Prezentat ca o descoperire strategică în politica europeană de apărare, instrumentul SAFE al UE s-ar putea dovedi a fi mult mai important – și mult mai controversat – decât s-a anunțat inițial, anunță European Conservative. În spatele termenilor „autonomie strategică” și „consolidare industrială” se ascunde un model de finanțare care leagă fondurile destinate apărării de condiționalități politice. Adevărata întrebare este dacă Bruxellesul consolidează capacitatea militară a Europei sau își extinde influența asupra statelor membre.
Regulamentul 2025/1106 din 27 mai 2025 a instituit instrumentul „Acțiunea de securitate pentru Europa” (SAFE) – un mecanism financiar conceput pentru a ajuta statele membre să crească cheltuielile pentru apărare și să consolideze baza industrială europeană de apărare. Oficial, SAFE are ca obiectiv să stimuleze pregătirea Europei în domeniul apărării prin finanțarea achizițiilor comune, extinderea producției industriale și eliminarea lacunelor în materie de capacități.
Mecanismul este simplu pe hârtie. SAFE acordă împrumuturi statelor membre pentru investiții publice în capacități de apărare și achiziții militare. Banii sunt strânși pe piețele de capital sau de la instituții financiare, apoi împrumutați mai departe. Pentru a avea acces la fonduri, fiecare țară trebuie să prezinte un plan de investiții detaliat: ce echipamente intenționează să cumpere, ce măsuri va lua, cât va cheltui, cum va fi structurată finanțarea și cum va respecta regulamentul.
Dar banii nu curg automat. Fondurile sunt eliberate în tranșe și numai după ce Comisia Europeană evaluează progresele înregistrate. Dacă Bruxelles consideră că punerea în aplicare este nesatisfăcătoare, poate suspenda plățile parțial sau integral. În practică, SAFE funcționează ca un sistem bazat pe etape, în care plata este strâns legată de aprobarea Comisiei.
Potrivit analizei juridice pregătite de grupul de reflecție polonez Ordo Iuris, controversa rezidă în mecanismul de condiționalitate „statul de drept” încorporat.
SAFE se referă în mod explicit la Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092, care a introdus un sistem general de condiționalitate pentru a proteja bugetul UE. În acest cadru, fondurile pot fi suspendate dacă Comisia concluzionează că încălcările statului de drept afectează – sau prezintă un risc grav de a afecta – interesele financiare ale Uniunii.
Este esențial faptul că nu trebuie dovedită existența unui prejudiciu financiar real. Este suficientă simpla existență a unui „risc grav”. Criteriile sunt largi și în mare măsură discreționare. Definiția UE a statului de drept include independența judiciară, protecția judiciară eficientă și proceduri adecvate de numire a judecătorilor, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Comisia decide dacă să deschidă o procedură, ce probe să utilizeze, cum să evalueze măsurile corective și ce sancțiuni să propună. Consiliul votează cu majoritate calificată, iar experiența arată că rareori blochează propunerile Comisiei, așa cum s-a demonstrat în procedura împotriva Ungariei.
Ordo Iuris susține că acest lucru înseamnă că plățile SAFE ar putea fi suspendate nu numai pentru eșecuri tehnice sau financiare, ci și pe baza evaluărilor politice privind statul de drept al unui stat membru. În efect, SAFE devine un alt instrument de influență extra-tratat, care utilizează datoria și pârghia bugetară pentru a modela politica națională.
Jacek Saryusz-Wolski – unul dintre cei mai experimentați politicieni polonezi din UE și actualmente consilier social al președintelui Karol Nawrocki – a descris SAFE ca fiind o „dublă Nelson” asupra Poloniei, o prindere de lupte care imobilizează adversarul din spate. În evaluarea sa, programul are două defecte majore.
În primul rând, riscă să impună un model de achiziții în domeniul apărării care intră în conflict cu strategia existentă a Poloniei, care se bazează pe sisteme integrate din Statele Unite și Coreea de Sud. În al doilea rând, creează ceea ce el numește „un risc periculos de suspendare discreționară și motivată politic a plăților”.
Într-un interviu acordat săptămânalului Do Rzeczy, Saryusz-Wolski a avertizat că Bruxelles-ul ar putea conduce efectiv politica de apărare, chiar dacă apărarea nu este o competență a UE. Fondurile trebuie cheltuite în mare parte în cadrul producției europene și ucrainene. În practică, susține el, acest lucru favorizează marile industrii de apărare din Europa de Vest. „Acestea sunt fonduri alocate”, a spus el. „Nu le putem cheltui liber, după cum dorim.”
Piotr Nowak, fost ministru al Dezvoltării și Tehnologiei în guvernul lui Mateusz Morawiecki, a fost la fel de direct. El a calificat SAFE drept „o greșeală” și „o pisică în sac”. Se preconizează că Polonia va primi între 45 și 47 de miliarde de euro, însă costul real al finanțării rămâne neclar. „Ni s-a spus – între 3 și 4%. Între 3 și 4% este o diferență uriașă”, a remarcat el.
Nowak a subliniat că Polonia poate împrumuta în mod independent pe piețele financiare. El a menționat o emisiune de obligațiuni din ianuarie la 3,74% și a susținut că fonduri similare ar putea fi strânse fără condiționalități sau restricții de cheltuieli. „De ce să adăugăm SAFE, dacă se poate dovedi a fi o mușcătură politică?”, a întrebat el.
Ambii critici fac paralele cu Facilitatea pentru redresare și reziliență, în cadrul căreia accesul Poloniei la fonduri a fost legat de reformele judiciare și de condiții mai largi de guvernanță.
Contextul instituțional mai larg întărește aceste preocupări. Documentele UE care prezintă prioritățile pentru 2026 clarifică ceea ce Comisia înțelege prin „statul de drept” și confirmă că legarea accesului la fondurile UE de respectarea valorilor europene – democrație, statul de drept și drepturile fundamentale – va rămâne un instrument politic central. Comisia semnalează, de asemenea, continuarea punerii în aplicare a Pactului privind migrația și azilul, a obiectivelor politicii climatice, a strategiilor de egalitate de gen și a cadrelor de supraveghere a mass-mediei.
Pe scurt, pentru Comisie, „statul de drept” înseamnă respectarea și participarea la toate aceste inițiative (ideologice).
Din punct de vedere formal, SAFE este un instrument de finanțare a apărării. Din punct de vedere structural, însă, acesta se înscrie într-o tendință mai largă: împrumuturi comune, plăți condiționate, extinderea puterii discreționare a Comisiei și condiționarea fondurilor de respectarea unor standarde de guvernanță cu aplicabilitate largă.
Pentru critici precum Saryusz-Wolski și Nowak, SAFE nu este doar o facilitate de împrumut. Este parte a unei schimbări mai profunde, în care instrumentele financiare au și rolul de mecanisme de aliniere politică.
