La câteva ore după știrea că va fi audiat în fața unei comisii a Camerei Reprezentanților din SUA, într-o sesiune intitulată „Amenințarea europeană asupra libertății de exprimare și a inovației americane”, fostul comisar european Thierry Breton a publicat în Le Figaro o tribuna tăioasă împotriva presiunilor venite de la Washington. În timp ce congresmeni americani acuză Digital Services Act (DSA) că ar fi un instrument de cenzură digitală menit să lovească companiile de tehnologie din SUA, Breton denunță „supunerea” impusă Europei și avertizează că noua ofensivă a președintelui Donald Trump – amenințarea cu tarife vamale și restricții tehnologice – nu mai poate fi acceptată. Bruxelles-ul invocă siguranța utilizatorilor, dar Washingtonul vede în această lege riscul unui model coercitiv de cenzură globală.
Fostul comisar cheamă Europa să se ridice și să-și apere suveranitatea: „A venit timpul să ne unim forțele europene și să spunem:"Ridică-te, Europa!»”
TRIBUNĂ – Considerând că reglementările europene precum Digital Services Act (DSA) pun piedici companiilor americane din sectorul tehnologic, Donald Trump a amenințat cu impunerea unor noi tarife vamale. Este atacul de prea mult, apreciază fostul comisar european pentru Piața Internă și Digital.
Noi amenințări cu sancțiuni au fost lansate de peste Atlantic împotriva Europei și a oricărui responsabil care va aplica Digital Services Act (DSA), reglementarea europeană privind marile rețele sociale, fiind însoțite de bariere vamale și restricții tehnologice fără precedent.
Până unde vom accepta noi, cetățenii Uniunii Europene, această supunere? Supunerea în fața celor care vor să ne impună regulile lor, legile lor, ritmul lor. Supunerea în fața celor care pretind să ne dicteze principiile democratice și morale, regulile de conviețuire și chiar protecția propriilor noștri copii pe rețelele sociale. Cum și în numele a ce am putea arunca la gunoi legile noastre (DSA, DMA) de reglementare a mediului digital, votate cu luciditate, curaj și determinare de o majoritate covârșitoare a parlamentarilor europeni?
Se conturează astăzi, în privința acestor reglementări digitale, un adevărat ocean de neînțelegere între Europa și Statele Unite. Marile platforme – americane, în speță – exploatează această situație până la extrem, iar acest lucru este cu atât mai regretabil. Or, reglementarea spațiului informațional este tocmai condiția sine qua non pentru a transforma abordarea mercantilistă a câtorva actori într-o contribuție reală la progresul umanității și la binele comun.
Supunere față de democrația noastră
De-a lungul secolelor, omenirea a reușit să reglementeze și să organizeze spațiul terestru, maritim și aerian. Aceasta este prerogativa statelor și expresia suveranității naționale. A renunța astăzi la ordonarea celui de-al patrulea spațiu – spațiul informațional – și a-l lăsa pe mâna câtorva actori privați ar însemna un abandon istoric al binelui public, al ambiției politice și al promisiunii democratice. DMA și DSA nu sunt, în fond, decât transpunerea în mediul digital a regulilor noastre de conviețuire și a legilor noastre democratice – cu alte cuvinte, a dreptului nostru. Europa este primul și singurul continent care a făcut acest pas și are toate motivele să fie mândră de aceasta.
Trebuie amintit, de altfel, că nu a fost niciodată – și nu va fi vreodată – vorba de a aduce atingere libertății de exprimare prin reglementarea digitală. Aceasta a fost o preocupare legitimă și o exigență majoră a Parlamentului European.
Indiferent de unde provin, platformele trebuie să se supună democrației noastre dacă doresc să aibă acces la piața europeană pentru a-și vinde sau oferi serviciile. Europa este un continent liber în alegerile și legile sale și rămâne o piață deschisă – dar numai cu respectarea cadrului său legislativ și a suveranității sale democratice. Aceasta nu este negociabilă, nici tranzacționabilă. Platformele care nu respectă aceste reguli vor suporta sancțiuni severe, pe care Comisia Europeană are obligația de a le aplica cu promptitudine în caz de abatere.
