În Bucovina, femeile procedează în modul următor, când vor să știe dacă bolnavul mai are zile sau nu. Topesc ceară sau plumb: dacă materia topită ia forma crucii, e semn de moarte pentru bolnav; dacă ia altă formă, se crede că va tăi.
Când un bolnav se împărtășește și anafura ce e în linguriță stă deasupra vinului, bolnavul se va face sănătos; dacă însă cade la fund, va muri. Dacă un om greu bolnav doarme în timpul maslului, va muri degrabă; dacă însă va fi treaz tot timpul, e semn că se va însănătoși.
În unele părți ale Bucovinei, se adună mai multe rămurele de „lemnul Domnului”, se pun într-o oală cu apă la foc să mocnească: dacă apa, până a doua zi, se face roșie, bolnavul va muri; dacă însă e albă, e semn că va trăi. T
ot în Bucovina, dacă cel ce trage de moarte, nici nu moare, nici nu se ridică, obișnuiesc să-l scalde pe bolnav într-o scăldătoare făcută dintr-o buruiană numită „șistelină”. După această scăldătoare, trebuie neapărat să se aleagă, până în două-trei zile, într-un fel sau altul.
În Moldova, se scaldă bolnavul într-o scăldătoare în urma unui mort; după aceea i se va alege, oari moarte, ori se îndreaptă. În Bucovina, se mai recurge la următorul mijloc spre a ști dacă bolnavul va trăi sau nu.
Se măsoară 9 păhărele de apă și se pun într-un vas să stea până a doua zi: În ziua următoare, le măsoară din nou; dacă a crescut apa, cu un păhărel sau cu jumătate de pahar, bolnavul va trăi; dacă însă apa a scăzut, omul trebuie să moară.
