1913-o poveste cu Hitler şi Stalin

09 Ian 2017 | scris de Gheorghe Voicu
1913-o poveste cu Hitler şi Stalin

O poveste incredibilă,despre două personaje pe care cei din jurul lor îi vedeau ca pe doi rataţi şi care ,dupa aceea ,s-au dovedit două genii ale răului. Au creat cea mai sângeroasă epocă a istoriei, aşa cum nu s-a mai întâmplat vreodată.

La începutul lui ianuarie 1913 soseşte în Gara de Nord din Viena, cu trenul de Cracovia, un rus de 34 de ani-de fapt gruzin,din marele Babilon al Imperiului Ţarist- neingrijit, cu faţa ciupită de vărsat de vânt şi târând dupa el un geamantan uriaş. Are un paşaport falsificat pe numele Stavros Papadoupolos dar numele lui adevarat este Iosif Vissarionovici Djugaşvilli. Dar ca revoluţionar era cunoscut ca Stalin. Chiar aşa se prezenta: Mă numesc Stalin. Iosif Stalin.

De parca era James Bond,nenăscutul erou al lui Fleming.

Grăbit Stalin ia tramvaiul spre o casa conspirativă din Schonnbruner. De ce venise necunoscutul Iosif la Viena? Mentorul său Lenin îl trimisese din Cracovia pentru a scrie Marxismul si problema naţionala-va fi îndrumarul de căpătâi al problemei naţionale în viitoarea Uniune Sovietica.

Stalin stă la Viena patru săptămâni-prima sa calatorie mai lungă în străinătate. Urmatoarea va fi treizeci de ani mai tarziu, la Teheran când se va întalni cu Churchil şi Roosvelt- şi asta din pozitia de stăpân absolut al URSS.

Nu departe de casa în care locuia Stalin se află un cămin de barbati-cam 500 de persoane trăiesc aici. Amarâti care-şi caută de lucru şi trăiesc de pe o zi pe alta. Printre ei şi un austriac de 24 de ani,prost îmbracat şi mereu flâmand. Visează să ajunga un mare pictor şi chiar a dat examen la Academia de Artă dar a fost respins ca fiind total lipsit de talent. El,în niciun caz nu crede asta. Picteaza mici acuarele cu tot felul de clădiri din Viena si pe care le vinde pentru câteva coroane. Cu puţinii bani caştigati de-abia are ce mânca. De regulă,o sticla de lapte şi o jumătate de pâine cumparate de la băcănia din colt. E tăcut, nu e deloc sociabil dar se inflamează când vine vorba de politică-uite cum se prăbuşeste lumea. Când vorbeşte,tare si incoerent,îi cade în ochi un smoc de păr pe care îl aruncă înapoi cu o mişcare caraghioasă a capului.

In catastifele căminului e trecut ca fiind Adolf Hitler, născut la Braunau,fără ocupaţie.

Nici Stalin şi nici Hitler nu ies prea des în oras:unul scrie iar celălalt picteaza. Dar cand o fac, au o preferinţă:parcul de lânga Palatul Schronbunn. Interesant:aproape de centrul puterii Imperiului Austro-Ungar. Poate că s-au întalnit pe aleile înghetate ale parcului,poate chiar s-au salutat.
Si cum amîndoi erau irascibili nu e greu de imaginat ca din nimic s-ar fi putut încăiera iar gruzinul Djugaşvilli ar fi înfipt un cuţit în pieptul austriacului famelic. Iar acesta,la rândul său, cu ultimele puteri-exact ca în romanele siropoase ale epocii- ar fi scos pistolul şi l-ar fi împuşcat pe agresivul necunoscut. Hitler si Stalin s-ar fi omorat unul pe altul,într-un parc din Viena,la început de înca nesingerosul secol XX?
Iar comisarul de poliţie chemat la faţa locului ar fi exclamat:ah,tinerii din ziua de azi!

Cum le rezolvă imaginatia pe toate dar determinismul istoric ne trage de mâneca şi ne spune că si fără cei doi şi nazismul şi comunismul si-ar fi dus până la capăt misiunea sângeroasă.

