Biserica Ortodoxă face, la 15 octombrie, pomenirea Sfântului Martir Luchian (Lucian), preotul Antiohiei celei mari. Sinaxarul ne spune că Luchian având părinţi binecredincioşi, după moartea lor, împărţindu-şi averea săracilor, se nevoia cu citirea dumnezeiestilor Scripturi prin care a atras pe mulţi iudei şi elini la credinţa întru Hristos. “Lăsându-şi apoi casa şi mergând la Nicomidia, îndemna spre nevoinţă pe cei ce de frica chinurilor se lepădau de credinţă. Şi ştiind a scrie frumos, a lăsat bisericii nicomidenilor o carte scrisă în trei stâlpi care cuprinde tot Testamentul Vechi şi Nou. Şi se făcuse mai presus decât tot omul, prin înălţimea faptelor celor bune şi a nevoinţei. Aflând de el Maximian şi rusinându-se a-l vedea la faţă, ca nu cumva, prin puterea cuvântului lui să se defaime, a grăit cu acesta de după perdea, şi cunoscând nemutarea gândului lui, l-a osândit la închisoare şi foame îndelungată. Multe zile nici mâncând, nici bând, s-a săvârşit în închisoare. Şi trupul lui din porunca guvernatorului a fost aruncat în mare. Iar din voia lui Dumnezeu, un delfin, ţinându-l pe umere, l-a scos la uscat”. (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
