Regizorul Cristian Mungiu a obținut sâmbătă seară Palme d’Or la cea de-a 79-a ediție a Festivalului de la Cannes pentru filmul Fjord, devenind al zecelea regizor care câștigă două premii Palme d'Or, alăturându-se rândurilor lui Francis Ford Coppola, Ken Loach și Michael Haneke. După triumful din 2007 cu 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, Mungiu confirmă încă o dată statutul său de autor major al cinemaului contemporan. În discursul rostit pe scena de la Cannes, regizorul român a vorbit despre degradarea lumii actuale și responsabilitatea generației prezente față de copii și viitor, scrie Le Figaro
Cea de-a 79-a ediție a Festivalului de la Cannes s-a încheiat cu acordarea Palme d’Or lui Cristian Mungiu pentru filmul Fjord. Marele Premiu a fost câștigat de Andrei Zviaghințev pentru Minotaur, iar Premiul Juriului i-a revenit regizoarei Valeska Grisebach pentru Aventura visată. Iată palmaresul complet al marelui festival al cinematografiei mondiale.
Palme d’Or – Cristian Mungiu
Cristian Mungiu intră în cercul foarte restrâns al regizorilor care au câștigat de două ori Palme d’Or. Regizorul român, premiat acum pentru filmul Fjord, obținuse prima sa Palme în 2007 pentru 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile.
„Prima dată este o surpriză”, a declarat el pe scenă. „Apoi vine bucuria. Îți amintești întotdeauna a doua oară. Această seară va rămâne întipărită în memoria mea. [...] Starea lumii nu este cea mai bună. Nu sunt foarte mândru de ceea ce le lăsăm copiilor noștri. Schimbarea ar trebui să înceapă cu noi.”
Acest film este „un mesaj pentru toleranță, pentru incluziune, pentru empatie. Sunt termeni minunați pe care îi iubim cu toții, dar trebuie aplicați mai des”, a declarat el în momentul în care a primit Palme d’Or, conform France 24
Inspirat din fapte reale, Fjord rezonează cu istoria personală a lui Cristian Mungiu, devenit sâmbătă al zecelea regizor din istorie care câștigă două Palme d’Or, alăturându-se unor nume precum Francis Ford Coppola, Ken Loach sau Michael Haneke.
„Am crescut într-un regim care știa mai bine decât noi, cetățenii, de ce aveam nevoie”, a declarat el pentru AFP în timpul Festivalului de la Cannes.
„Am crezut că totul s-a încheiat odată cu prăbușirea comunismului, iar astăzi descoperim că asemenea lucruri se pot întâmpla chiar și în societățile democratice, chiar și cu cele mai bune intenții”, a adăugat cineastul.
Cristian Mungiu a cunoscut consacrarea la Cannes tocmai explorând această perioadă întunecată din istoria României.
Premiat cu Palme d’Or în 2007, al doilea său lungmetraj, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, prezenta povestea cutremurătoare a unui avort clandestin în timpul regimului Nicolae Ceaușescu.
La aproape douăzeci de ani distanță, Cristian Mungiu nu și-a pierdut deloc determinarea de a aborda subiectele incomode.
„Cinema-ul trebuie să rămână polemic”, a declarat el pentru AFP. „Cred că, în cinematografie, am început să pierdem libertatea de a exprima cu adevărat ceea ce gândim. Sunt prea multe filme cuminți, care îți confirmă că ideologia momentului este cea corectă, iar acesta nu este rolul cinemaului.”
Recent, în R.M.N. (2022), Mungiu analiza punctele oarbe ale toleranței prin povestea revoltei unui sat din Transilvania împotriva angajării a doi muncitori din Sri Lanka la brutăria locală, o poveste inspirată și ea dintr-un caz real.
„Prin intermediul unor mici evenimente din sate mici, încerc să vorbesc despre natura umană (...) care nu se schimbă atât de ușor... Sunt suficiente 24 de ore pentru a identifica un dușman (...) și pentru a elibera instinctele animale care există în noi. Oameni care sunt vecini pot ajunge mâine să violeze, să tortureze și să ucidă”, explica atunci regizorul.