Asa că ,să-i privim pe cei doi cum se îndreapta unul catre altul pe aleea unui parc din Viena, îsi aruncă o privire indiferentă şi trec mai departe pâna se pierd în ceaţa umedă care s-a lăsat peste oraş.

Nu departe,pe Ringstrase,trecătorii se uită curioşi la noul Mercedes Benz testat de un croat de 21 de ani-asta era meseria lui ,să vadă cum reacţionează automobilul la curbele mai strânse. Atât de mare era zgomotul făcut de maşină că Stalin, aflat in micuţul său apartament închidea fereastra când şoferul mai dădea o tura şi prin Schonbrunner, Nu stia câte dureri de cap avea să-i dea şoferul peste aproape 40 de ani când acesta va deveni conducătorul Iugoslaviei iar toata lumea îl va cunoaşte sub numele de Iosif Broz Tito.

Stalin lucrează de zor la carte dar ca orice revoluţionar are şi momente de scăpare:îi cade cu tronc bona familiei. Care bonă il respinge indignată pe gruzin.e prea urât. Dar cedează în fata lui Buharin ,alt revoluţionar care-l viziteaza des pe Stalin. Iar viitorul tătuc al popoarelor nu va uita niciodată acest afront iar Buharin va sfârsi în fata plutonului de execuţie-putem specula şi aşa.

Chiar Troţki vine în vizita la gazda lui Stalin dar nu-l recunoaşte . Mai bine: aflat la Viena unde trăia la limita Troţki spusese despre Stalin ca este un”atlet de iarmaroc cu muşchi falsi”.

Chiar când avea loc aceasta primă întâlnire rattă dintre Stalin si Troţki, la Barcelona se năstea Ramon Mercader cel care,în 1940, avea să-l asasineze pe Troţki, la ordinul lui Stalin.
Dar,acum, în 1913,familia lui Mercader se bucură: au un băieţel.

Deocamdata ,în Viena friguroasă a lui februarie 1913 Troţki nu dă doi bani pe revoluţionarul trimis de Lenin să scrie o carte. De altfel, Stalin pleacă din Viena, intră clandestin în Rusia si pe 23 februarie este arestat de politia ţaristă. O arestare deloc glorioasă:ca să ascape, discipolul lui Lenin se deghizase în femeie dar tot fusese prins. Condamnat, autoritatile ţariste l-au trimis în Siberia.

Să revenim la Viena unde Hitler tot visează sa junga cel mai mare pictor.În mai fuge deoarece armata emisese pe numele său un ordin de încorporare.Se ascunde la Munchen, continuă sa picteze mici acuarele şi sa traiasca la limită.Stă cu chirie in casa croitorului Popp care văzand cât de amarât îi e chiriasul îl mai invita uneori la masă. Hitler îsi instaleaza şevaletul în centrul oraşului şi face mici crochiuri turiştilor . Noaptea citeşte multă literatură politică şi viseaza să ajunga deputat în parlamentul Bavariei. Doamna Popp îl îndeamna să lase deoparte astfel de cărţi, sa se tina mai bine de pictură. Hitler îi răspunde: Doamnă, mai poţi să stii ce-ţi foloseşte în viaţa şi ce nu?

PS-Text inspirat de 1913-Vara secolului de Florian Illies- Polirom,2016, o carte uimitoare,neapărat de citit.

O poveste incredibilă,despre două personaje pe care cei din jurul lor îi vedeau ca pe doi rataţi şi care ,dupa aceea ,s-au dovedit două genii ale răului. Au creat cea mai sângeroasă epocă a istoriei, aşa cum nu s-a mai întâmplat vreodată.

La începutul lui ianuarie 1913 soseşte în Gara de Nord din Viena, cu trenul de Cracovia, un rus de 34 de ani-de fapt gruzin,din marele Babilon al Imperiului Ţarist- neingrijit, cu faţa ciupită de vărsat de vânt şi târând dupa el un geamantan uriaş. Are un paşaport falsificat pe numele Stavros Papadoupolos dar numele lui adevarat este Iosif Vissarionovici Djugaşvilli. Dar ca revoluţionar era cunoscut ca Stalin. Chiar aşa se prezenta: Mă numesc Stalin. Iosif Stalin.