Acord între Europa și Statele Unite
Fără taxe vamale, fără încercarea de a împiedica pe cineva, fără dorința de a institui interdicții în spațiul nostru digital european. Exact opusul a ceea ce Statele Unite au reușit să impună în spațiul fizic, al bunurilor și produselor. O nouă grilă unilaterală de tarife vamale, știm bine, lovește astăzi puternic întregul nostru continent. Ea ne obligă să ne punem întrebări. Să o spunem fără ocolișuri: o altă cale decât supunerea era posibilă. O altă metodă decât capitularea anticipată putea fi aleasă: aceea a raportului de forțe, asumat între parteneri de greutate comparabilă.
De ce Europa, primul partener comercial al Statelor Unite, nu este tratată la fel ca Mexicul sau Canada, care au volume de schimburi similare cu ale noastre în raport cu America? În urma negocierilor cu administrația Trump, aceste două țări au reușit să obțină o scutire totală de taxe vamale pentru peste 90% din exporturile lor și reduceri de la 10% până la 50% pentru restul, ceea ce le conferă o rată medie efectivă sub 5%. A fost rodul a patru luni de confruntare directă între Mexico și Ottawa cu Casa Albă. O confruntare care, departe de a fi câștigată dinainte, merita să fie purtată!
De partea sa, Comisia Europeană a început în mod justificat negocierile pe aceeași bază – zero pentru zero – și pe un perimetru foarte larg. De ce atunci Europa a ajuns să coboare pavilionul, acceptând un tarif de 15% și suprimarea completă a taxelor vamale pentru toate produsele americane, inclusiv cele agricole? Să mai adăugăm că, pentru a beneficia de acest „preț de prietenie”, Europa este constrânsă să se angajeze la achiziții de 750 de miliarde de dolari de gaz de șist și alte hidrocarburi americane, precum și la investiții suplimentare de 200 de miliarde pe an în economia americană, pe lângă fluxul actual de 300 de miliarde.
Este acesta cu adevărat cel mai bun „deal”, cum se spune astăzi, pe care Europa îl putea spera?
Ni s-a spus că supunerea era de preferat incertitudinii și riscului unui război comercial. Războiul, este adevărat, se încheie de regulă cu o capitulare. Dar după atâtea concesii făcute în numele unei stabilități tarifare ipotetice, cerute – pe bună dreptate – de întreprinderile noastre, ce certitudini am dobândit, ce garanții de durată avem? Și dacă Europa va fi din nou „pedepsită” pentru că nu cumpără suficient gaz din America? Sau pentru că ar decide să dedice sutele de miliarde cerute peste Atlantic în primul rând economiei europene și locurilor ei de muncă?
Ni s-a spus că trebuie să acceptăm umilința pentru a evita instabilitatea. Dacă nu ne vom trezi, vom avea și umilința, și instabilitatea. Va fi oare ultima ofensivă împotriva legilor noastre digitale suficientă ca să ne convingă?
A venit timpul să ne ridicăm. Să ne unim forțele europene și să spunem: „Destul, enough is enough, es reicht, adesso basta, dość tego, ya basta.”
Ridică-te, Europa!
Thierry Breton
Thierry Breton, fost ministru al Economiei în Franța și actual comisar european pentru Piața Internă și Digital, a fost implicat în conducerea mai multor companii franceze mari, inclusiv Atos, care au întâmpinat dificultăți financiare semnificative. Sub conducerea sa, Atos a realizat achiziții majore, precum Siemens IT, Bull, Xerox IT, Unify și Syntel, care au dus la o expunere financiară considerabilă și la o creștere semnificativă a datoriei companiei. Aceste achiziții, combinate cu o strategie de expansiune rapidă, au fost criticate pentru lipsa unei integrare eficiente și pentru concentrarea excesivă pe creșterea veniturilor în detrimentul unei strategii industriale solide. În 2019, Breton a părăsit Atos pentru a deveni comisar european, iar compania a continuat să se confrunte cu dificultăți financiare, inclusiv o datorie netă de 2,3 miliarde de euro în 2023. Criticii susțin că deciziile sale strategice au contribuit la declinul companiei, iar plecarea sa a lăsat Atos într-o perioadă de instabilitate financiară și schimbări frecvente în conducere
