Pentru prima dată în istoria modernă, partidele conservatoare populiste se află în fruntea sondajelor în Regatul Unit, Franța și Germania — cele trei piloni ai Uniunii Europene și ai ordinii occidentale postbelice. În Franța, Rassemblement National al lui Marine Le Pen și Jordan Bardella domină scena politică și se pregătesc pentru o victorie decisivă la următoarele alegeri prezidențiale. În Marea Britanie, Nigel Farage și Reform UK au zdrobit duopolul tradițional dintre laburiști și conservatori, iar în Germania, AfD a depășit CDU-ul cancelarului Friedrich Merz, cucerind sprijinul muncitorilor din regiunile industriale. Combinația dintre imigrația masivă, stagnarea economică și resentimentul social a transformat frustrarea populară într-o revoltă electorală de proporții istorice. Europa, construită timp de decenii pe proiectul integrării, se află acum în pragul unei schimbări politice care amenință însăși fundamentele sale, scrie Wall Street Journal
Valul migrației și creșterea economică slabă alimentează nemulțumirea alegătorilor în Franța, Marea Britanie și Germania
Pentru prima dată, partidele populiste sau de extremă dreapta se află pe primul loc în sondaje în cele trei mari puteri ale Europei – Marea Britanie, Franța și Germania. Este cel mai recent semn al nemulțumirii crescânde a electoratului de pe continent, după ani de imigrație ridicată și inflație.
Partidele naționaliste și anti-imigrație au intrat deja la guvernare în țări precum Italia, Finlanda și Țările de Jos. Însă anul acesta marchează prima dată când acestea se află simultan în fruntea sondajelor în cele mai mari economii europene, fapt ce ar putea declanșa o perioadă de turbulență politică în toate cele trei state, chiar dacă alegerile naționale sunt, cel mai probabil, la câțiva ani distanță.
„Este un moment semnificativ. Liderii din toate cele trei țări se confruntă cu o extremă dreaptă în ascensiune, aflată la un pas de putere, dacă politicienii nu reușesc să abordeze cauzele acestei creșteri: imigrația și costul vieții”, a declarat Mujtaba Rahman, director pentru Europa al firmei de consultanță în risc Eurasia.
În Franța, partidul anti-imigrație Adunarea Națională se menține în fruntea sondajelor de la începutul anului. Un sondaj Elabe din luna trecută îl plasa pe Jordan Bardella, tânărul protejat al liderului de extremă dreapta Marine Le Pen, drept cel mai popular politician, cu un rating de aprobare de 36%. Proiecțiile pentru viitoarele alegeri prezidențiale arată, de asemenea, că Adunarea Națională – indiferent dacă va fi condusă de Bardella sau Le Pen – ar urma să câștige primul tur.
În Marea Britanie, partidul anti-imigrație Reform UK, condus de fostul lider brexiter Nigel Farage, a cunoscut o ascensiune puternică în ultimele șase luni și se situează acum confortabil în fața Partidului Laburist aflat la guvernare și a conservatorilor din opoziție, duopolul politic care a dominat viața politică britanică în ultimul secol.
În Germania, partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) se află, de la începutul anului, umăr la umăr în sondaje cu Uniunea Creștin-Democrată (CDU), aflată la centru-dreapta. În ultimele săptămâni, AfD a reușit să se plaseze ușor înainte, pentru prima dată din aprilie, potrivit institutului Forsa, unul dintre cei mai importanți sondori de opinie din țară.
Ca și în Statele Unite, mare parte din Europa a trecut prin două fenomene simultane de la pandemie încoace: niveluri record de imigrație, care au provocat o reacție de respingere din partea alegătorilor, și o explozie a inflației, care între timp s-a temperat, dar a lăsat prețurile multor bunuri considerabil mai ridicate decât înainte – făcând ca mulți cetățeni să se simtă mai sărăciți. Rețelele sociale au accentuat polarizarea opiniilor.
Spre deosebire de SUA, însă, mare parte din Europa aproape că nu înregistrează creștere economică, alimentând sentimentul generalizat că urmează ani de stagnare și blocaj politic.
Sentimentul de declin economic, combinat cu ritmul accelerat al imigrației, reprezintă o combinație toxică ce a întors mulți alegători împotriva partidelor tradiționale, a declarat Jérémie Gallon, fost diplomat francez și șef pentru Europa al firmei de consultanță McLarty Associates. „Povestea e aceeași, de la orașele mici din Anglia la satele franceze și orașele germane, unde mulți oameni simt că elitele tradiționale îi privesc de sus sau le ignoră îngrijorările”, a spus el.
Bardella și Adunarea Națională au exploatat anxietatea larg răspândită că minoritatea musulmană din Franța – una dintre cele mai mari din Europa – ar submina valorile laice ale Republicii Franceze, precum și percepția unui declin al nivelului de trai în rândul familiilor din clasa muncitoare și clasa de mijloc. În ultimii ani, Adunarea Națională a evoluat dintr-o mișcare protestatară marginală în cel mai mare partid din Adunarea Națională, camera inferioară a Parlamentului francez.
