Cu sindicatele s-a văzut ieri, nu e de glumit. Nici măcar o glumă proastă nu poţi să faci cu ele, că îţi bat măr scutierii, de-l văd pe Pavel Todoran şi-n valiza plină cu cremă de bocanci şi borcanele de miere, primite de la mame de acasă. Forţa s-a dovedit tovarăşi, daţi-mi voie să spun aşa că îmi sunteţi dragi şi colegi de suferinţă pe deasupra, stă în mâna celor mici. Nu vreau aici, de la această tribună să subapreciez pumnul, forţa pumnului sindical, a dlui Pavel Todoran, aflat în fruntea CNSLR-Frăţia, şi să trec în lumina viitorului, bâzâitul tovarăşilor mei de drum, de ziarişti vorbesc, bâzâit ce dă ocol floarei guvernamentale ca tăunul legat cu aţă de picior. Trei portavoci, tovarăşi, lăsaţi aplauzele puternice şi prelungi că mă strânge salopeta, fac cât o mie-una maşini de scris. Ce Forţa Presei, ce comitete de acţiune, până n-ai scos oamenii să defileze pe „Magheru” şi să bage basculantele în poarta palatului, claxonând melodii de Ion Dolănescu, nu-ţi dau ăştia, care sunt tot ai noştri, de guvernanţi mă fac că vorbesc, nimica. Da’, nimica, mă-nţelegeţi, tovarăşi, vreau să fie trecut şi aspectul ăsta în procesul verbal. Noi, tăunii din presa scrisă, ar fi bine să ne apucăm de agricultură: o panseluţă, o gogonea, un pui. Ne-a dat Todoran ăsta o lecţie de viaţă, băi, fraţilor, că-mi vine să frâng maşina de scris pe genunchi de necaz. „Să vedeţi domnle prim- ministru”, parcă-i aud pe tovarăşii mei de gazete, având în vedere situaţia grea – „bla-bla-bla, bla-bla-bla, noi gazetarii lu’ peşte, ne-a ajuns cuţitul de hârtie la peroneu, bla-bla-bla, şi blu-blu-blu, şi ştiţi, iertare, am venit să dăm, n-am venit să luăm…”. Şi apucă-te să dai comunicate în ziare centrale, locale, toate din hârtie, păzea, aoleo, şi uite că de atunci şi până acum primim acelaşi lucru: CANCI. Iar Todoran al meu, bine-mersi, cu umerii între două remorci, a intrat în Palatul Victoria cu o hârtie în mână şi a ieşit cu un sul pe care erau tecute, acceptate, toate revendicările sindicale. Bravo, tată, ne-ai lăsat cu buza umflată! Todorane, eşti bun de redactor-şef, de director de ziar, de preşedinte fondator, vino la noi să ne scoţi din cerneală, măcar cu prestări servicii. Şi vorba lui Dolănescu: „Uşor, puiule, uşor/ ce trimiţi atâta dor/ şi pe ploaie şi pe nor/ şi pe tren şi pe vapor/ trimtie mai puţinel/ şi vino mata cu el”, măi Todorane.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
