Am trecut pintr-o săptămână de foc, băi fraţilor. Asta după ce Veta noastră, a tuturor, deschise pârtia bombelor capcană, ici la Suceava. De atunci şi până cum bombele se ţin şir, numai că nici una din aceste ultime aparţii – te miri pe unde – nu a mai făcut poc. Pericolul e aşa de mare, ca-n poanta aia cu lupul, căci o să vină ziua-n care o bombă, mare, frumoasă, adevărată, o să fie amplasată bine mersi fără s-o mai bage ccineva în seamă şi atunci ea, la ora H, o să facă POC: Colea o mână, ici Ţara Românească, ici un ochi, colea Transilvania. O altă bombă care n-a explodat a fost aniversarea zilei de 15 martie, în mai multe oraşe, de către cetăţeni maghiari. Cu toate că se pregătise explozibilul, fitilul, cutia de chibrituri, nu s-a găsit nici o Ildiko, adică o Vetă de-a lor, care să pună foc. Nişte bombiţe mici care doar au bâzâit, încă n-au apucat să explodeze, au fost drujbele sindicaliştilor din Industria Lemnului. Deocamdată cum spuneam, drujbele ţării au bâzâit la urechile celor care trebuie să audă, dar e posibil ca, mâine-poimâine, nişte scaune înalte, fără să sară în aer, să rămână fără picioare. Nu e de joacă, drujbaşii noştri au experinţa marilor concursuri, unde au doborât copaci adevăraţi de sute e ani, care mor în picioare, n-o să se împidice ei acum de un ciot. Bomba cu cea mai mare putere a fost amorsată, însă, taman ieri la Centrul Internaţional de Presă. Unde reprezentanţii întregii prese din România, atât cea scrisă, cât şi cea audio-vizuală, başca editorii, inclusiv cei de carte, au creat, după cinci ani lumină, un „Grup de acţiune – Forţa Presei”, grup ce este împuternicit să negocieze cu Puterea toate problemele pe care le are (Presa nu Puterea) de ieri, de azi, dintotdeauna. Băieţi, cu voi cei de la Putere vorbesc, umblaţi uşor cu „Forţa Presei” că s-ar putea să zburaţi fără aripi da’ cu fulgi cu tot. Puţintică răbdare, că venim!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