Aceasta nu a fost însă suficient pentru ca extrema dreaptă să preia guvernarea, dar a făcut ca țara să devină din ce în ce mai greu de condus. Executivul francez se află din nou pe punctul de a se prăbuși, la mai puțin de nouă luni după ce premierul conservator Michel Barnier a fost înlăturat din funcție.
Premierul François Bayrou a luat cuvântul în această săptămână în Adunarea Națională a Franței. Adunarea Națională a anunțat că va vota din nou împotriva guvernului pe 8 septembrie, când premierul centrist François Bayrou intenționează să supună la vot o moțiune de încredere înaintea unor negocieri dificile privind noul buget. Marți, Bardella i-a cerut președintelui Emmanuel Macron să convoace noi alegeri parlamentare sau să demisioneze.
În ultimii ani, atât Germania, cât și Marea Britanie au înregistrat cele mai mari valuri de imigrație din istoria lor, chiar dacă cifrele au început să scadă în acest an. În Germania, ponderea locuitorilor născuți în afara țării a crescut de la puțin peste 15% în 2017 la un nivel record de 22% în 2024, potrivit datelor guvernamentale. Prin comparație, în Statele Unite procentul este de aproximativ 16%.
Marea Britanie s-a confruntat, între timp, cu o creștere record a imigrației legale și ilegale. Între 2021 și 2024, aproximativ 4,5 milioane de persoane au sosit legal, în special din India, Nigeria și China. Această cifră este chiar puțin mai mare decât cea a celor intrați legal în Statele Unite în aceeași perioadă – deși SUA are o populație de cinci ori mai mare decât Regatul Unit. În plus, zeci de mii de persoane au traversat ilegal Canalul Mânecii în fiecare an, pe bărci improvizate, pentru a cere azil.
Doar în acest an, până la sfârșitul lunii august, un număr record de 29.000 de persoane au trecut Canalul, generând presiuni crescânde asupra premierului Keir Starmer, venit la putere anul trecut cu promisiunea de a „zdrobi rețelele” care controlează traficul de migranți și de a reduce aceste traversări.
Presiunile asupra lui Starmer au crescut și mai mult în această vară, când în unele orașe engleze au izbucnit proteste împotriva folosirii hotelurilor locale pentru cazarea migranților, în timp ce cererile lor de azil sunt analizate pe cheltuiala guvernului.
În Germania, o caracteristică surprinzătoare a ultimului val de ascensiune al AfD este că acesta a coincis cu o scădere a numărului de imigranți sub actualul guvern. În urma controalelor mai stricte la frontieră, noile cereri de azil au scăzut cu peste o treime în prima jumătate a anului, comparativ cu aceeași perioadă din anul precedent. Cancelarul conservator Friedrich Merz a renunțat, de asemenea, la o parte din politicile ecologice ale predecesorului său, adesea criticate de AfD drept excesive.
Totuși, o serie de măsuri de stimulare a creșterii economice – de la reduceri de taxe pentru companii până la investiții mai mari în infrastructură – nu și-au produs încă efectele. Economia s-a contractat cu 0,3% în cel mai recent trimestru, prelungind o recesiune de doi ani. Acesta a fost, spune Manfred Güllner, șeful institutului Forsa, unul dintre factorii care au alimentat recenta creștere a AfD. „Alegătorii văd multe acțiuni, dar nu resimt niciun efect”, a explicat el, subliniind nepotrivirea – sau cel puțin decalajul de timp – dintre promisiuni și rezultate.
AfD a făcut campanie pentru deportarea imigranților aflați ilegal în țară, pentru ieșirea Germaniei din Uniunea Europeană și din zona euro, pentru reconsiderarea culturii comemorării Holocaustului și respinge ideea schimbărilor climatice provocate de om. Politicile sale economice seamănă, în mare parte, cu cele ale Uniunii Creștin-Democrate conduse de Merz, dar partidul dorește și creșterea pensiilor, precum și limitarea accesului străinilor la beneficiile sociale.
Unii dintre liderii și parlamentarii săi au fost criticați pentru simpatiile lor față de Rusia și China – partidul cerând reluarea acordurilor energetice cu Moscova – în timp ce economiștii avertizează că ieșirea din UE ar putea afecta grav industriile germane de export. Totuși, formațiunea s-a bucurat și de sprijinul unor apropiați ai președintelui Donald Trump, în special vicepreședintele JD Vance și miliardarul Elon Musk.
AfD a exploatat frustrarea economică pentru a-și consolida atractivitatea. Programul său dinaintea alegerilor federale din februarie s-a concentrat pe propuneri economice, înaintea subiectelor legate de securitate și imigrație. Această strategie i-a adus sprijin din partea muncitorilor din zonele industriale sărace, departe de bastioanele tradiționale din fosta Germanie de Est, cum este regiunea Ruhr, vechiul „centură de rugină” industrială situată la est de Valea Rinului.
