Chiar dacă umbrite parțial de criza globală Covid-19, alegerile din SUA rămân evenimentul politic al anului 2020. Trump vs Biden îi preocupă pe americani încă de la începutul anului. De fapt de patru ani, ar răspunde răspicat democrații. Pentru mulți non-americani, sistemul electoral pare complicat, ușor expirat, greu de explicat și de înțeles.
Cert este că actuala criză Covid-19 a încurajat votul masiv prin corespondență. Prin intermediul Meridian International Center (https://www.meridian.org/), profesorul Jake Grumbach de la Universitatea Washington din Seattle a evidențiat 14 aspecte mai puțin cunoscute despre alegeri. SUA au 50 de state, plus districtul federal Washington D.C, la care se adaugă Puerto Rico.
1. Am putea afla câștigătorul alegerilor abia în 2021
Votul prin corespondență va îngreuna numărarea buletinelor și anunțarea câștigătorului în noaptea alegerilor. Cel mai probabil, scorul va fi atât de strâns, că rezultatul va fi confirmat abia după soluționarea mai multor litigii în instanță. “Sunt o serie de factori pentru care am putea afla numele președintelui abia după mai bine de o lună. Este vorba și despre incompetență și lipsa unor investiții majore în administrația electorală. Secretarul de stat desemnat de guvernatorul fiecărui stat este cel care conduce alegerile. Ca procent din PIB, SUA investesc mult mai puțin în acest sens decât alte democrații de pe glob. Vom avea nenumărate procese privind renumărarea și validarea alegerilor.”
2. Alegeri în 50 de moduri diferite
Pe glob există aproape 30 de state federale, însă SUA sunt singurele unde alegerea națională este suma a 50 de alegeri regionale. SUA sunt cea mai descentralizată țară din lume. Practic, fiecare dintre cele 50 de state are propriul sistem și este responsabilă din toate punctele de vedere pentru organizarea alegerilor. Tocmai de aceea, trebuia implementat un sistem cu colegii și electori, pentru ca in final, președintele să fie ales printr-o procedură echitabilă.
Senatul nu este ales însă într-un mod echitabil. Fiecare stat are 2 senatori, chiar dacă Wyoming are doar 500.000 de locuitori, iar California are 40 de milioane. De aceea miza este pe statele mici, pe zonele rurale, care au putere mare în Senat. Tocmai de asta multe companii miniere se află în statele mai mici din SUA. Cine câștigă votul popular în mai multe state cheie, adună numărul necesar de electori și devine președinte. S-a întâmplat în mod repetat ca președintele ales să fi adunat mai puține voturi la nivel național decât contracandidatul său.
3. Unul din 5 americani nu are drept de vot
Procentul persoanelor care trăiesc în SUA, dar nu au cetățenia americană și implicit nu au drept de vot este de aproape 20%, adică aproape 65 de milioane de oameni. Procentul celor care își exercită dreptul la vot este de 50%, cu un posibil record istoric în 2020, înlesnit de votul prin corespondență. Există mai multe state care interzic dreptul la vot pentru persoanele care au fost încarcerate.
Conform Grumbach, SUA are cel mai mare număr de persoane încarcerate de pe glob, atât numeric cât și per capita. În Florida, aproape 10% dintre persoanele cu drept de vot (aproape 2 milioane de oameni) au fost private de acest drept ca urmare a ispășirii unei condamnări la închisoare. Aceștia încearcă să își recâștige acest drept în instanță, însă fără folos până în acest moment.
4. Alegeri de 11 miliarde de dolari
În 2008, când americanii au devenit cu adevărat interesați de costul real al organizării alegerilor, incluzând campaniile electorale ale celor două partide și ale celor doi candidați, lumea a rămas șocată că acestea au costat puțin peste un miliard de dolari. Alegerile din 2020 vor bate însă orice record și vor costa mai mult de 11 miliarde de dolari.
“S-au investit sume uriașe în campania celor doi candidați, cu un plus pentru Joe Biden, căruia i s-au alăturat mai mulți donatori pe ultima sută de metri. Banii însă contează mai puțin în alegerea președintelui. Contează mai mult la nivel local și regional. La nivel prezidențial, oamenii știu foarte bine dacă îl plac pe Trump sau nu, dacă au votat cu democrații toată viața sau nu. Banii au rolul de a mobiliza propriul electorat ca să iasă la vot. Pe lângă afișele stradale și publicitatea electorală din media, activiștii de partid sună fiecare votant, îi trimit mesaje, scrisori și se preocupă mai puțin de convingerea unui alegător democrat să își schimbe opțiunea.”
