Învăţ să uit. Nu merită să porţi prin viaţă poveri ce nu-ţi aparţin, să plăteşti cu bucăţi de timp şi dor neputinţa unora de a fi în stare de un sentiment sau altul. Arunc la coş cuvintele care au îmbătat nopţile şi trupurile, învăţ să uit. Ofer doritorilor exerciţii de iubire, vreau în schimb exerciţii de uitare! Nu mai am nevoie de mândrie căzută în genunchi, nici de îmbrăţişarea dinaintea ploii, căci învăţ să uit! Nu mai am nevoie de vise ascunse în anunţuri de mică despărţire, nici de promisuni făcute cu sângele zvâcnind! Învăţ să uit şosele, haine, case, parfumuri, obiceiuri, îmi sunt de ajuns staţiile unde nu opreşte nimic, floarea de cireş! Învăţ să uit! Declar nule toate amintirile fără viitor, respiraţiile de ani douăzeci, rugăminţile fierbinţi, intrările şi ieşirile în decoruri de mocirlă, declar nule toate faptele de dragoste şi arme cu muguri pe ţeavă, căci învăţ să uit. Am să bag într-un anticariat toate cărţile nescrise, pline cu semne care arată că „ce a fost” a vrut cu tot dinadinsul să intre în cuprins, astfel încât prin rafturile inimii mele o să fie o furtună ce o să-mi facă sufletul moară de vânt. Învăţ să uit, deci, învăţ să zbor! Bună dimineaţa
MARIUS TUCĂ