De parca era James Bond,nenăscutul erou al lui Fleming.

Grăbit Stalin ia tramvaiul spre o casa conspirativă din Schonnbruner. De ce venise necunoscutul Iosif la Viena? Mentorul său Lenin îl trimisese din Cracovia pentru a scrie Marxismul si problema naţionala-va fi îndrumarul de căpătâi al problemei naţionale în viitoarea Uniune Sovietica.

Stalin stă la Viena patru săptămâni-prima sa calatorie mai lungă în străinătate. Urmatoarea va fi treizeci de ani mai tarziu, la Teheran când se va întalni cu Churchil şi Roosvelt- şi asta din pozitia de stăpân absolut al URSS.

Nu departe de casa în care locuia Stalin se află un cămin de barbati-cam 500 de persoane trăiesc aici. Amarâti care-şi caută de lucru şi trăiesc de pe o zi pe alta. Printre ei şi un austriac de 24 de ani,prost îmbracat şi mereu flâmand. Visează să ajunga un mare pictor şi chiar a dat examen la Academia de Artă dar a fost respins ca fiind total lipsit de talent. El,în niciun caz nu crede asta. Picteaza mici acuarele cu tot felul de clădiri din Viena si pe care le vinde pentru câteva coroane. Cu puţinii bani caştigati de-abia are ce mânca. De regulă,o sticla de lapte şi o jumătate de pâine cumparate de la băcănia din colt. E tăcut, nu e deloc sociabil dar se inflamează când vine vorba de politică-uite cum se prăbuşeste lumea. Când vorbeşte,tare si incoerent,îi cade în ochi un smoc de păr pe care îl aruncă înapoi cu o mişcare caraghioasă a capului.

In catastifele căminului e trecut ca fiind Adolf Hitler, născut la Braunau,fără ocupaţie.

Nici Stalin şi nici Hitler nu ies prea des în oras:unul scrie iar celălalt picteaza. Dar cand o fac, au o preferinţă:parcul de lânga Palatul Schronbunn. Interesant:aproape de centrul puterii Imperiului Austro-Ungar. Poate că s-au întalnit pe aleile înghetate ale parcului,poate chiar s-au salutat.
Si cum amîndoi erau irascibili nu e greu de imaginat ca din nimic s-ar fi putut încăiera iar gruzinul Djugaşvilli ar fi înfipt un cuţit în pieptul austriacului famelic. Iar acesta,la rândul său, cu ultimele puteri-exact ca în romanele siropoase ale epocii- ar fi scos pistolul şi l-ar fi împuşcat pe agresivul necunoscut. Hitler si Stalin s-ar fi omorat unul pe altul,într-un parc din Viena,la început de înca nesingerosul secol XX?
Iar comisarul de poliţie chemat la faţa locului ar fi exclamat:ah,tinerii din ziua de azi!

Cum le rezolvă imaginatia pe toate dar determinismul istoric ne trage de mâneca şi ne spune că si fără cei doi şi nazismul şi comunismul si-ar fi dus până la capăt misiunea sângeroasă.

Asa că ,să-i privim pe cei doi cum se îndreapta unul catre altul pe aleea unui parc din Viena, îsi aruncă o privire indiferentă şi trec mai departe pâna se pierd în ceaţa umedă care s-a lăsat peste oraş.

Nu departe,pe Ringstrase,trecătorii se uită curioşi la noul Mercedes Benz testat de un croat de 21 de ani-asta era meseria lui ,să vadă cum reacţionează automobilul la curbele mai strânse. Atât de mare era zgomotul făcut de maşină că Stalin, aflat in micuţul său apartament închidea fereastra când şoferul mai dădea o tura şi prin Schonbrunner, Nu stia câte dureri de cap avea să-i dea şoferul peste aproape 40 de ani când acesta va deveni conducătorul Iugoslaviei iar toata lumea îl va cunoaşte sub numele de Iosif Broz Tito.

Stalin lucrează de zor la carte dar ca orice revoluţionar are şi momente de scăpare:îi cade cu tronc bona familiei. Care bonă il respinge indignată pe gruzin.e prea urât. Dar cedează în fata lui Buharin ,alt revoluţionar care-l viziteaza des pe Stalin. Iar viitorul tătuc al popoarelor nu va uita niciodată acest afront iar Buharin va sfârsi în fata plutonului de execuţie-putem specula şi aşa.

