede decât în 2024. Ritmul se accelerează.
Prelungirea războiului, chiar dacă duce la o creștere a sprijinului financiar și militar pentru Ucraina, nu va întoarce soarta în favoarea Ucrainei. Va costa doar mai mult teritoriu și mai multe vieți pentru Ucraina. Înșelăciunea europeană nu va opri Ucraina să cedeze teritoriu: va crește doar costul în vieți al acestei concesii.
A doua minciună este că războiul trebuie dus pentru principiul – un principiu care nu a fost niciodată adevărat – că NATO are o politică a ușilor deschise și că orice țară are dreptul să-și aleagă propriii aliați și să intre pe acea ușă. Europa continuă să insiste că Ucraina trebuie să aibă o cale ireversibilă către aderarea la NATO.
Dar calea ireversibilă nu a fost niciodată o promisiune. Ucraina și-a dat seama de acest lucru la începutul războiului; acest lucru a fost confirmat de refuzul calibrat al SUA și al Europei de a se implica direct militar cu Rusia și de insistența administrațiilor Biden și Trump că al treilea război mondial nu va fi purtat pentru Ucraina.
Ucraina a știut, de asemenea, încă de la început că Rusia a intrat în război cu scopul principal de a bloca ușa NATO pentru Ucraina. „Din câte îmi amintesc, au început războiul din acest motiv”, a declarat Zelensky în primul său interviu după invazia rusă. Aproape patru ani mai târziu, Ucraina realizează că Rusia nu va renunța la această cerere. Pe 14 decembrie, Zelensky a declarat că este pregătit să renunțe la cererea Ucrainei de aderare la NATO în schimbul unor garanții de securitate „asemănătoare articolului 5” din partea SUA și a Europei.
Orice speranță că administrația Trump ar putea exercita presiuni asupra Rusiei pentru a renunța la această cerere a dispărut odată cu prioritatea politică de „a pune capăt percepției și a preveni realitatea NATO ca alianță în continuă expansiune”, exprimată în recent publicata Strategie de securitate națională a Statelor Unite ale Americii pentru 2025.
A treia minciună a fost reafirmată recent de secretarul general al NATO, Mark Rutte, pe 11 decembrie, când a declarat că „trebuie să fim foarte clari cu privire la amenințare. Noi suntem următoarea țintă a Rusiei și suntem deja în pericol”.
Avertismentul lui Rutte că, după Ucraina, Rusia va mărșălui prin Europa într-un război cu NATO este doar cea mai recentă reiterare a avertismentului repetat constant că „dacă Putin cucerește Ucraina, nu se va opri acolo”, că va mărșălui prin Europa și „va reconstitui imperiul sovietic” – în ciuda faptului incomod că SUA „nu au în prezent indicii sau avertismente că un război rusesc este iminent pe teritoriul NATO”.
Washington Post raportează: „Rareori trece o săptămână fără ca un șef al guvernului, al armatei sau al securității europene să țină un discurs sumbru în care să avertizeze publicul că se îndreaptă spre un potențial război cu Rusia”. Cancelarul german Friedrich Merz l-a comparat pe Putin cu Hitler: „Dacă Ucraina cade, el nu se va opri. La fel cum Sudetenlandul nu a fost suficient în 1938”.
Nu există absolut nimic în istorie care să sugereze că Putin este hotărât să intre în război cu NATO, să cucerească Europa sau să dobândească teritorii dincolo de obiectivele războiului cu Ucraina. Putin a insistat încă de la început că războiul din Ucraina nu este despre teritorii, ci despre cauzele profunde și „principiile care stau la baza noii ordini internaționale”, și anume extinderea NATO, neutralitatea Ucrainei și protecția cetățenilor de etnie rusă din Ucraina.
Istoria sugerează contrariul, și anume că Putin a intrat în război pentru a evita războiul cu NATO. Cu trei săptămâni înainte de invazie, Putin a declarat: „Să presupunem că Ucraina este membră NATO... Să presupunem că începe operațiuni în Crimeea, fără a mai menționa Donbassul pentru moment... Ce ar trebui să facem? Să luptăm împotriva blocului NATO? S-a gândit cineva măcar la asta? Se pare că nu.”
Cu doar trei zile înainte de invazie, Putin a exprimat aceeași necesitate de a evita războiul cu NATO: „Realitatea în care trăim” este că, dacă Ucraina este „acceptată în... NATO, amenințarea împotriva țării noastre va crește din cauza articolului 5”, deoarece „există o amenințare reală că vor încerca să recucerească teritoriul pe care îl consideră al lor folosind forța militară. Și spun acest lucru în documentele lor, evident. Atunci întreaga Alianță Nord-Atlantică va trebui să se implice.”
Istoria sugerează că Putin a decis să invadeze Ucraina în mare parte din cauza îngrijorării că Ucraina, membră NATO, ar putea ataca Donbasul sau Crimeea și ar putea atrage Rusia într-un război cu alianța. Dacă Putin a intrat în război în Ucraina pentru a preveni un război cu NATO, atunci nu are sens să folosească războiul din Ucraina ca mijloc de a începe un război cu NATO.
Aceste minciuni au scopul de a continua războiul în Ucraina pentru a obține mai multă influență pentru Ucraina la masa negocierilor și pentru a promova obiectivele Europei, niciunul dintre acestea nefiind realizabil. Singura realizare a minciunilor va fi uciderea mai multor ucraineni în urmărirea unor obiective imposibile. Ucraina nu poate câștiga războiul; va fi forțată să cedeze teritoriu; nu va adera la NATO; Europa nu se va confrunta cu tancurile rusești. Este timpul ca Europa să renunțe la minciuni, să se alinieze realității, să încurajeze și să sprijine negocierile și, în sfârșit, să aducă pacea pe continent.
