Ruptura lui Trump cu Marjorie Taylor Greene expune o luptă mai profundă în interiorul dreptei americane cu privire la ceea ce înseamnă cu adevărat „America First”, conform Aljazeera
Când Donald Trump și-a retras sprijinul pentru Marjorie Taylor Greene, congresmana de extremă dreapta din Georgia care a devenit cunoscută ca una dintre cele mai loiale aliate ale sale, pe 15 noiembrie, mulți au considerat acest gest ca fiind doar un alt episod al teatrului politic. Dar acest moment marchează ceva mult mai semnificativ decât o certă personală. El dezvăluie o război civil tot mai profund în interiorul Partidului Republican cu privire la cine va conduce mișcarea conservatoare după Trump și la ce ar trebui să însemne cu adevărat „America First”.
Problema care provoacă diviziunea nu mai este doar imigrația sau economia. Este politica externă, iar în centrul acesteia se află Israelul. Pentru prima dată în ultimele decenii, Partidul Republican se luptă public pentru a stabili dacă sprijinul necondiționat al Washingtonului pentru Israel servește cu adevărat intereselor americane. Această luptă remodelează dreapta americană și ar putea redefini modul în care Statele Unite se implică în Orientul Mijlociu. Pentru țările din regiune, în special pentru cele care caută o pace justă pentru Palestina, această divizare oferă o ocazie rară de a se angaja într-un peisaj politic în schimbare la Washington.
Lupta post-Trump: MAGA vs America First
Cariera lui Marjorie Taylor Greene oglindește traiectoria mișcării pe care a ajutat-o să o creeze. Ea a devenit cunoscută ca una dintre cele mai loiale susținătoare ale lui Trump, un simbol al populismului MAGA și al furiei anti-establishment. Dar, pe măsură ce mișcarea se maturizează, Greene s-a rebranduit ca o susținătoare a „America First”, poziționându-se pentru un viitor dincolo de umbra personală a lui Trump. Ruptura ei cu Trump semnifică mai mult decât o rivalitate politică. Ea reprezintă o luptă ideologică mai profundă între două facțiuni emergente: loialiștii MAGA, care îl consideră pe Trump liderul indispensabil al mișcării, și naționaliștii America First, care doresc să se bazeze pe moștenirea sa populistă, dar să urmărească o politică externă mai independentă și neintervenționistă.
Aripa MAGA, condusă de naționalismul creștin și resentimentul cultural, rămâne strâns legată de establishmentul pro-Israel care a dominat politica republicană timp de decenii. Liderii săi, printre care Mike Johnson și Lindsey Graham, consideră Israelul nu doar un aliat strategic, ci și o cauză sacră. Retorica lor îmbină religia și geopolitica, considerând supraviețuirea Israelului esențială pentru înțelegerea profeției creștine și a civilizației occidentale. Tabăra America First, pe de altă parte, pune la îndoială aceste presupuneri. Personalități precum Tucker Carlson, Steve Bannon – și, recent, Greene – susțin că Statele Unite ar trebui să renunțe la rolul lor de polițist al lumii. Ei consideră că războaiele nesfârșite și implicările în afacerile externe au epuizat resursele Americii și i-au subminat credibilitatea morală. Pentru ei, sprijinirea necondiționată a Israelului contrazice principiul naționalist fundamental potrivit căruia interesele Americii sunt pe primul loc. Această neînțelegere zguduie fundamentele Partidului Republican. Nu mai este o dezbatere între „șoimi” și „porumbei”, ci între cei care consideră puterea americană un instrument de dominare globală și cei care o consideră o povară.
Israelul ca linie de falie
Timp de decenii, sprijinul pentru Israel a fost singura chestiune care a unit atât republicanii, cât și democrații. Era un subiect tabu, protejat de un lobby puternic și de un consens bipartizan. Dar războiul din Gaza și indignarea umanitară crescândă au început să erodeze această unitate, în special în dreapta. Fracțiunea America First consideră Israelul un alt exemplu al alianțelor costisitoare și unilaterale ale Washingtonului. Aceștia susțin că trimiterea de miliarde de dolari în ajutor Israelului, în timp ce infrastructura americană se prăbușește, încalcă aceeași logică care i-a determinat să se opună finanțării Ucrainei. Poziția lor nu este motivată atât de simpatie pentru palestinieni, cât de scepticismul față de ceea ce ei numesc „establishmentul politicii externe” – o rețea de contractori din domeniul apărării, think tank-uri și lobbyiști care profită de războiul perpetuu.
Conservatorii MAGA, însă, văd Israelul ca parte a politicii lor identitare. Liderii evanghelici și sioniștii creștini exercită o influență enormă în cercurile republicane, prezentând sprijinul pentru Israel ca o chestiune de credință. Mesajul lor către alegători este moral și emoțional, nu strategic: a fi de partea Israelului înseamnă a fi de partea lui Dumnezeu. Acest conflict ideologic este din ce în ce mai public. Când personalități precum Greene sau Carlson pun la îndoială alianța SUA-Israel, ei sunt condamnați de colegii conservatori ca trădători ai cauzei. Decizia recentă a lui Greene de a descrie atacul Israelului asupra Gazei ca un „genocid” – condamnat de lobbyiștii pro-Israel ca o „trădare a valorilor americane” – arată cât de brusc aceste critici, odată de neconceput, intră acum în discursul republican mainstream. Mesajul lor rezonează cu o generație mai tânără și mai sceptică de alegători republicani, care sunt obosiți de războaiele globale și de ajutorul extern. Conform concluziilor detaliate ale unui sondaj Pew din martie 2025, opiniile negative despre Israel în rândul republicanilor sub 50 de ani au crescut de la 35% în 2022 la 50% în 2025 – o schimbare dramatică de 15 puncte procentuale. Acest lucru marchează o transformare istorică într-un partid definit odată de loialitatea sa necondiționată față de statul israelian.
