Războiul din Ucraina se apropie de final, însă pacea care se conturează nu aduce siguranță, ci o nouă eră de instabilitate. Pe fondul negocierilor directe dintre președintele american Donald Trump și Vladimir Putin, Occidentul se pregătește să accepte un acord favorabil Moscovei, în timp ce Rusia își consolidează poziția și își proiectează ambițiile expansioniste spre alte zone vulnerabile, precum Republica Moldova și Georgia.
Pentru Europa, momentul este comparabil ca pericol cu anul 1939: retragerea efectivă a Americii din regiune, lipsa unei apărări proprii și emergența războiului hibrid – în care sabotajul și demoralizarea publică devin arme strategice – obligă Marea Britanie și aliații să își regândească rapid capacitățile militare și strategia de securitate. În fața unei „noi epoci întunecate”, nu mai este loc de iluzii sau amânări, scrie The Telegraph
Să renunțăm la iluziile deșarte privind o victorie a Kievului. Acum trebuie să ne asigurăm că Occidentul își poate apăra singurul.
A venit momentul să lăsăm indignarea, pasiunea și gândirea dorinței deoparte și să privim realitatea în față: ceea ce ar putea rămâne în istorie drept cel mai grav eșec de politică externă al Occidentului în secolul XXI este faptul că Ucraina a pierdut războiul împotriva Rusiei.
Conflictul se va încheia, cel mai probabil, mai curând decât mai târziu – și în termeni favorabili lui Putin. Marea Britanie trebuie să accepte că războiul din Ucraina este practic încheiat – și să se pregătească pentru un conflict și mai mare, care se conturează la orizont.
Discuțiile de mâine, din Alaska, dintre Trump și Putin, au scandalizat opinia publică europeană. Surse din apărarea britanică și-au exprimat în fața mea dezgustul față de faptul că liderul lumii libere se așază la aceeași masă cu cel mai nemilos conducător autoritar în viață, pentru a sfâșia teritorii dintr-o țară care a luptat eroic pentru principiile liberale și democratice pe care a fost fondată America – principii ce par să dispară dintr-o politică externă americană tot mai tranzacțională. Faptul că Trump speră să încheie înțelegerea oferindu-i lui Putin acces la mineralele rare ale Ucrainei a adăugat un iz neocolonial mirosului de trădare.
Indignarea justă a Europei este umbrită de ipocrizie. Ucraina a fost arsă nu doar de politica necruțătoare America First a lui Trump, ci și de refuzul dezastruos al Europei de a investi în propria apărare. Sfârșitul războiului este iminent – și va arunca Europa în cel mai periculos moment al său de la 1939 încoace.
Dinamicile geopolitice care au permis Ucrainei să reziste Rusiei s-au schimbat. Administrația Biden a fost mulțumită să mențină războiul într-un impas permanent. Speranța era că Occidentul va putea eroda treptat puterea Rusiei, reducând în același timp riscul unei confruntări nucleare.
Însă administrația Trump, departe de a dori distrugerea lentă a Rusiei, caută să cultive Moscova ca aliat, în timp ce se grăbește să contracareze cea mai mare amenințare la adresa supremației SUA – ascensiunea Chinei. Pe măsură ce Moscova devine tot mai dependentă de achizițiile de petrol și investițiile Beijingului, Washingtonul se teme că o Rusie izolată și lipsită de resurse riscă să devină un stat satelit al Chinei.
Există acum o logică strategică pentru ca atât Kievul, cât și Moscova să pună capăt războiului. Cu un Occident dispus să evite creșterea decisivă a sprijinului, Ucraina știe că, cu cât războiul continuă mai mult, cu atât consecințele vor fi mai dezastruoase din punct de vedere economic, demografic și – într-o țară cu rădăcini democratice fragile – și politic.
Experți de prim rang în Rusia de la Washington, precum Thomas Graham, cercetător la Council on Foreign Relations, consideră că Rusia este pe punctul de a obține o victorie sigură: „Dacă Kremlinul ar ajunge acum la o soluție negociată, ar obține cea mai mare parte din ceea ce își dorește. Ucraina nu va adera la NATO. Rușii nu vor fi împinși afară din teritoriile pe care le ocupă în Ucraina. Problema discriminării vorbitorilor de limbă rusă ar trebui rezolvată, pentru că majoritatea acestora trăiesc, în prezent, pe teritoriul ocupat de Rusia.”
