Când au fost acceptate femeile în diplomaţia română, un domeniu rezervat bărbaţilor

07 Mar 2020 | scris de Andreea Vasilescu
Când au fost acceptate femeile în diplomaţia română, un domeniu rezervat bărbaţilor Galerie foto (2)

După drum lung și anevoios pentru recunoașterea profesională într-un domeniu rezervat până atunci exclusiv bărbaților, femeile din România au pătruns în corpul diplomatic de carieră abia după al doilea război mondial, relatează Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, într-un amplu material prezentat în pagina de Facebook, pe care îl preluăm şi noi.

Concurs

La 16 martie 1946, Ministerul Afacerilor Străine anunța public un concurs pentru ocuparea posturilor vacante de atașați de legație și de atașați de consulat (cele mai mici grade diplomatice și consulare).

Condiţiile pe care persoanele interesate de a participa la concurs trebuiau să le îndeplinească erau: „(1) să fie cetăţean român, bucurându-se de toate drepturile civile şi politice, (2) să aibă vârsta de minimum 21 de ani împliniţi şi maximum 30 de ani, (3) să fi îndeplinit obligaţiunile militare, (4) să fie apţi pentru serviciu, din punct de vedere al sănătăţii, (5) să posede diplomă de doctor sau licenţiat în drept sau litere din ţară sau străinătate, în acest din urmă caz, recunoscute conform legilor în vigoare”.

Tematica

Tematica de concurs pe baza căreia candidaţii urmau să fie examinaţi cuprindea următoarele: „(a) organizarea constituţională şi administrativă a României şi a principalelor State străine, (b) principii generale de drept internaţionale public şi privat, (c) elemente de drept civil, comercial şi maritim, (d) elemente de economie politică şi de politică comercială, istoria doctrinelor economice (e) geografie politică şi comercială, (f) istoria diplomatică de la 1815 până astăzi, (g) geografia şi istoria românilor, (h) limbile română şi franceză, precum şi o a treia la alegerea candidatului” .

Anunțul concursului de admitere în diplomație din 1946

Examenul urma să se desfăşoare în două etape.

Prima etapă cuprindea două probe scrise care erau eliminatorii.

Astfel, candidaţii trebuiau să elaboreze o lucrare de drept internaţional public în limba română şi o lucrare de istorie diplomatică în limba franceză. A doua etapă consta în susţinerea unui interviu oral.

Candidaţii urmau să primească note de la zero la zece, iar media minimă de admitere era nota şase. Comisia pentru concursul de ataşaţi de legaţie şi ataşaţi consulari era compusă din diplomați de carieră și universitari reputați, președinte fiind secretarul general al ministerului, Vasile Stoica.

Examenul scris pentru ataşaţi de legaţie s-a desfășurat la 15 mai 1946, lista cu candidaţii admişi la examenul oral fiind publicată în ordine alfabetică, fără menţionarea notei obţinute.

Candidaţii admişi la examenul oral au fost evaluați de profesorul universitar Constant Georgescu la probele (1) organizarea constituţională şi administrativă a României şi a principalelor state străine, (2) principii generale de drept internaţional public şi privat, (3) elemente de drept civil, comercial şi maritim; de Ion Christu la elemente de economie politică şi de politică comercială, istoria doctrinelor economice; de Victor Brabetzianu la geografia politică şi comercială; de Eugen Filotti la istoria diplomatică de la 1815 până astăzi; de Constantin Văllimărescu la geografia şi istoria românilor; de Noti Constantinide la limbile română şi franceză, precum şi o a treia limbă la alegerea candidatului.

Examinarea la istoria diplomatică urma a se realiza în limba franceză. Nota finală la examenul oral era reprezentată de media notelor acordate de fiecare membru al comisiei, iar ordinea finală de clasare a candidaţilor era stabilită după calcularea mediei între nota examenului scris şi a celui oral.

