Canicula, seceta și incendiile au marcat acest sezon estival în întreaga lume, în special în Europa. Această realitate, previzibilă conform prognozelor Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC), contrastează cu scenariile catastrofale care avertizează că încălzirea globală ar putea, paradoxal, să ducă la răcirea Vechiului Continent. Cercetările recente indică că prăbușirea circulației meridionale de întoarcere a Atlanticului (AMOC) ar putea produce schimbări climatice majore între 2050 și 2100, transformând Europa într-o regiune cu ierni severe, în timp ce excesul de căldură se va concentra în emisfera sudică, evidențiind complexitatea și imprevizibilitatea efectelor schimbărilor climatice, scrie L'Opinion
Următorul raport al IPCC va include un capitol dedicat „punctelor de cotitură” climatice, care marchează atingerea unui „prag critic, dincolo de care un sistem se reorganizează, potențial într-un mod brusc și ireversibil”.
Caniculele, secetele și incendiile au marcat acest sezon estival în întreaga lume, în special în Europa. Acest lucru nu surprinde, dacă ne raportăm la prognozele Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC). Totuși, această tendință ar putea fi inversată de un scenariu catastrofal, în care Vechiul Continent s-ar răci… tocmai din cauza încălzirii globale.
Specialiștii numesc acest fenomen „punct de cotitură”. Robert Vautard, co-președinte al Grupului de Lucru nr. 1 al IPCC, dedicat bazelor fizice ale schimbărilor climatice, explică că un punct de cotitură reprezintă atingerea unui „prag critic, dincolo de care un sistem se reorganizează, potențial brusc și ireversibil”. Un astfel de punct, intens studiat de cercetători, este „circulația meridională de întoarcere a Atlanticului”, cunoscută sub acronimul AMOC (Atlantic Meridional Overturning Circulation).
Aceasta implică mai multe curenți, inclusiv Gulf Stream, care reglează transferul de căldură între tropice și emisfera nordică. AMOC este unul dintre motoarele esențiale ale climei, având un rol crucial în redistribuirea căldurii la nivel global. Datorită lui, climatul Europei Occidentale este temperat. Circulația, adesea comparată cu o bandă rulantă, transportă astăzi mari cantități de apă caldă și sărată către Atlanticul de Nord. Dacă s-ar prăbuși, continentul european s-ar răci considerabil.
Salinitatea apei joacă un rol central în acest proces: apa sărată, fiind mai densă decât apa dulce, coboară mai ușor în adâncime. Topirea ghețarilor și creșterea precipitațiilor cresc aportul de apă dulce în Atlantic, reducând salinitatea și, astfel, împiedicând formarea apei adânci necesare pentru funcționarea AMOC, ceea ce ar putea duce la oprirea acestui curent esențial.
Până la 80% din terenurile arabile din Anglia ar putea deveni nelucrabile fără irigații
Efectele schimbărilor climatice sunt deja vizibile: bazinul islandez înregistrează astăzi cea mai scăzută salinitate din ultimii 120 de ani, ca urmare a accelerării considerabile a topirii ghețarilor polari. Încălzirea globală crește și temperatura oceanelor, iar apa mai caldă, fiind mai puțin densă, are dificultăți să „coboare” în adâncuri. „Există un consens privind slăbirea și variabilitatea AMOC, acesta fiind unul dintre punctele de cotitură cele mai studiate de oamenii de știință”, subliniază François Gemenne, specialist în climă și autor pentru IPCC.
La mijlocul verii, săptămânalul britanic The Economist, cunoscut pentru calitatea articolelor științifice, a discutat chiar consecințele unui scenariu catastrofal: oprirea completă a curenților oceanici. Acest scenariu ar putea aduce un nou „ev cu gheață”, cu temperaturi de -20 °C la Bruxelles și -50 °C la Oslo în iernile severe. În paralel, precipitațiile în Europa de Nord s-ar prăbuși, iar terenurile ar deveni nelucrabile. „Potrivit unei estimări, până la 80% din terenurile arabile din Anglia nu ar mai fi cultivabile fără irigații”, scrie The Economist.
O altă cercetare publicată în iunie de revista științifică americană Geophysical Research Letters arată că Parisul ar putea înregistra temperaturi extreme de -18 °C, precum și peste două luni suplimentare cu temperaturi negative comparativ cu climatul preindustrial. De asemenea, furtunile de iarnă și fluctuațiile zilnice de temperatură ar deveni mai intense în Franța. Aceasta nu înseamnă sfârșitul încălzirii globale, ci mai degrabă o redistribuire a căldurii: temperaturile ar crește și mai mult în emisfera sudică. Perspectivele rămân, așadar, îngrijorătoare.
Cele mai recente studii anticipează efectele fenomenului între 2050 și 2100
Provocare. „Nu vorbim aici despre scenariul unui film catastrofal și prăbușirea AMOC nu se va produce într-o perioadă de câteva zile”, subliniază François Gemenne. „Totuși, mulți solicitau ca un capitol al următorului raport IPCC să fie dedicat punctelor de cotitură, iar acest lucru se va întâmpla.”
Cele mai recente studii estimează că efectele fenomenului se vor manifesta pe un orizont cuprins între 2050 și 2100. Aceasta oferă timp pentru a imagina metode prin care apele de suprafață să fie coborâte până la adâncimi de 2.000–3.000 de metri, apoi să fie reîntoarse spre sud sub formă de curent rece și adânc… o provocare majoră de abordat.
Așa cum notează The Economist, la acest stadiu problema ține mai mult de imaginație decât de investiții. O conferință globală privind punctele de cotitură climatice s-a desfășurat la Exeter, în Anglia, între 30 iunie și 3 iulie 2025. Cu această ocazie, aproape 200 de delegați au aprobat un „apel la acțiune” adresat liderilor care se vor reuni la următorul summit global pe climă (COP30), programat în Brazilia în luna noiembrie.