În tinerețe, Cristian Mungiu a studiat literatura engleză și americană înainte de a urma cursurile școlii de film din București.
În timpul studiilor de cinema, a lucrat ca asistent de regie la producții străine filmate în România, printre care Capitaine Conan de Bertrand Tavernier și Train de vie de Radu Mihăileanu.
După absolvire, a realizat mai multe scurtmetraje. Primul său lungmetraj, Occident, a fost remarcat în 2002 la Quinzaine des Réalisateurs, secțiune paralelă a Festivalului de la Cannes.
Festivalul avea să ocupe apoi un loc aparte în cariera sa, atât ca regizor, cât și ca membru al diferitelor jurii.
Într-o țară în care cinematografia suferă din cauza lipsei cronice de finanțare și a dezinteresului publicului, un premiu câștigat pe Croazetă reprezintă „o legitimare”, un adevărat „certificat de calitate”.
Marele Premiu – Andrei Zviaghințev
Medalia de argint a palmaresului a revenit filmului Minotaur, al regizorului rus Andrei Zviaghințev. Turnat în Letonia, filmul arată modul în care războiul lovește viața cotidiană a burgheziei ruse. Cineastul, care trăiește în exil la Paris, l-a atacat direct pe Vladimir Putin pe scenă:
„Milioane de oameni de ambele părți ale liniei frontului speră la sfârșitul carnagiului, iar singurul care poate opri acest măcel este președintele Rusiei.”
Premiul Juriului – Valeska Grisebach
Juriul prezidat de Park Chan-wook a recompensat Aventura visată, un western de frontieră cu accente balcanice semnat de regizoarea Valeska Grisebach. Cineasta explorează o față ascunsă a Europei de la periferie prin căutarea unei femei care încearcă să-și regăsească prietenul din copilărie.
Premiul pentru interpretare masculină – Emmanuel Macchia și Valentin Campagne
Tinerii actori Emmanuel Macchia și Valentin Campagne au câștigat prestigiosul Premiu pentru interpretare masculină pentru rolurile lui Pierre și Francis din filmul Coward, regizat de belgianul Lukas Dhont. Cei doi interpretează soldați tineri care își trăiesc povestea de dragoste în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Vizibil emoționat, Emmanuel Macchia a declarat pe scenă:
„Sper sincer ca acest film să îi ajute pe tinerii băieți și fete să se iubească pe ei înșiși și să se accepte așa cum sunt, pentru că acesta este cel mai frumos lucru.”
Premiul pentru regie – Javier Ambrossi, Javier Calvo și Pawel Pawlikowski
Premiul pentru regie a fost acordat ex aequo regizorului polonez Pawel Pawlikowski pentru road-movie-ul alb-negru Fatherland și duo-ului spaniol Los Javis pentru La Bola Negra.
„Ne întrebam dacă trebuie să îi omagiem pe cei care au venit înaintea noastră, iar realizând acest film am înțeles că singura modalitate de a le aduce un omagiu este să ne asigurăm că generația următoare va avea aceeași reflecție”, au declarat Javier Calvo și Javier Ambrossi, care le-au adus un omagiu mentorilor lor Pedro Almodóvar și Rodrigo Sorogoyen.
Premiul pentru interpretare feminină – Virginie Efira și Tao Okamoto
În lacrimi, Virginie Efira a primit, alături de partenera sa de joc Tao Okamoto, Premiul pentru interpretare feminină pentru rolurile Marie-Lui și Mari din filmul Soudain, regizat de japonezul Ryūsuke Hamaguchi.
Pe scenă, Virginie Efira și-a început cu greu discursul:
„A fost o bucurie și o onoare în fiecare clipă. Această aventură a fost una colectivă, o experiență de viață care va rămâne pentru totdeauna gravată în memorie. El are curajul extraordinar de a privi cea mai bună parte din noi, cea care există în mijlocul contradicțiilor noastre.”
Publicul le-a aplaudat îndelung.
Premiul pentru scenariu – Emmanuel Marre
Regizorul francez Emmanuel Marre a primit Premiul pentru scenariu pentru Mântuirea noastră, un film cu Swann Arlaud în rol principal, care urmărește destinul lui Henri Marre, unul dintre strămoșii cineastului, ce a încercat să-și găsească locul în regimul de la Vichy.