Chiar Troţki vine în vizita la gazda lui Stalin dar nu-l recunoaşte . Mai bine: aflat la Viena unde trăia la limita Troţki spusese despre Stalin ca este un”atlet de iarmaroc cu muşchi falsi”.

Chiar când avea loc aceasta primă întâlnire rattă dintre Stalin si Troţki, la Barcelona se năstea Ramon Mercader cel care,în 1940, avea să-l asasineze pe Troţki, la ordinul lui Stalin.
Dar,acum, în 1913,familia lui Mercader se bucură: au un băieţel.

Deocamdata ,în Viena friguroasă a lui februarie 1913 Troţki nu dă doi bani pe revoluţionarul trimis de Lenin să scrie o carte. De altfel, Stalin pleacă din Viena, intră clandestin în Rusia si pe 23 februarie este arestat de politia ţaristă. O arestare deloc glorioasă:ca să ascape, discipolul lui Lenin se deghizase în femeie dar tot fusese prins. Condamnat, autoritatile ţariste l-au trimis în Siberia.

Să revenim la Viena unde Hitler tot visează sa junga cel mai mare pictor.În mai fuge deoarece armata emisese pe numele său un ordin de încorporare.Se ascunde la Munchen, continuă sa picteze mici acuarele şi sa traiasca la limită.Stă cu chirie in casa croitorului Popp care văzand cât de amarât îi e chiriasul îl mai invita uneori la masă. Hitler îsi instaleaza şevaletul în centrul oraşului şi face mici crochiuri turiştilor . Noaptea citeşte multă literatură politică şi viseaza să ajunga deputat în parlamentul Bavariei. Doamna Popp îl îndeamna să lase deoparte astfel de cărţi, sa se tina mai bine de pictură. Hitler îi răspunde: Doamnă, mai poţi să stii ce-ţi foloseşte în viaţa şi ce nu?

PS-Text inspirat de 1913-Vara secolului de Florian Illies- Polirom,2016, o carte uimitoare,neapărat de citit.

O poveste incredibilă,despre două personaje pe care cei din jurul lor îi vedeau ca pe doi rataţi şi care ,dupa aceea ,s-au dovedit două genii ale răului. Au creat cea mai sângeroasă epocă a istoriei, aşa cum nu s-a mai întâmplat vreodată.

La începutul lui ianuarie 1913 soseşte în Gara de Nord din Viena, cu trenul de Cracovia, un rus de 34 de ani-de fapt gruzin,din marele Babilon al Imperiului Ţarist- neingrijit, cu faţa ciupită de vărsat de vânt şi târând dupa el un geamantan uriaş. Are un paşaport falsificat pe numele Stavros Papadoupolos dar numele lui adevarat este Iosif Vissarionovici Djugaşvilli. Dar ca revoluţionar era cunoscut ca Stalin. Chiar aşa se prezenta: Mă numesc Stalin. Iosif Stalin.

De parca era James Bond,nenăscutul erou al lui Fleming.

Grăbit Stalin ia tramvaiul spre o casa conspirativă din Schonnbruner. De ce venise necunoscutul Iosif la Viena? Mentorul său Lenin îl trimisese din Cracovia pentru a scrie Marxismul si problema naţionala-va fi îndrumarul de căpătâi al problemei naţionale în viitoarea Uniune Sovietica.

Stalin stă la Viena patru săptămâni-prima sa calatorie mai lungă în străinătate. Urmatoarea va fi treizeci de ani mai tarziu, la Teheran când se va întalni cu Churchil şi Roosvelt- şi asta din pozitia de stăpân absolut al URSS.