5. Votul prin corespondență
De câteva decenii s-a tot avansat posibilitatea votului prin corespondență, însă doar câteva state au adoptat-o. Criza Covid a schimbat această percepție, iar votul prin corespondență a devenit o necesitate.
“În Colorado s-a acceptat votul prin corespondență în 2014 și cifrele vorbesc de la sine. Prezența la vot a crescut masiv, mai ales în rândul tinerilor care nu votaseră niciodată. Trebuie să te înregistrezi pentru a vota, iar statul îți trimite buletinul de vot prin poștă. Dacă nu vrei să votezi în felul acesta, o poți face în continuare în mod tradițional în ziua votului. Oamenii se tem de nerespectarea distanțării sociale în secțiile de vot și își doresc să voteze prin corespondență. Doar că succesul unei astfel de proceduri depinde de fiecare administrație federală în parte. În New York a durat o lună până au numărat toate voturile prin corespondență la alegeri pentru consiliul local”.
6. Discriminarea este element-cheie al alegerilor
Deși există de peste 100 de ani un amendament la Constituție, abia din 1965 s-a legiferat dreptul de vot al tuturor americanilor indiferent de rasă sau etnie. 73,3% dintre votanții din 2016 au fost albi, cu aproape 12% mai puțini decât la alegerile din 1988, de exemplu.
Procentul votanților afro-americani s-a menținut aproape constant în ultimii 30 de ani (9,8% în 1988, 11.9% din 2016), cu un plus de prezența la alegerea lui Barack Obama (12,1% în 2008 și 12.9% în 2012). Procentul votanților de origine asiatică și a celor latino s-a triplat în ultimii 30 de ani, de la 1,2 la 3,6% și de la 3,6 la 9,2).
7. Unul din cinci congressmani aparține unei minorități
Fie că vorbim de Camera Reprezentanților sau Senat (538 de membri în total - 438 la Cameră, 100 la Senat), s-a dublat numărul membrilor Congresului aparținând unei minorități. Alegerile pentru Congres au loc din doi în doi ani. Dacă în 2001 au fost 36 de afro-americani în congres, astăzi sunt 50, hispanicii au ajuns în 20 de ani de la 19 la 39 de reprezentanți, asiaticii de la 7 la 15, iar americanii nativi au ajuns de la 1 la 2 membri ai Congresului. Numărul total a ajuns în 20 de ani de la 63 la 106 reprezentanți ai minorităților rasiale.
Chiar și așa, profesorul Grumbach atrage atenția că progresul în materie de egalitate rasială este foarte lent și îngreunat de “atitudinea autoritară a forțelor de ordine față de minorități, încarcerări masive din rândul minorităților, stagnarea sau declinul prosperității în răndul minorităților, resegregarea educațională în sensul în care tot mai mulți copii de culoare nu își doresc să meargă la școală cu alți copii albi, politica autoritară antiimigrație inițiată de administrația Obama, dar dusă la extrem de administrația Trump”.
8. Banii dictează
Sprijinul financiar acordat în timpul campaniei electorale, fie unui partid la modul general sau unui candidat în mod particular este un obicei obișnuit în majoritatea țărilor de pe glob. Profesorul Grumbach subliniază că inegalitatea rasială este accentuată de faptul că donatorii din SUA nu doar că se implică direct în alegerea unui candidat în interiorul unui partid, dar se asigură că acesta va implementa și politicile dorite de aceștia. Practic, candidat ajunge acea persoană care reușește să adune cei mai mulți bani de la donatori, fiindcă fără acești bani nu poți să îți cumperi reclamă stradală, online sau în media, plus voluntari care să bată din ușă în ușă pentru tine.
Iar cum banii se află preponderent în buzunarele albilor, fără o creștere semnificativă pentru afro-americani și latino, este evident cine dictează politicile din SUA. Donațiile se fac în mod oficial, cu număr de înregistrare, adresă și toate datele personale. În perioada 1980-2012, aproape 27 de milioane de donatori unici au donat peste 33 de miliarde de dolari. Astăzi, peste o treime din populația SUA este formată din minorități etnice și rasiale, însă un studiu realizat de profesorul Grumbach arată că totalul donațiilor tuturor acestor minorități reprezintă doar 10% din totalul donațiilor, restul de 90% provenind de la albi.
