O întâlneam, vă aduceţi aminte, mai peste tot. De la organizaţiile de bază până în echipele CTC, de la Căminul Cultural până la formaţiile de dansuri populare. Întreprinzătoare, atât cât să nu-i deranjeze pe cei de sus, nu prea frumoasă, tot timpul în mişcare, de multe ori înjurată că mai dădea cu socialiştii de pământ, era repede iertată de toată lumea: „lasă bă, că e fată de comitet!” Era pe vremri o serbare câmpenească, fata nostră înălţa baloane, răsucea mititei, discuta cu toată lumea, căuta să apropie băieţii cu fetele, fetele cu băieţii, fetele cu fetele, băieţii cu băieţii, ce să mai vorbim, încuraja prieteniile în grup. Mereu singură - a văzut-o careva cu vreun bărbat de gât? – fata de comitet a înfruntat comunismul cum a putut şi ea, a fost în întreprinderi, pe ogoare, liantul dintre intelectuali şi muncitori, dintre brigadieri şi şefi BOB, dintre bucătărese şi asistente medicale. Şi dacă am rezistat acelor vremuri de tristă amintire (şi la Revoluţie fata noastră a avut un cuvânt de spus, un steag de dus şi un coş cu mâncare) am rezistat şi pentru că a existat fata de comitet. Revoluţia, başca lovitura de stat, ca să nu mai vorbim de întâmplările din decembrie au luat-o pe fata de comitet pe nepregătite. Cu capitalismul în coastă, legenda noastră vie a trebuit să se reprofileze, s-a făcut în funcţie de pregătire şi relaţii ba coafeză, ba şofer de taxi, sau s-a lipit de vreun birou de presă, ba chiar unele, cele mai înalte, s-au făcut ziariste. Văzând degringolada de prin ţară, mă gândesc, mi se mai întâmplă şi mie, că n-ar fi rău ca fata de comitet să fie repusă în drepturi. Iată, aşadar, o soluţie pertinentă, demnă de luat în seamă, soluţie numită: Fata de comitet.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