„Oamenii aceștia, care au nevoie să domine și să se liniștească excludându-l pe celălalt, atunci când ajung în fruntea unui stat sau a unei companii, ajung să comită genocid”, a declarat scenaristul și regizorul pe scenă.
Caméra d’Or – Marie Clémentine Dusabejambo
După Irak în 2025, Rwanda este în centrul atenției în 2026. Regizoarea Marie Clémentine Dusabejambo a câștigat Caméra d’Or, premiul pentru cel mai bun debut cinematografic al celei de-a 79-a ediții a Festivalului de la Cannes, cu lungmetrajul Ben’Imana, proiect la care lucrează de treisprezece ani.
Filmul, prezentat în secțiunea Un Certain Regard și primit cu ovații în picioare, spune povestea unei femei rwandeze interpretate de Clémentine U. Nyirinkindi într-o societate post-genocid. Pelicula s-a impus în fața altor treizeci de filme de debut prezentate pe Croazetă.
Palme d’Or pentru scurtmetraj – Federico Luis
Palme d’Or pentru scurtmetraj i-a revenit regizorului argentinian Federico Luis pentru Para los contrincantes (Pentru adversari), care urmărește destinul unui băiat mexican provenit dintr-un cartier sărac și care visează să devină campion la box.
Pe scenă, cineastul în vârstă de 36 de ani s-a declarat încântat de premiu și a profitat de ocazie pentru a aminti că „în lume se petrec lucruri crude”.
Queer Palm – Jane Schoenbrun
Teenage Sex and Death at Camp Miasma, un film despre identitatea trans care preia codurile filmelor slasher și este regizat de Jane Schoenbrun, a câștigat vineri seară Queer Palm, premiu alternativ dedicat filmelor care abordează tematici LGBT+.
Acesta este al treilea lungmetraj al regizorului american care se revendică non-binar și care a deschis secțiunea Un Certain Regard, dedicată noilor talente ale cinematografiei mondiale.
Filmul spune povestea unei regizoare care încearcă să relanseze o veche franciză horror căzută în uitare.
Creat anul acesta, Premiul Descoperire al Queer Palm a fost acordat filmului Du Fioul dans les artères de Pierre Le Gall, care urmărește o poveste de dragoste pasională între doi camionagii.
Palm Dog – Yuri din La Chienne
După triumful lui Messi (Anatomia unei prăbușiri) în 2023, a venit rândul lui Yuri să se impună drept noua vedetă canină a cinematografiei.
Vineri după-amiază, cățeaua a câștigat excentricul Palm Dog, premiu care recompensează de 25 de ani prestațiile câinilor-actori din filmele prezentate la Cannes.
Juriul, format din șase jurnaliști, a fost cucerit de prestația sa din La Chienne, filmul regizoarei chiliene Dominga Sotomayor. Animalul joacă rolul principal alături de actrița Manuela Oyarzún.
Semn că nu trebuie să te cheme Brad Pitt pentru a fi un mare actor. Uneori, un simplu „ham-ham” este suficient.
L’Œil d’Or – Pegah Ahangarani
Cel de-al unsprezecelea L’Œil d’Or din istoria Festivalului de la Cannes a recompensat documentarul Va veni revoluția al regizoarei iraniene Pegah Ahangarani.
Într-o oră și treizeci și cinci de minute, filmul prezintă complexitatea istoriei contemporane a Iranului într-o formă în același timp „poetică și istorică”, potrivit juriului prezidat de Mstyslav Chernov, care a acordat și o mențiune specială documentarului Tin Castle de Alexander Murphy.
Les mots en français de Cristian Mungiu, le réalisateur de la Palme d'Or "Fjord", sur le monde laissé aux prochaines générations.#cannes2026 pic.twitter.com/QtXpsKRapp
— france.tv cinéma (@francetvcinema) May 23, 2026
????️ #Cannes2026: "Fjord" du réalisateur roumain Cristian Mungiu reçoit la Palme d'or. pic.twitter.com/dzLbMk13SS
— Agence France-Presse (@afpfr) May 23, 2026