Sfârșitul consensului republican în politica externă
Partidul Republican nu mai este ghidat de vechea viziune neoconservatoare asupra lumii care a dominat sub George W. Bush. Această doctrină, care justifica războaiele nesfârșite în numele democrației și securității, și-a pierdut legitimitatea în rândul bazei conservatoare. Ascensiunea lui Trump în 2016 a fost prima rebeliune majoră împotriva acesteia. Dar, în timp ce Trump a atacat retoric „războaiele veșnice”, el a rămas personal loial Israelului și bazei sioniste creștine. Decizia sa de a muta ambasada SUA la Ierusalim și de a recunoaște suveranitatea israeliană asupra Înălțimilor Golan i-a consolidat poziția în rândul conservatorilor pro-Israel. Totuși, aceasta a revelat și contradicțiile naționalismului său: America First în retorică, dar încă subordonată multora dintre aceleași lobby-uri străine în practică.
Acum, pe măsură ce influența lui Trump scade, aceste contradicții ies la suprafață. Personalități precum Greene și Bannon se consideră următoarea generație de lideri naționaliști – hotărâți să separe America First de cultul personalității lui Trump și de angajamentele globale care au definit administrațiile republicane anterioare. Această luptă remodelează deja identitatea partidului. Tabăra MAGA se agață de carisma lui Trump și de baza evanghelică, în timp ce naționaliștii America First caută să ancoreze mișcarea în antiintervenționism, protecționism economic și scepticism față de influența Israelului la Washington. Timp de decenii, candidații republicani au concurat pentru a dovedi cine era mai loial Israelului. În era post-Trump, ei ar putea concura pentru a vedea cine este mai puțin îndatorat acestuia.
Ce înseamnă acest lucru pentru Orientul Mijlociu
Pentru țările din Orientul Mijlociu, această diviziune republicană prezintă atât riscuri, cât și oportunități. Riscul constă în imprevizibilitate: Statele Unite ar putea oscila între izolaționism și agresivitate, în funcție de cine controlează Casa Albă. Dar oportunitatea constă în numărul tot mai mare de conservatori americani care încep să pună la îndoială ajutorul militar necondiționat acordat Israelului. Acest moment oferă o deschidere strategică pentru arabi și musulmani, atât din regiune, cât și din diaspora, pentru a angaja noi voci din dreapta americană. Istoric, relațiile cu republicanii s-au limitat la diplomația formală sau la lobby-ul axat pe securitate și comerț. Acum, există șansa de a modela conversația în jurul valorilor și intereselor. Implicarea în mișcarea America First nu înseamnă susținerea agendei naționaliste mai largi a acesteia. Înseamnă recunoașterea faptului că o parte a dreptei americane pune în sfârșit sub semnul întrebării logica ajutorului militar și a intervenției fără sfârșit în Orientul Mijlociu. Acest scepticism se poate alinia, chiar dacă temporar, cu apelurile la justiție și pace în Palestina. Țările din Orientul Mijlociu, grupurile societății civile și susținătorii ar trebui să profite de această ocazie pentru a comunica direct cu aceste facțiuni emergente. Ei pot sublinia modul în care încetarea sprijinului necondiționat pentru Israel ar beneficia nu numai palestinienilor, ci și contribuabililor americani și stabilității globale. Un discurs centrat pe interese comune, reducerea conflictelor, încetarea războaielor nesfârșite și promovarea unei diplomații echitabile ar putea rezona cu alegătorii de toate orientările ideologice.
Un moment strategic pentru schimbare
Diviziunea republicană cu privire la Israel nu este doar o luptă internă pentru putere. Ea reflectă o regândire mai amplă a rolului global al Americii. Pe măsură ce Statele Unite se îndreaptă spre interior, miturile care au susținut politica sa externă timp de decenii încep să se prăbușească. Pentru Orientul Mijlociu, acesta este un moment istoric. Consensul bipartizan care a protejat Israelul timp de generații se slăbește. Fisurile apar mai întâi în interiorul Partidului Republican, unde naționalismul și scepticismul față de implicările externe remodelează prioritățile politice. Dacă arabii, musulmanii și susținătorii pro-palestinieni pot înțelege și aborda aceste schimbări în mod inteligent, ei pot contribui la orientarea politicii americane către o abordare mai echilibrată și mai justă a regiunii. Lupta dintre MAGA și America First poate determina nu numai viitorul Partidului Republican, ci și viitorul politicii externe a Statelor Unite. Întrebarea este dacă Orientul Mijlociu va rămâne un observator pasiv al acestei transformări sau va încerca să o utilizeze pentru a promova pacea, justiția și autodeterminarea în regiune.