Nu departe de casa în care locuia Stalin se află un cămin de barbati-cam 500 de persoane trăiesc aici. Amarâti care-şi caută de lucru şi trăiesc de pe o zi pe alta. Printre ei şi un austriac de 24 de ani,prost îmbracat şi mereu flâmand. Visează să ajunga un mare pictor şi chiar a dat examen la Academia de Artă dar a fost respins ca fiind total lipsit de talent. El,în niciun caz nu crede asta. Picteaza mici acuarele cu tot felul de clădiri din Viena si pe care le vinde pentru câteva coroane. Cu puţinii bani caştigati de-abia are ce mânca. De regulă,o sticla de lapte şi o jumătate de pâine cumparate de la băcănia din colt. E tăcut, nu e deloc sociabil dar se inflamează când vine vorba de politică-uite cum se prăbuşeste lumea. Când vorbeşte,tare si incoerent,îi cade în ochi un smoc de păr pe care îl aruncă înapoi cu o mişcare caraghioasă a capului.

In catastifele căminului e trecut ca fiind Adolf Hitler, născut la Braunau,fără ocupaţie.

Nici Stalin şi nici Hitler nu ies prea des în oras:unul scrie iar celălalt picteaza. Dar cand o fac, au o preferinţă:parcul de lânga Palatul Schronbunn. Interesant:aproape de centrul puterii Imperiului Austro-Ungar. Poate că s-au întalnit pe aleile înghetate ale parcului,poate chiar s-au salutat.
Si cum amîndoi erau irascibili nu e greu de imaginat ca din nimic s-ar fi putut încăiera iar gruzinul Djugaşvilli ar fi înfipt un cuţit în pieptul austriacului famelic. Iar acesta,la rândul său, cu ultimele puteri-exact ca în romanele siropoase ale epocii- ar fi scos pistolul şi l-ar fi împuşcat pe agresivul necunoscut. Hitler si Stalin s-ar fi omorat unul pe altul,într-un parc din Viena,la început de înca nesingerosul secol XX?
Iar comisarul de poliţie chemat la faţa locului ar fi exclamat:ah,tinerii din ziua de azi!

Cum le rezolvă imaginatia pe toate dar determinismul istoric ne trage de mâneca şi ne spune că si fără cei doi şi nazismul şi comunismul si-ar fi dus până la capăt misiunea sângeroasă.

Asa că ,să-i privim pe cei doi cum se îndreapta unul catre altul pe aleea unui parc din Viena, îsi aruncă o privire indiferentă şi trec mai departe pâna se pierd în ceaţa umedă care s-a lăsat peste oraş.

Nu departe,pe Ringstrase,trecătorii se uită curioşi la noul Mercedes Benz testat de un croat de 21 de ani-asta era meseria lui ,să vadă cum reacţionează automobilul la curbele mai strânse. Atât de mare era zgomotul făcut de maşină că Stalin, aflat in micuţul său apartament închidea fereastra când şoferul mai dădea o tura şi prin Schonbrunner, Nu stia câte dureri de cap avea să-i dea şoferul peste aproape 40 de ani când acesta va deveni conducătorul Iugoslaviei iar toata lumea îl va cunoaşte sub numele de Iosif Broz Tito.

Stalin lucrează de zor la carte dar ca orice revoluţionar are şi momente de scăpare:îi cade cu tronc bona familiei. Care bonă il respinge indignată pe gruzin.e prea urât. Dar cedează în fata lui Buharin ,alt revoluţionar care-l viziteaza des pe Stalin. Iar viitorul tătuc al popoarelor nu va uita niciodată acest afront iar Buharin va sfârsi în fata plutonului de execuţie-putem specula şi aşa.

Chiar Troţki vine în vizita la gazda lui Stalin dar nu-l recunoaşte . Mai bine: aflat la Viena unde trăia la limita Troţki spusese despre Stalin ca este un”atlet de iarmaroc cu muşchi falsi”.

Chiar când avea loc aceasta primă întâlnire rattă dintre Stalin si Troţki, la Barcelona se năstea Ramon Mercader cel care,în 1940, avea să-l asasineze pe Troţki, la ordinul lui Stalin.
Dar,acum, în 1913,familia lui Mercader se bucură: au un băieţel.

Deocamdata ,în Viena friguroasă a lui februarie 1913 Troţki nu dă doi bani pe revoluţionarul trimis de Lenin să scrie o carte. De altfel, Stalin pleacă din Viena, intră clandestin în Rusia si pe 23 februarie este arestat de politia ţaristă. O arestare deloc glorioasă:ca să ascape, discipolul lui Lenin se deghizase în femeie dar tot fusese prins. Condamnat, autoritatile ţariste l-au trimis în Siberia.