Lista finală admiși la concurs

Admişi

În urma examenului scris, au fost admişi la examenul oral un număr de 39 de candidaţi.

Din cauza obţinerii unei medii la examenul scris sub nota şase, 15 candidaţi au fost respinşi la examenul oral.

De asemenea, 17 candidaţi au absentat de la concurs.

Dintre cei 39 de candidaţi admişi la examenul oral, unul s-a retras din concurs, iar ceilalţi 38 au obţinut toţi medii generale peste 6.

În conformitate cu regulamentul de concurs, acest lucru i-ar fi îndreptăţit pe toţi cei 38 de candidaţi să fie admişi ca ataşaţi de legaţie, însă ministrul de Externe Gheorghe Tătărăscu a decis ca doar 15 dintre aceştia să fie încadraţi la Ministerul Afacerilor Străine .

Printre cei admiși s-au numărat primele femei diplomat de carieră din România: Maria Dimitriu Șoimu și Mariana Zlatcu, alături de Alexandru Paleologu, cunoscutul intelectual și viitor Ambasador al României la Paris în 1990.

Ordin intern de repartizare a noilor diplomați admiși în 1946

Maria Dimitriu Șoimu avea studii universitare de drept, fiind încadrată mai întâi la Diviziunea Protocolului, fiind apoi transferată la Diviziunea Politică.

După 1947 a rămas în exil în Franța. Pe când îşi făcea lucrarea despre Simon Bolívar şi-a cunoscut viitorul soṭ, pe José Antonio de Villegas, diplomat columbian.

Maria Dimitriu a avut trei copii, a făcut alte studii, economice, apoi şi-a construit o carieră strălucită la UNCTAD – United Nations Conference on Trade and Development -, la departamentul economic al Biroului Internaṭional al Muncii, Geneva, scrie RADOR.

A scris articole, a lucrat cu diplomaṭi şi economişti ai lumii, a trăit în America şi Europa.

După 1990 s-a întors în ṭară, iar în 2014 ziarele au scris despre ea „ştiri de senzaṭie”: o bătrână cu o vitalitate extraordinară, care se luptă să-şi obṭină proprietăṭile şi conduce maşina, mai scrie RADOR.

Mariana Zlatcu, căsătorită Alexandrescu chiar în 1946, era absolventă de științe economice, deținând un doctorat în științe economice și politice, cu tema: Contribuția Statelor Unite la organizarea relațiilor internaționale și la dezvoltarea dreptului internațional.

Cariera lor s-a terminat abrupt în 1947, odată cu instaurarea deplină a regimului comunist și epurarea totală a diplomaților vechiului regim. Chiar dacă au avut o carieră diplomatică atât de scurtă, ele deschid calea integrării femeilor în corpul diplomatic și consular al României!

Întrucât în dosarele personale nu deținem fotografii ale acestor prime reprezentante de carieră ale diplomației feminine, apelăm pe această cale la cititorii noștri pentru obținerea unor fotografii și alte documente despre acestea!

Din aceeași perioadă datează și premiera numirii unei femei în funcția de ministru de externe din lume, cea a Anei Pauker, la 6 noiembrie 1947, eveniment umbrit din păcate de contextul ocupației sovietice și de contribuția sa nefastă la instaurarea comunismului în România.

După 1948 femeile au început să pătrundă tot mai mult în sistemul diplomatic, prima ambasadoare a României fiind Olimpia Solomonescu, la post în Senegal în perioada 6 aprilie 1979 - 21 mai 1982.

Abia însă după Revoluția din 1989 femeile au beneficiat cu adevărat de egalitatea de șanse, corpul diplomatic și consular al României devenind perfect echilibrat și în ceea ce privește egalitatea de gen, numeroase femei îndeplinind cu succes cele mai înalte funcții din cariera diplomatică: ministru, ambasador, consul general ori reprezentant la diverse organizații internaționale. 

Alte stiri din Life style

Ultima oră