Inegalitatea rasială începe de la procentul scăzut al membrilor minorităților care s-au înregistrat pentru a vota, continuă cu numărul scăzut al reprezentanților din Congres, susținuți de un număr și mai mic de donatori din rândul minorităților.
9. Politica e doar pentru bărbați?
Dacă ești bărbat alb, șansele tale de a ajunge în Congresul American sunt mult mai mari decât pentru femei. Șansele să ajungi în Congres dacă ești femeie albă sunt cu 50% mai mici, scad de 4 ori dacă ești bărbat dintr-o minoritate și de 10 ori dacă ești o femeie dintr-o minoritate rasială. Partidul Democrat este statistic vorbind mult mai deschis să susțină în funcții publice femei din rândul minorităților rasiale
10. Voucher pentru democrație
Autoritățile locale din Seattle, statul Washington au lansat programul “Democracy Vouchers (Voucher pentru democrație)”, prin care fiecare cetățean cu drept de vot primește un voucher în valoare de 50 dolari din partea statului, pe care îl poate dona politicianului pe care dorește să îl susțină. Voucherul nu poate fi folosit în alt scop.
Astfel s-ar limita capacitatea de imixtiune a bărbaților albi potenți financiar, dispuși să investească masiv în anumiți politicieni pentru a-și atinge interesele. Se află mai multe procese pe rolul Curții Constituționale pentru a modifica dreptul de a dona anonim sume uriașe unui candidat.
11. Suprimarea dreptului la vot
Sunt câteva state pe muchie de cuțit, precum Carolina de Nord, Ohio, Wisconsin sau Pennsylvania, care ar putea decide cine va fi viitorul președinte al SUA. Influențarea rezultatului este posibilă prin suprimarea dreptului la vot. O metodă folosită deja în Texas este cea de a permite colectarea voturilor prin corespondență într-un singur loc pentru tot colegiul elector, astfel descurajându-se deplasarea votanților pentru a-și plasa buletinul de vot.
Houston și Dallas, ambele cu câte 10 milioane de locuitori, dispun de un singur loc de colectare a voturilor. Mai mult, buletinul de vot trebuie semnat de fiecare alegător. Dacă un membru al biroului electoral consideră că semnătura nu este identică cu cea de la înregistrare, poate anula votul.
12. Redesenarea hărților
Votul în SUA este parțial secret, dar partidele au baze de date vaste cu cine, unde, cu cine votează. Ajunși la putere, atât democrații, cât și republicanii, fac eforturi uriașe pentru a redesena districtele de vot, astfel încât să se asigure că au numărul necesar de votanți ca să își adjudece acel district.
13. Fraudarea alegerilor
O atenția sporită a fost acordată încă din 2016 posibilității ca alegerile din SUA să fie fraudate prin imixtiunea unui stat străin, cum ar fi Rusia. Fie prin hackeri, fie prin metode clasice de vot multiplu în special în cazul votului prin corespondență. Profesorul Grumbach consideră că nu există motive de îngrijorare.
“Este aproape imposibilă replicarea buletinului de vot. Nu există probe concludente care să ateste tentative de hacking asupra votului prin corespondență. În schimb, până și un copil de 12 ani poate să spargă și să acceseze sistemul electronic din secțiile de votare. Tocmai din acest motiv se insistă ca buletinul de vot să fie pe hârtie”. El a adăugat că presupusele campanii de la fake news inițiate de site-uri atribuite Rusiei au menirea de a descuraja electoratul democrat în a ieși la vot, ceea ce în cazul unor state mici, decise la doar câteva mii de voturi, au avut un impact decisiv.
14. Alegătorii capitalei nu contează?
Locuitorii capitalei SUA, Washington D.C, se luptă fără folos pentru obținerea statutului de stat federal. Practic, locuitorii Capitalei nu sunt reprezentați de niciun senator, iar alesul lor în Camera Reprezentanților nici măcar nu are drept de vot. Același lucru este valabil și pentru locuitorii din Puerto Rico, cetățeni americani fără reprezentare în Congres.