Să revenim la Viena unde Hitler tot visează sa junga cel mai mare pictor.În mai fuge deoarece armata emisese pe numele său un ordin de încorporare.Se ascunde la Munchen, continuă sa picteze mici acuarele şi sa traiasca la limită.Stă cu chirie in casa croitorului Popp care văzand cât de amarât îi e chiriasul îl mai invita uneori la masă. Hitler îsi instaleaza şevaletul în centrul oraşului şi face mici crochiuri turiştilor . Noaptea citeşte multă literatură politică şi viseaza să ajunga deputat în parlamentul Bavariei. Doamna Popp îl îndeamna să lase deoparte astfel de cărţi, sa se tina mai bine de pictură. Hitler îi răspunde: Doamnă, mai poţi să stii ce-ţi foloseşte în viaţa şi ce nu?

PS-Text inspirat de 1913-Vara secolului de Florian Illies- Polirom,2016, o carte uimitoare,neapărat de citit.

O poveste incredibilă,despre două personaje pe care cei din jurul lor îi vedeau ca pe doi rataţi şi care ,dupa aceea ,s-au dovedit două genii ale răului. Au creat cea mai sângeroasă epocă a istoriei, aşa cum nu s-a mai întâmplat vreodată.

La începutul lui ianuarie 1913 soseşte în Gara de Nord din Viena, cu trenul de Cracovia, un rus de 34 de ani-de fapt gruzin,din marele Babilon al Imperiului Ţarist- neingrijit, cu faţa ciupită de vărsat de vânt şi târând dupa el un geamantan uriaş. Are un paşaport falsificat pe numele Stavros Papadoupolos dar numele lui adevarat este Iosif Vissarionovici Djugaşvilli. Dar ca revoluţionar era cunoscut ca Stalin. Chiar aşa se prezenta: Mă numesc Stalin. Iosif Stalin.

De parca era James Bond,nenăscutul erou al lui Fleming.

Grăbit Stalin ia tramvaiul spre o casa conspirativă din Schonnbruner. De ce venise necunoscutul Iosif la Viena? Mentorul său Lenin îl trimisese din Cracovia pentru a scrie Marxismul si problema naţionala-va fi îndrumarul de căpătâi al problemei naţionale în viitoarea Uniune Sovietica.

Stalin stă la Viena patru săptămâni-prima sa calatorie mai lungă în străinătate. Urmatoarea va fi treizeci de ani mai tarziu, la Teheran când se va întalni cu Churchil şi Roosvelt- şi asta din pozitia de stăpân absolut al URSS.

Nu departe de casa în care locuia Stalin se află un cămin de barbati-cam 500 de persoane trăiesc aici. Amarâti care-şi caută de lucru şi trăiesc de pe o zi pe alta. Printre ei şi un austriac de 24 de ani,prost îmbracat şi mereu flâmand. Visează să ajunga un mare pictor şi chiar a dat examen la Academia de Artă dar a fost respins ca fiind total lipsit de talent. El,în niciun caz nu crede asta. Picteaza mici acuarele cu tot felul de clădiri din Viena si pe care le vinde pentru câteva coroane. Cu puţinii bani caştigati de-abia are ce mânca. De regulă,o sticla de lapte şi o jumătate de pâine cumparate de la băcănia din colt. E tăcut, nu e deloc sociabil dar se inflamează când vine vorba de politică-uite cum se prăbuşeste lumea. Când vorbeşte,tare si incoerent,îi cade în ochi un smoc de păr pe care îl aruncă înapoi cu o mişcare caraghioasă a capului.

In catastifele căminului e trecut ca fiind Adolf Hitler, născut la Braunau,fără ocupaţie.

