Elon Musk spune că Starlink trebuie să rămână o rețea civilă, pentru că distrugerea sateliților săi ar declanșa o avalanșă de resturi care ar bloca accesul omenirii la spațiu. Avertismentul vine la doar o săptămână după ce un satelit militar rusesc s-a apropiat la câteva sute de metri, poate chiar mai puțin, de un satelit radar al companiei finlandeze ICEYE, folosit de armata ucraineană. Ce s-a întâmplat pe orbită arată că frontul nu se mai oprește la granița atmosferei.
Duminică, 25 octombrie 2026, Elon Musk a publicat pe X un mesaj scurt, dar foarte apăsat: „Acesta este, într-adevăr, unul dintre principalele motive pentru care Starlink trebuie să rămână o operațiune civilă. Poate fi utilizat pentru infrastructură militară, dar nu poate fi folosit pentru atacuri cu caracter ofensiv fără echivoc, care l-ar expune la un răspuns armat. Un adversar care ar distruge sateliții Starlink ar provoca un efect de domino al distrugerii, care ar genera o vastă zonă de resturi, făcând spațiul inutilizabil.”
Musk răspundea unei postări publicate la 05:35 de utilizatorul FilmLadd, care le reproșa criticilor lui Musk că nu înțeleg miza: „Rusia are capacitatea de a arunca în aer sateliți în spațiu. A dovedit-o pe 15 noiembrie 2021, când a lansat o rachetă PL-19 Nudol asupra unui satelit vechi, al său.” Autorul încheia: „Spațiul ar putea deveni inutilizabil timp de ani sau chiar secole. Vă place să conduceți cu GPS? Starlink TREBUIE să rămână o entitate civilă.”
Avertismentul nu e o teorie. Între 15 și 18 octombrie 2026, satelitul militar rusesc Kosmos 2612, lansat în aprilie, a urmărit satelitul radar ICEYE-X36. Satelitul aparține filialei americane a companiei finlandeze ICEYE și e operat de firma finlandeză. ICEYE furnizează imagini radar Ucrainei din 2022, iar în ianuarie a semnat un contract cu Ministerul Apărării de la Kiev. Potrivit firmei americane de monitorizare LeoLabs, satelitul rusesc a redus distanța de la peste 320 de kilometri la aproximativ cinci kilometri între 15 și 16 octombrie, apoi s-a poziționat alternativ în fața și în spatele satelitului finlandez. Cea mai mare apropiere a avut loc pe 18 octombrie, în jurul orei 04:35, ora României. Estimările variază de la circa 500 de metri până la doar câteva zeci de metri. LeoLabs a fost categorică: „Nu a fost o conjuncție de rutină sau un simplu survol. Comportamentul este compatibil cu operațiuni sofisticate de întâlnire și proximitate.”
Nu era prima încercare. Directorul ICEYE, Rafal Modrzewski, a declarat pentru Reuters că, în mai, alți patru sateliți ruși s-au apropiat de un satelit al companiei. Firma și-a mutat satelitul, iar rușii au manevrat din nou după el. Profesorul Jaan Praks, de la Universitatea Aalto din Finlanda, a spus pentru Kauppalehti: „Așa ceva nu s-a mai făcut niciodată atât de deschis și de provocator.” Despre intenția Moscovei, a adăugat: „Este un mesaj politic clar: suntem pe urmele voastre și ne putem apropia.” Praks a explicat că, la viteze orbitale de șapte kilometri pe secundă, un satelit ar putea distruge altul doar așezându-se în calea lui, și a comparat întâlnirea cu cea dintre un autoturism și un tanc.
Pe 21 octombrie, cazul a ajuns la ONU. Brian Hardesty, consilier al delegației americane la Conferința pentru Dezarmare, a declarat în Prima Comisie a Adunării Generale că satelitul rusesc „a manifestat un comportament amenințător, manevrând intenționat periculos de aproape de un satelit comercial”. El a adăugat: „Aceste comportamente par compatibile cu o operațiune de armament pe orbită. Decizia de a desfășura aceste activități a fost în mod deliberat iresponsabilă.” Reprezentantul Rusiei a calificat acuzațiile drept „absurde”.
Episodul se adaugă unei serii de semnale care merg în aceeași direcție. În 2021, testul antisatelit rusesc a pulverizat satelitul scos din uz Kosmos 1408, iar rezultatul au fost peste 1.500 de fragmente care pot fi urmărite și sute de mii de bucăți mai mici. Echipajul Stației Spațiale Internaționale, inclusiv cosmonauții ruși, a trebuit să se adăpostească în navele de salvare. În octombrie 2022, diplomatul rus Konstantin Voronțov a avertizat la ONU că infrastructura „cvasi-civilă” folosită de Occident în sprijinul Ucrainei poate deveni „o țintă legitimă pentru represalii”, o aluzie directă la Starlink. În februarie 2024, Washingtonul a avertizat că Rusia dezvoltă o capacitate nucleară antisatelit, iar două luni mai târziu Moscova a blocat cu vetoul său, în Consiliul de Securitate, o rezoluție împotriva armelor nucleare pe orbită. Între timp, bruiajul GPS atribuit Rusiei a perturbat zborurile civile în regiunea Mării Baltice și în Finlanda.
Peste toate acestea planează ceea ce Musk numește „efectul de domino”: sindromul Kessler, descris în 1978 de cercetătorii NASA Donald Kessler și Burton Cour-Palais. Când densitatea obiectelor de pe orbita joasă devine prea mare, fiecare coliziune produce resturi care provoacă alte coliziuni, într-o reacție în lanț care se întreține singură. Starlink are mii de sateliți pe orbita joasă. Un atac asupra lor ar putea transforma acele altitudini într-o zonă interzisă, cu urmări pentru navigație, comunicații, prognoze meteo și sistemele bancare de pe întreaga planetă.
De aici vine logica lui Musk. Cât timp Starlink rămâne civil, un atac asupra lui ar fi greu de justificat. Dacă ar deveni armă ofensivă, ar intra în rândul țintelor legitime, iar urmăririle de pe orbită din ultimele luni arată că Rusia e pregătită să acționeze în spațiu.
This is indeed one of the main reasons that Starlink must remain a civilian operation. It can be used for infrastructure that is military, but it cannot be used for unequivocally offensive strikes that make it fair game to be struck back. An adversary blowing up Starlink satellites would create a domino effect of destruction that would generate a vast field of debris making space unusable.
— Elon Musk (@elonmusk) October 25, 2026