Aliații lui Trump sunt, în liniște, încrezători că Putin a ajuns să înțeleagă faptul că ambițiile sale mai grandioase riscă să se întoarcă împotriva lui: cu cât un război pornit pentru a apăra „măreția rusă” se prelungește mai mult, cu atât crește riscul ca Rusia să coboare în clasamentul marilor puteri.
Trump își va obține înțelegerea, chiar dacă discuțiile din Alaska vor eșua. În loc să îl condamne pe Trump, Marea Britanie ar trebui să-și concentreze întreaga energie pe pregătirea pentru o nouă epocă cu mize extrem de ridicate.
Chiar și unii aliați ai lui Trump mi-au mărturisit teama că președintele ar putea concepe un acord făcut în grabă, care ar smulge porțiuni uriașe din Ucraina – și ar constrânge Europa să fie de acord, amenințând că va bloca utilizarea, de către continent, a armelor și tehnologiilor americane în sprijinul Ucrainei.
Putin va fi încurajat de acordul ce urmează, inevitabil, să vină. Se va concentra pe refacerea armatei sale și va lua în calcul alte planuri expansioniste împotriva Moldovei și Georgiei. Nu este exclus ca, în următorul deceniu, să izbucnească un conflict la scară europeană.
Cel mai bun mod de a preveni un astfel de scenariu este creșterea puterii militare a Europei până la un nivel care să-l descurajeze pe Putin, mai ales în condițiile retragerii efective a Americii din regiune.
Marea Britanie, în special, trebuie să se mobilizeze. Hotărârea clasei politice de a păstra statutul de mare putere militară evită însă întrebarea esențială: asupra căror capabilități letale ar trebui să se concentreze? Regatul Unit trebuie să decidă dacă poate servi Europa cel mai bine prin consolidarea armatei sale terestre sau prin valorificarea punctelor sale forte în domeniul naval și aerian.
Unii din cercurile militare consideră că ar trebui să ne concentrăm pe apărarea Nordului Arctic, unde „flota din umbră” a Rusiei amenință infrastructuri critice, precum cablurile submarine, și pe scenarii de război în care RAF ar putea oferi acoperire unei extinderi a forțelor terestre germane și poloneze în cazul unui război mondial. Oricare ar fi decizia, ea trebuie luată – și trebuie luată curând.
Marea Britanie trebuie să se pregătească, de asemenea, pentru o nouă eră a războiului hibrid. Potrivit expertului în Rusia Mark Galeotti, Moscova se îndepărtează de atacurile cibernetice de mare anvergură și se orientează spre sabotarea unor servicii deja degradate, într-un mod care contribuie la sentimentul că „totul este stricat”.
Ca urmare a ceea ce Galeotti a numit „transformarea inconvenientului în armă”, s-ar putea să ajungem în situația în care nu putem viziona un film online seara, sau nu putem rezerva un bilet de tren pentru că platforma electronică este nefuncțională.
Galeotti îmi spune: „Esența abordării ruse în război este să încerce să ne paralizeze, să ne facă atât de deziluzionați față de propriul nostru sistem, încât să fim prea ocupați gândindu-ne că nimic nu merge și punând sub semnul întrebării fundamentele acestuia, pentru a mai putea opune vreo rezistență organizată activităților rusești.”
Marea Britanie este periculos de nepregătită pentru a face față acestui tip nou, puternic și neobișnuit de conflict. Rusia va găsi o satisfacție aparte în a ne viza. Kremlinul nutrește o animozitate aproape irațională față de Marea Britanie; o anglofilie sinceră se împletește cu o anglofobie extremă.
Elita rusă tinde să vadă Marea Britanie ca pe o națiune de intelectuali, considerând sistemul educațional britanic drept vârful absolut și imaginându-și romantic că secțiile de poliție britanice sunt populate de genii în stilul Sherlock Holmes.
Prin aceeași logică, Kremlinul îi consideră pe britanici drept cei mai ingenioși și vicleni dintre adversarii occidentali. Este convins că Marea Britanie i-a dat Americii ideea de a stimula Revoluția Portocalie a Ucrainei – și se pregătește să-și ia revanșa.
Pe măsură ce o nouă epocă întunecată se abate asupra Europei, nu mai avem timp pentru reproșuri și regrete. Lumea noastră devine tot mai periculoasă; trebuie să fim pregătiți.