Nici Stalin şi nici Hitler nu ies prea des în oras:unul scrie iar celălalt picteaza. Dar cand o fac, au o preferinţă:parcul de lânga Palatul Schronbunn. Interesant:aproape de centrul puterii Imperiului Austro-Ungar. Poate că s-au întalnit pe aleile înghetate ale parcului,poate chiar s-au salutat.
Si cum amîndoi erau irascibili nu e greu de imaginat ca din nimic s-ar fi putut încăiera iar gruzinul Djugaşvilli ar fi înfipt un cuţit în pieptul austriacului famelic. Iar acesta,la rândul său, cu ultimele puteri-exact ca în romanele siropoase ale epocii- ar fi scos pistolul şi l-ar fi împuşcat pe agresivul necunoscut. Hitler si Stalin s-ar fi omorat unul pe altul,într-un parc din Viena,la început de înca nesingerosul secol XX?
Iar comisarul de poliţie chemat la faţa locului ar fi exclamat:ah,tinerii din ziua de azi!

Cum le rezolvă imaginatia pe toate dar determinismul istoric ne trage de mâneca şi ne spune că si fără cei doi şi nazismul şi comunismul si-ar fi dus până la capăt misiunea sângeroasă.

Asa că ,să-i privim pe cei doi cum se îndreapta unul catre altul pe aleea unui parc din Viena, îsi aruncă o privire indiferentă şi trec mai departe pâna se pierd în ceaţa umedă care s-a lăsat peste oraş.

Nu departe,pe Ringstrase,trecătorii se uită curioşi la noul Mercedes Benz testat de un croat de 21 de ani-asta era meseria lui ,să vadă cum reacţionează automobilul la curbele mai strânse. Atât de mare era zgomotul făcut de maşină că Stalin, aflat in micuţul său apartament închidea fereastra când şoferul mai dădea o tura şi prin Schonbrunner, Nu stia câte dureri de cap avea să-i dea şoferul peste aproape 40 de ani când acesta va deveni conducătorul Iugoslaviei iar toata lumea îl va cunoaşte sub numele de Iosif Broz Tito.

Stalin lucrează de zor la carte dar ca orice revoluţionar are şi momente de scăpare:îi cade cu tronc bona familiei. Care bonă il respinge indignată pe gruzin.e prea urât. Dar cedează în fata lui Buharin ,alt revoluţionar care-l viziteaza des pe Stalin. Iar viitorul tătuc al popoarelor nu va uita niciodată acest afront iar Buharin va sfârsi în fata plutonului de execuţie-putem specula şi aşa.

Chiar Troţki vine în vizita la gazda lui Stalin dar nu-l recunoaşte . Mai bine: aflat la Viena unde trăia la limita Troţki spusese despre Stalin ca este un”atlet de iarmaroc cu muşchi falsi”.

Chiar când avea loc aceasta primă întâlnire rattă dintre Stalin si Troţki, la Barcelona se năstea Ramon Mercader cel care,în 1940, avea să-l asasineze pe Troţki, la ordinul lui Stalin.
Dar,acum, în 1913,familia lui Mercader se bucură: au un băieţel.

Deocamdata ,în Viena friguroasă a lui februarie 1913 Troţki nu dă doi bani pe revoluţionarul trimis de Lenin să scrie o carte. De altfel, Stalin pleacă din Viena, intră clandestin în Rusia si pe 23 februarie este arestat de politia ţaristă. O arestare deloc glorioasă:ca să ascape, discipolul lui Lenin se deghizase în femeie dar tot fusese prins. Condamnat, autoritatile ţariste l-au trimis în Siberia.

Să revenim la Viena unde Hitler tot visează sa junga cel mai mare pictor.În mai fuge deoarece armata emisese pe numele său un ordin de încorporare.Se ascunde la Munchen, continuă sa picteze mici acuarele şi sa traiasca la limită.Stă cu chirie in casa croitorului Popp care văzand cât de amarât îi e chiriasul îl mai invita uneori la masă. Hitler îsi instaleaza şevaletul în centrul oraşului şi face mici crochiuri turiştilor . Noaptea citeşte multă literatură politică şi viseaza să ajunga deputat în parlamentul Bavariei. Doamna Popp îl îndeamna să lase deoparte astfel de cărţi, sa se tina mai bine de pictură. Hitler îi răspunde: Doamnă, mai poţi să stii ce-ţi foloseşte în viaţa şi ce nu?

PS-Text inspirat de 1913-Vara secolului de Florian Illies- Polirom,2016, o carte uimitoare,neapărat de citit.

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Carte

Ultima oră