Preacucernici cititori ai „Jurnalului Naţional”, v-aţi cam lăsat pe tânjeală în ultima vreme, nu vreţi să mă mai ajutaţi deloc. Ce v-aţi zis? Lasă că trage ăsta ca prostu’, scrie pănă-i sar capacele, iar noi citim, bine-mersi. Eeei, taică, nu aşa-i în capitalism. Unii cu munca, iar alţii cu statu’, asta a fost demult, când „Scânteia” ţinea locul „Evenimentului zilei”, ca tiraj vorbesc, acu’, alta e treaba altele sunt condţiile de creştere şi dezvoltare, atât ale tineretului, cât şi ale altor categrorii sociale, ca să mă exprim aşa. Avem condiţii minunate de muncă şi viaţă, se consumă iarăşi mici, se bea din nou bere la halbă, ca odinioară, în fabrici şi uzine duduie şomajul, pe ogoare ţăranii… tot ţărani au rămas. Şi uite, aflând toate astea, îţi vine să dai cu pumnul în masă, că tot n-ai ce pune uneori pe ea, şi să strigi: „Jos capitalismul”. Ce spuneam? Pardon… jos prietenia vroiam să spun, între, dintre noi şi poporul rus care libertate ne-a adus, jos oameni buni, puneţi-vă pe burtă şi ascultaţi ce vă spune pământul. Închideţi repede tot ce aţi deschis, lichidaţi carnetul CEC, vindeţi animalele de pe lângă casă, tăiaţi copacii, daţi drumul la câine, secaţi fântânile, daţi-vă demisia, cumpăraţi-vă funie să puteţi lega bine destinul, dărâmaţi casa, sărutaţi-i pentru ultima dată prispa, că vine… capitalismul. Cine vine? Pe la uşi, pe la fereşti care „teveaul” mătii eşti? Iar m-am luat cu scrisul şi nu m-aţi ajutat cu nimic! Fraţilor, dictatorul a fugit, mă rog, până la urmă l-au dus încet, chiar n-aveţi să relataţi o faptă de la locul de muncă, un coleg care, vorba aia, e bun de dat în gât, o îndeplinire de plan, o şpagă dată unui brigadier, o mită de directoraş, o secretară pe felie, cu unu’ venit de sus, un pluguşor, o ascuţitoare… Nu vreţi să-mi spuneţi nimic, ai? Bine, voi aţi vrut-o! Stingeţi ţigările şi puneţi-vă centurile, urmează revoluţia din aprilie ’95. Cu peronul pe… Baloteşti. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
